RoxeTTe
Little TH Fan
 Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 174
|
|
Ok, nu este acela titlul vreunui oneshot scris de mine, este titlul unei compuneri pe care am facut-o azi la olimpiada la romana si mi-a placut cum am ales cuvintele, mie imi place cum suna.
Oneshot-ul pe care vreau sa vi-l arat este cu tema de Craciun, l-am folosit pt un concurs. Astept critici. Sper sa va placa!
Un antotimp, un sentiment.
Am aruncat o ultima privire in oglinda inainte de a iesi pe usa, tinand intr-o mana cheile si in cealalta dosarele. M-am cufundat in scaunul masinii si in cateva minute soferul m-a instiintat ca am ajuns la destinatie. Ma aflam in fata unei cladiri cu peste 10 etaje, cu pereti din sticla. Am urcat scarile cu lene si m-am asezat plictisit in scaunul biroului meu. Secretara mea, o tipa inalta, finuta, mereu dichisita a strecurat capul pe usa, spunandu-mi ca in 15 minute am un interviu de angajare. Nu stiu la ce m-am gandit cand am spus ca am nevoie de angajati noi. Am intalnit persoane care veneau la interviu si nu stiau cu ce se ocupa firma mea. Dar astazi, numai de asta nu aveam chef. Cautam ceva pe internet, cand amintirile m-au acaparat.
Un prost. Mereu am stiut ca eram insensibil si o raneam pe zi ce trece. Un prost, asta am fost. Am inselat-o de nenumarate ori. Si ceea ce ma durea, ma perfora pe dinauntru, lasandu-ma sec, era ca stia. Stia si accepta. Dar intr-o zi, tristetea a cuprins-o si a plecat. M-a lasat singur.
Doi ani au trecut, dar parca a fost un secol. Iar acum, este iarna. Iarna ne-am cunoscut, iarna ne-am iubit si tot iarna m-a lasat. Imi amintesc zilele frumoase de iarna cand ne plimbam prin parc, prin mantia alba si stralucitoare, covor alb si moale si fulgii mari, ca de vata se asterneau delicat in parul nostru. Iar ea, stand intre crengile imbracate in paltoane de omat, era precum Craiasa Zapezii, zana detaliata cu mici stelute argintii.
Auzeam din hol mai multe voci, dintre care am distins una de prichindel. Mama sa il ruga sa stea cu secretara mea cat ea vorbeste cu “Domnul care o angajeaza”.
Eram mult prea adancit in ceea ce cautam la laptop asa ca i-am spus scurt si dur:
-Ai intarziat 4 minute!
-Ma scuzati, dar ninge foarte tare si traficul, poleiul… Apoi s-a oprit brusc, ceea ce m-a facut sa ma desprind de ce faceam. Ma uitam in fata mea, nevenindu-mi sa cred. Acele picioare subtiri si lungi, ascunse dupa niste dresuri colorate si o fustita potrivita. Acele picioare care ma innebuneau. O singura femeie pe care o cunosteam avea acele picioare nemaipomenite. Am ridicat privirea si i-am intalnit ochii de culoarea ciocolatei, puternic conturati de genele bogate, ce ii impodobeau chipul. Inca simteam acel val de emotii dintre noi, acea chimie de care spuneau toti. Era inca prezenta, acolo unde a fost mereu. Ma simteam ca un nou-nascut, intalnirile cu ea aveau mereu acest efect asupra mea. Stiam ca impreuna puteam muta muntii din loc, dar separati, vom cadea. Dar intalnirea cu ea m-a facut sa ma ridic si sa stau cat de drept posibil in fata ei, desi am esuat, desigur, si tot ce am reusit sa fac a fost sa o intreb cum se mai simte. Probabil mi-as fi dat o palma ca pedeapsa pentru intrebarea stupida, dar nu as fi vrut sa par si mai idiot in fata ei. Buzele ei s-au conturat usor intr-un suras superb, ce ii lumina fata. Acelasi suras care imi placea atat de mult. Peste cateva minute radeam amandoi in hohote din nimic, cum obisnuiam sa facem pe vremuri. Am fost intrerupti de usa izbita de perete, iar in camera fugind un baietel si tipand ca nu-i place secretara mea. Sprancenele mi s-au apropiat numaidecat, formand o incruntare nedumerita. Apoi m-am intors spre ea, intreband-o cine este el. Zambetul i-a cazut instantaneu, ochii incepand sa-i sclipeasca de la lacrimile ce incepeau sa se formeze in ei. Cuvintele ii erau soapte, glasul aproape stins, parca dandu-si duhul acolo, dar am reusit sa inteleg ce a spus.
-Este.. al tau.
Iarna ne-am cunoscut, iarna ne-am iubit si tot iarna m-a lasat. Iar acum, este iarna. Iar ea s-a intors la mine. Acum, este Craciunul, iar noi, noi trei, stam in sufrageria locuintei mele, uitandu-ne unul la altul, ea zambindu-mi cu subinteles, aratandu-mi ca este fericita, iar eu ma alatur ei, o strang in brate, o tin la piept, ii simt bataile inimii, ii sarut fruntea catifelata, imi culc pruncul, o iau de mana, o duc in camera, o iubesc pana in zori, o iubesc cu foc, iar dimineata nu ezita sa apara si ma gaseste langa patul ei, stand cu un cadou si o floare in mana, o sarut si ii urez “Craciun fericit!”
Modificat de RoxeTTe (acum 14 ani)
_______________________________________
Viata este o ciudata comedie care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand lacrimi langa zambet si zambet langa plans . - Alexandru Macedonski
I got places to go, people to see
Ain't fucking with a BITCH like ME !
|
|
