~Tokio Hotel Botosani~
Because we have a new world, a new generation. We know how to laugh, cry, and sing all together!
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
~Tokio Hotel Botosani~ | Reguli | Inregistrare | Login
POZE ~TOKIO HOTEL BOTOSANI~
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
sarmaluta2002
 | Femeie
24 ani
Bucuresti
cauta Barbat
25 - 50 ani |
|
kat2108
Addicted
 Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289
|
|
Mčre Cigarettes Caméléon
Într-o toamnă ploioasă din trecutul meu maroniu stăteam plictisită pe veranda casei părintești și priveam în zare la păsările care ne părăseau ținuturile. Pe atunci le vedeam ca pe o mare cenușie, neagră ce fugea de mine, ca și când aș fi încercat vreodată să mă apropii de corbi... Vântul bătea ușor și îmi mângâia pielea cu răceala sa de septembrie. Temperaturile scăzuseră destul de dramatic în ultima săptămână, de la cele treizeci de grade ale lui august se ajunsese la optsprezece. Soarele făcea plimbări prin nori, lăsând timpul să fie purtat de aer, trecând destul de încet...
Pachetul de țigări Caméléon al mamei stătea neatins pe măsuța din lemn de brad ce era acoperită cu o mușama de un albastru închis. Degetele îmi căzuseră fără noimă pe acesta și îl traseră mai aproape. Am mângâiat ambalajul înghețat, după care l-am rupt fără milă. Am scos o țigară și am trecut-o prin dreptul nasului, inspirând parfumul mamei ce m-a făcut mai apoi să tușesc. Mirosul ei specific de Caméléon îi făcea pe toți să întoarcă capul după ea pe stradă în tinerețea ei timpurie, mi-a povestit odată. Pletele ei brunete arătau mereu, dar mai ales toamna, ca frunzele moarte de stejar care zăceau pe pământ reci. Am tras o gură mare de aer curat și le-am îndepărtat, gândindu-mă la albaștrii ochi ce se asemănau cu marea... Noaptea se închideau la culoare și ea se transforma într-un cameleon... Liniile din irisul ei erau atât de fin schițate încât de obicei nici nu se observau, însă eu mereu le contemplam în liniște dintr-un loc ascuns în umbra soarelui.
Oftasem atât de des până atunci, dar parcă în acel moment o făcusem atât de profund încât crengile copacilor se mișcară. Mă gândeam la pedeapsa primită, o săptămână închisă în casă, fără televizor, fără telefon, fără omenie. Mereu când era nervoasă, mama ieșea pe verandă și își fuma irascibilă țigările, făcându-te incapabil să-i spui vreo vorbă, să o privești, să stai în fața ei. Privirea tulbură parcă îți arunca valuri înalte de șapte metrii în față și apoi te îngropau în frunze moarte, undeva departe de toți și de toate, te lăsa să suferi acolo pe vecie doar cu gândul la ea, cu un dor și cu o frică în același timp.
Nu era o mămică rea, era doar supărată pe mine și mă simțeam groaznic din acest motiv.
Supărată la rândul meu, am aprins stângaci o țigară și i-am atins capătul de vârful buzelor. Ca un sărut înmiresmat, toată acea otravă îmi intra în corp și îmi calma focul, parcă inducându-mă într-o stare de moarte celebrară din care nu mai exista cale de scăpare. „Timpul va rezolva totul”, dacă mi-ar fi zis cineva asta atunci în față, l-aș fii scuipat între ochi și i-aș fi transmis moartea mea prin priviri reci și scurte, dureroase și confuze. Fumul îmi ieșea tulbur și dezordonat pe nări, pe gură, parcă și prin ochi. În timp ce în jurul meu se formase un nor cenușiu și cețos, păsările treceau în continuare pe cerul ce începuse să prindă o nuanță roșiatică care se vedea vag din locul meu. Soarele era ca o luminiță minusculă aflată la kilometrii distanță, iar norii nici nu se puteau compara cu ce aveam eu.
Mă simțeam mândră de mine, reușisem să scap de griji printr-un singur fum. Mă camuflasem perfect.
_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?
~This is the life on Mars~
|
|
| pus acum 14 ani |
|
Andra
Little TH Fan
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 132
|
|
Sunt prima la comentat. Ce onoare 
Sincer chiar imi place. Adica ai si descriere si naratiune,deci ceva echilibrat.  Frumos. 
|
|
| pus acum 14 ani |
|