Alice C
Moderator Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1467
“Ce-o sa-ti spun, nu e usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea, daca ai vrea sa ai incredere in mine, atunci poate ca vei sfarsi prin a ma crede si asta e foarte important fiindca esti fara sa stii, singura persoana din lume cu care pot imparti acest secret.” Numele meu este Kayla si imi voi incepe mica istorioara cu cateva cuvinte despre mine. Sunt o fiinta , sau poate o nefiinta. Nu stiu exact ce sunt, dar probabil cel m-ai potrivit cuvant ar fi spectru. Ce este un spectru? Nu stiu nici asta exact, nimeni nu stie de fapt, insa din cate am inteles este spiritul unui om , ce dainuie la nesfarsit intre cele doua lumi paralele, viata si moarte, neputandu-se bucura de niciuna, la fel ca mine. Pot vizita piramidele, turnul Eiffel, Big-Ben-ul si multe altele in doar cateva secunde, pentru ca, eu dispun de o putere supraomeneasca. Ma pot teleporta oriunde, oricand. Ar fi fost insa grozav , daca m-as fi putut bucura de locurile vizitate, dar nu pot, deoarece nu pot atinge, simti, nimic. Sunt asemeni unui nor, creat doar din vapori. Este ciudat, stiu, insa ce nu este ciudat la mine? Din viata mea reala nu-mi amintesc prea multe, deoarece amintirile palesc cu aceeasi viteza cu care se ofilesc si petalele unui trandafir lasat fara apa. In aceasta situatie m-a adus pasiunea mea pentru extreme. Adrenalina era parte egala cu drogurile si alcoolul . Da, eram o drogata si o alcoolica. Probabil asta mi-a lipsit si inca imi lipseste, cel mai mult , acum dupa moarte, ameteala ce mi-o oferea alcoolul si senzatia ca sunt actor in propria-mi parodie, oferita de droguri. Dar acum am gasit altceva pe care sa-mi focalizez atentia. Sunt dependenta de noapte. De siluetele fara umbra ce bantuie neobosite pe strazi, la fel ca mine. Sunt o boare ce se expira intr-o lentoare a sonorului in noptile lugubre, atat de inspaimantatoare si totusi atat de pline de vraja. Sunt o fantoma vie ce bantuie de ani, sau poate doar zile, pe strazile lumii fara un scop anume. Timpul este irelevant cand nu ai ceva de facut. Nematerialul meu, ma seaca pana la ultima picatura de vlaga. Oamenii ce trec prin mine, napasatori in fata problemelor mele, lasa goluri ireparabile. Golurile sunt pedeapsa mea, pedeapsa ce o voi primi ani la rand fara ca cineva sa-mi poata auzi suferinta muta, ce tipa fara glas, neincetat. E timpul! E timpul sa-mi continui drumul, deoarece noaptea deja domneste cerul. E timpul sa-mi calc cearsaful si sa ies pe strazi, iar. Ce pot face cand timpul este nesfarsit, iar eu nu pot face nimic? Poate doar ceea ce fac si acum, merg, merg si iar merg, pana la orizont si inapoi, pana voi atinge infinitul cu ale mele brate intangibile...
Modificat de alice_bill (acum 15 ani)
_______________________________________
pus acum 15 ani
Gia
Moderator Din: Nemtzia!
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 4418
ador genul acesta de poveste!urmaresc emisiunile despre paranormal,fantome etc! bafta,Alice!
_______________________________________
pus acum 15 ani
Antikku
Moderator Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051
Acea parte cu rosu este foarte frumoasa. Chiar atrage atentia, e ca un boboc de trandafir intr-o mare de trandafiri uscati - avand in vedere culoarea ce urmeaza: gri. In ciuda culorii, descrierea e mai animata si mai intriganta decat speram sa vad intr-un jurnal de fantoma. Eu ma asteptam sa vad cum Kayla ne povesteste despre cum a murit, sau poate cum e viata ei in detaliu, daca sperie oameni sau orice altceva. Stii, exact cum a fost la romanii au talent: contra-tenorul. Continut bun in ambalaj care nu da niciun indiciu despre consecinte. Care sunt consecintele in cazul de fata? M-ai prins inca din primele cuvinte in mreaja povestii Kaylei. De fapt, draga Kayla, nu cred ca ar trebui sa te simti asa diferentiata, pun pariu ca mai exista cel putin o persoana ca tine, fie ea si inca vie. Sunt sigura ca e cineva pentru tine, si traiesti in infinit doar pentru a gasii adevarul destinului tau.
Vreau sa citesc povestea aceasta de parca ar povesti-o Kayla, vreau sa abordez un nou mod de comentare. Deci, sper sa fie in regula. Parerea mea? Continua, tu chiar stii ce faci.
EDIT: am uitat de verde (:
Modificat de Antikku (acum 15 ani)
_______________________________________ i`m dying for your kiss i never wanna miss
Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss
pus acum 15 ani
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Am citit...si ce pot spune? :-? In primul rand m-a atras titlul asa ca am zis aseara sa ma pun sa citesc sa vad despre ce e vorba si nu am fost dezamagita.
Imi place ca domina misterul. Ai tinut mortis sa nu ne spui nimic altceva despre Kayla, nu? :-w Apropo, frumos nume! Greseli de tastare, nu ai avut, eu cel putin nu am vazut nici una.
Capitolul a fost impecabil, ador ideea. Faptul ca povestea e din perspectiva unei fantome...sincer, mi se pare foarte original. Nu am mai intalnit ideea asta. Am mai vazut ficuri in care altii se indragosteau de fantome.
Deci pur si simplu m-a cucerit inceputul.
Stii ca te urasc? Atat pe tine, cat si pe Miku. :| Va urasc pe ambele ca scrieti atat de frumos si puneti atat de multe sentimente in scrierile voastre incat ma faceti sa ma indragostesc de ele. Pur si simplu te prinzi in vraja lor, iar cand te-ai desprins de realitate si simti ca esti acolo, in acele randuri...pauza. Se termina capitolul. :[[
Era o parte acolo...stai ca o gasesc imediat...`Sunt o boare ce se expira intr-o lentoare a sonorului in noptile lugubre, atat de inspaimantatoare si totusi atat de pline de vraja.` Doamne, tu realizezi cat de frumos suna asta? :X Suna mult prea dragut pentru propria-i protectie. S-ar putea sa-ti rapesc partea asta si sa nu ti-o mai dau inapoi. :]]
`E timpul sa-mi calc cearsaful...` - Sincer, mi s-a parut putin ciudata partea asta. Sau mintea mea pitica nu poate intelege mesajul transmis. Nu zic ca suna rau, din contra!
Ei bine, cam atat am avut de spus. Imi pare rau ca nu am ajuns mai devreme...
P.S.: Cred ca e logic ca vreau continuarea, nu? :]]
Modificat de дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт (acum 15 ani)
_______________________________________ Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?
pus acum 15 ani
Antikku
Moderator Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051
Cred ca in seara asta ar fi un moment potrivit sa citesc o descriere dark. N-am mai citit de mult, Alice, vrei sa ne faci placerea?
_______________________________________ i`m dying for your kiss i never wanna miss
Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss
pus acum 15 ani
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Exact, Alice. :]] Esti invitata noastra. :]]
_______________________________________ Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?
pus acum 15 ani
Candy_Girl_Love_Th
Moderator Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770
Scriu a doua oara acest comentariu si sincer sunt destul de nervooasa :]] Nu cred ca va fii la fel de lung ca si anteriorul, dar daca nu s`a salvat..asta este. Deci, voi scrie scurt, deoarece nu prea mai am rabdare! Prima parte a descrierii este o fractiune din talentul tau care iese in bataia luminii slabe a becului :]] ok, vorbesc serios. Ma intreb cat timp ti`a luat sa potrivesti totul atat de perfect. Nu m`am asteptat la ceva "paranormal", dar ma incanta ideea. Si eu aveam un fic cu ceva asemanator, adica, personajele erau vii, pana intr`un anumit moment :]], dar nu stiu daca am sa`l mai continui. Sunt curioasa daca isi va aduce incet incet, aminte de persoanele pe care le`a cunoscut cat timp era in viata si daca are sa le caute. Oricum are sa fie, stiu ca o sa fie grozav. Astept next si bafta cu fic`ul >;d<
_______________________________________ *Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv. ~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
pus acum 15 ani
Alice C
Moderator Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1467
_embedded Pășeam cu pași mărunți pe aleea pietruita. Ploaia cădea acum ca o perdea subțire cenușie. Simt stropii ce trec prin mine, este cel mai groaznic sentiment posibil. Mii de ace te înțeapă iar și iar. Când ma drogam simțeam un singur ac, însa acum sunt mii , milioane poate. Oamenii s-au adăpostit ca niște furnici grăbite, doar eu și cu un cerșetor olog mai dăinuim pe aceasta strada. Dar din perspectiva lui, el este singurul, eu sunt un punct mort și doar atât. Barurile pline ochi, înveselesc privirile patronilor. Nici în vis nu ar fi făcut o astfel de vânzare, fără aceasta ploaie măruntă și deasa. Mi-am continuat drumul pana am ajuns în dreptul bietului cerșetor. Stătea acolo plângându-și singur de milă, fără ca nimeni altcineva sa-l observe. Și eu aș fi făcut la fel dacă eram încă în viată, l-aș fi ignorat, însă acum simțeam o teribila nevoie sa-l ajut cumva. I-am atins obrazul cu mana, dar am trecut prin el. Nu puteam face nimic pentru sărmanul bătrân. El își ridica deodată ochii și privi prin mine. Am făcut speriata un pas înapoi. Oare mă vedea? Am rămas pironită privindu-l la rândul meu. Acesta era încruntat, ochii fiindu-i plini de firișoare roșii, semn ca plânsese cu puțin timp în urma. - Ai venit sa ma iei? Gura mea se transforma într-un mic O de uimire. Ma vedea! Pentru prima data de când eram ceea ce eram, cineva mi se adresa. - Atunci ia-mă odată! Numai suport! Bătrânul mi se adresase iar. Cum era posibil ca el, dintre toți oamenii pe care îi întâlnisem pană în acest moment, să mă vadă, iar ceilalți nu? - Tu, mă vezi? Vocea îmi era doar o șoaptă, însă în ea se întâlneau multe sentimente, unele din ele opuse altora. Se simțea în a mea voce neîncrederea, surpriza, fericirea, tristețea, speranța,siguranța. -Spune odată! Mă vezi?! Am reluat eu când am înțeles că bătrânul nu avea de gând să răspundă. -Răspunde fir-ar sa fie! Acesta continua să privească prin mine trist. M-am aruncat cu bratele înainte atacându-l pe bătrân, însă am trecut prin el și totodată prin zidul din spatele acestuia. Ma aflam într-un depozit vechi, unde mucegaiul era stăpân. M-am ghemuit jos și am început să plâng, sau mai bine zis să suspin, fără lacrimi. Ochii îmi erau uscați, la fel ca întregul meu corp. Am suferit cu adevărat pentru prima dată după mult timp, mai exact de când am înțeles că nimeni nu mă vede, nu mă aude, nu mă simte, și am realizat imediat și de ce s-a întâmplat asta, pentru ca am îndrăznit să cred. Am îndrăznit să sper că cineva mă poate vedea, auzi. Patetic, nu? Însă real, suferința cel puțin a fost reală, și a lăsat numeroase urme în a mea neființa. Acum este unul din acele momente în care îmi doresc să adorm cu orice preț, sa ma las prada viselor, iar visele să mă ducă undeva departe, într-un Univers paralel. Nu că acum nu as face parte dintr-unul, însă vreau să fiu altundeva. Prefer să numai exist deloc decât să-mi trăiesc restul eternității în acest mod. Este mult prea dureros, iar pentru o persoana de genul meu, activă , este extrem de plictisitor. După ce am zăcut așa, ceva timp, m-am ridicat și am început să inspectez interiorul clădirii. Era întunecată, fără ferestre, însă vedeam perfect în întuneric. Am mers pe lângă mașinile ruginite de cusut, ce zăceau neatinse de ani întregi. O veche croitorie deci. Îmi amintesc și acum cuvintele ce le-am rostit când am înțeles ce sunt. - Nu poate fi chiar atât de rău! Doar nu mă duc la război, sunt doar într-o plimbare, o lungă plimbare cu un pic de izolare totala. Imaginația mea oscilează în momentul de față între iluzia agreabilului și presimțirea dezastrului. Serios acum, oricât de puternică aș fi, cât va putea rezista mintea mea să continue acest dialog intim cu propria persoană, la care mii de întrebări rămân adesea fără răspuns? Cât voi putea rezista tensiunii?
_______________________________________
pus acum 15 ani
Antikku
Moderator Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051
Chiar ultimele ei cuvinte sunt niste intrebari, fapt care chiar ma aduce si pe mine la o intrebare: cat va mai rezista? Dar se presupune ca nu simte. Daca nu simte lucrurile prin care trece, atunci simte lucrurile care trec prin ea? Ploaia? Nu stiu, e frumos. Strange. Imi place. Batranul cersetor o vedea? Era cumva nebun? Cu cine puii mei vorbea? Vedea pe altcineva ce ea nu vedea? Atatea intrebari, ah, cred ca o inteleg. Kayla, hon, ce ti s-a intamplat? Vreau adevarul si doar adevarul!!! Spune adevarul sau vei avea de suferit. [si aici trebuia o mocuta d-aia care se preface ca e rautacioasa)]
Chiar ma intreb care-i trecutul tau, pentru ca modul in care descrii e foarte foarte direct, atatd e direct ca e aproape povestit indiferent, ma refer la o indiferenta dura, acea indiferenta fortata...creata din prea multa durere. Kayla, ce se intampla? Just tell me, gosh!
Continuarea
_______________________________________ i`m dying for your kiss i never wanna miss
Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss
pus acum 15 ani
Alice C
Moderator Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1467
Bune intrebari Miku'. Deci ea simte, adica simte emotiile si tot asa. Spuneam in prima parte ca oamenii ce trec prin ea lasa anumite goluri, deci simte si asta. Cand am zis ca nu se poate bucura de frumusetile lumii ma refeream la faptul ca nu le poate atinge propriu zis, pentru ca trece prin ele, la fel cum se intampla si in cazul oamenilor. Sper ca am fost destul de coerenta si s-a inteles ceva din comentariul meu, daca nu, il modific maine.
Modificat de alice_bill (acum 15 ani)
_______________________________________
pus acum 15 ani
Candy_Girl_Love_Th
Moderator Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770
Eu inteleg ca acel om, a simtit prezenta ei, nu ca a vazut`o. Si cam asta ar fii explicatia si pentru intrebarile ei care au ramas fara raspuns. Omul nu a auzit`o, doar a simtit cand a vrut sa`l atinga. Imi pare rau sa citesc randuri asa de triste, dar imi pare bine ca le`ai descris atat de fain. Intr`adevar..buna intrebare. Oricum, nu cred ca are ce sa faca in aceasta privinta. chiar daca o sa cedeze, va fii nevoita sa`si revina, deoarece nu poate nimeni sa o ajute. Astept next si din nou imi cer scuze pentru comentariul scurt, dar inca sunt obosita :]]
_______________________________________ *Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv. ~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
pus acum 15 ani
Alice C
Moderator Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1467
Dupa ce am memorat toate obiectele din cladire, am iesit afara unde soarele stralucea puternic. M-am retras inapoi in cladire. Soarele nu ma ranea, insa vedeam intr-un mod diferit oamenii in lumina sa. Le simteam toate sentimentele, iar asta nu reusea decat sa ma demoralizeze. Cautand prin vechea cladire am dat peste o oglinda, un geam oglinda, plin de zgarieturi. Socul ce l-am avut nu a fost unul minor. In oglinda vedeam masinile de cusut, zidul si, ei bine…atat! Eram invizibila in adevaratul sens al cuvantului. Imi revin in minte acum povestile cu strigoi pe care adoram sa le citesc, iar si iar. Legendele spun ca nici ei nu se vad in oglinda. Se pare ca acum, printr-un detaliu, ma aseman cu personajele ce-mi infrumusetau visele cand eram mica. Si da, nu am gresit, cand am zis ca-mi infrumusetau visele. Daca alti copii visau super eroi, zane si printese, atunci eu visam strigoi. Mama mi-a zis de nenumarate ori ca nu sunt normala. Nici nu stie cata dreptate poate sa aiba acum, cand sunt ceea ce sunt. Eu sunt de toate acum, numai normal nu! O durere puternica imi sageta pieptul. Am tipat speriata strangandu-mi mainile in jurul taliei. M-ai simtisem odata o astfel de durere. In noaptea accidentului. Cand medicii se luptau sa-mi readuca trupul la viata. Am privit cum mi se arcuieste trupul pe targa, cand tensiunea eliberata de defibrilatoare imi intra in corp. Dupa doua incercari esuate, am plecat de langa ambulanta. Numai puteam suporta sa-mi privesc trupul fara viata. Era mult prea dureros si pentru ceva ca mine, o nefiinta. Cand ma aflam cam la douazeci de metri distanta de ambulanta am simtit pentru prima data acea durere ingrozitoare ce ma paralizat instantaneu, facandu-ma sa cad in genunchi. Nici acum nu stiu ce a provocat cu adevarat acea durere, insa atunci am banuit ca eram inca conectata, cumva, cu al meu trup. Dar acum? Trupul numai exista, deoarece am fost demult transformata in cenusa. Mama stia ca nu vroiam sa fiu ingropata , ci arsa, deci banuiesc ca mi-a respectat dorinta. Sirul amintirilor imi fu intrerupt de o alta durere, apoi inca una. Eram ghemuita pe cimentul umed si rece, simtind lovitura dupa lovitura. Plangand fara lacrimi in asteptarea sfarsitului ce intarzia sa apara. In minte imi rasunau doua versuri: “M-am certat cu soarele, Si-a luat razele si a plecat departe!” Asa eram eu acum, parasita de tot si toate…
Modificat de alice_bill (acum 15 ani)
_______________________________________
pus acum 15 ani
Antikku
Moderator Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051
Imi place atat de mult si sunt atat de curioasa ce se va intampla ca-mi vine sa scriu chiar eu. Deci e atat de ciudat acest sentiment... Pana nu uit: am vazut mai demult filmul de pe fundalul melodiei, e superb! Deci, eu cred ca ea acum...trece printr-un fel de schimbare: ori se duce intr-o alta viata, ori moare pentru totdeauna. Sunt aproape socata de cum descrii, pentru un moment am crezut ca vad un film, e superb! Abia astept continuarea...
_______________________________________ i`m dying for your kiss i never wanna miss
Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss
pus acum 15 ani
Rose145
Little TH Fan Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 51
buna.m-am apucat si eu de citit ficul tau.pana aici imi place atat de mult.stau si ma gandesc oare ce se va mai intampla.nextu plz si scz ac am lasat un comentariu atta de scurt dar sunt franta de oboseala si destul de suparata
_______________________________________ Nici macar nu mai stiu ce simt,ce imi doresc sau cine mai sunt.Ma simt goala.......golita de suflet........golita de simturi........golita de vorbe si tousi vrei sa astern pe foaie putinele ganduri pe care le mai am
pus acum 15 ani
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Doamne, iar am intarziat. :-l Neah, c`est la vie! Mi-a placut mult. Gandurile fetei, tot. `Sunt de toate acum, numai normal nu!` Partea asta imi aduce aminte de cineva...:-? Numai ca nu-mi vine acum...:]]
En fin...
Pur si simplu ador personalitatea fetei. Nu stim la ce sa ne asteptam de la ea. Poate aluneca in trecut oricand, in urma cu cateva secunde descriind...stiu si eu...un pix! :|
Asa e profesoara mea de romana...Poate sa descrie o scobitoare si deviaza de la subiect atat de mult incat ajunge sa ne povesteasca de copilaria ei. :]] Asa sunt si eu...
Pur si simplu ador continutul povestii. Totul e pus foarte bine la cap, greseli nu am vazut, actiunea nu e grabita, descriere este...sunt foarte curioasa de ceea ce i se intampla fetei. De ce am impresia ca va descoperi ceva despre corpul ei? Nu stiu...imi imaginez atatea scenarii in minte, atatea lucruri ce ar putea sa se intample! Mereu fac asa si cand scriitorul posteaza urmatorul capitol pot spune cu mana pe inima ca nu m-as fi gandit in veci la ideea asta. Asa cred ca o sa fie si acum. :]]
_______________________________________ Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?
pus acum 15 ani
Candy_Girl_Love_Th
Moderator Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770
Imi pare rau ca acest fic este atat de trist. Cred ca mi se pare, dar fic`ul tau mi se pare foarte realist. Eu chiar imi imaginez ca dupa ce murim, sa se intample toate acestea. Mereu imi pun intrebarea: "Oare ce o fi dupa..?", dar evident, nu gasesc raspuns. Fic`ul tau imi inspira o nota sumbra, chiar daca imi place. Sunt curioasa daca totul va continua asa sau va urma un ton mai vesel. Ar fi interesant sa se indragosteasca aceasta nefiinta, cum se numeste ea. Mi`as dori sa pui continuarea, m`ai lasat in aer. Oare pana la urma n`a ingropat`o si de aceea simte conexiunea? Dar oricum, ar fi putrezit..bun, nu inteleg. Astept next.
_______________________________________ *Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv. ~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
pus acum 15 ani
Alice C
Moderator Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1467
Mda, stiu ca a durat cam mult. Scuze! Aveam totul scris in computer, insa ba nu aveam timp sa intru , ba uitam. Dar uite-ma aici cu finalul micii povesti Va multumesc pentru comentarii si scuza-ti eventualele greseli.
Siluete albe si bleo roiau in jurul meu. Erau invaluite in ceata , asa ca ma simteam coplesita de forma lor neconturata. Vroiam cu disperare sa tip, insa gatul uscat refuza sa mi se supuna. Nu-mi simt corpul, mai exact nu simt nimic ce tine de corpul meu. Nu-mi simt bratele, picioarele,degetele. Doar vad prin ceata siluetele diforme ce rotesc neincetat si aud, aud un bipuit enervant, ticaitul unui ceas si zumzetul siluetelor ce se desprindeau usor, usor de ceata. Una dintre ele se apropie de mine, iar eu neputincioasa am clipit frenetic de cateva ori, Bipuitul isi marise viteza, devenind astfel mult mai enervant. - Daca ma auzi, clipeste de doua ori. I-am ascultat vocea angelica si am clipit de doua ori. Chipul sau devenea treptat mai clar. -Bine ai revenit printre noi Kayla! Ii puteam simti fericirea din spatele tonului autoritar. Am mai clipit odata si am incercat sa zambesc, nu stiu in ce masura mi-a reusit. In cateva zile imi recapatasem deja vocea si am putut intreba ce se intamplase cu mine. Am aflat ca statusem mai bine de trei ani in coma profunda, trei ani traiti doar cu ajutorul aparatelor. Doctorul ce mi se adresase pentru prima data , era doctorul ce se ocupase de mine in tot acest timp. Mama chicotea mereu cand ramaneam singure in salon, ca acesta statea peste program doar pentru a ma vedea. Dupa ea, Kevin, este indragostit de mine si sincer, inclin sa cred ca are dreptate . Inca nu ma pot misca . Kevin , ma asigura ca este normal. “ Este rezultatul atrofierii muschilor” a spus el. Iar eu am incredere in el. Azi se implinesc exact sase luni de cand m-am trezit din coma si parasesc spitalul pe propriile picioare. Este atat de placut sa simt vantul zburand prin al meu par, iar soarele incalzindu-mi fata, incat as putea sta zile intregi nemiscata. Nu ca ar fi pentru prima oara cand as fi stat asa. Ii simt mana lui Kevin strangand-o pe a mea. Nu m-am putut abtine sa nu rad. - Inca te mai astepti sa fug ca o nebuna, tipand, cand voi revedea masinile si cladirile ce impanzesc orasul, nu? -Nu se stie niciodata. Spuse el zambind strengareste. Adoram gropitele ce-i apareau in obraji cand zambea astfel. M-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat iute. Eram impreuna de aproximativ doua luni. Si eram extrem de fericita alaturi de el. Deoadata ma trag de langa el. -Ce s-a intamplat? Urma cu privirea locul in care priveam eu fix. Un batran olog statea pe trotuar. -Batranul acela. -Da, cei cu el? -Am o senzatie stranie de Deja-Vu, insa nu l-am mai vazut niciodata. -Ti-am zis ca totul va fi ciudat! In curand vei incepe sa fugi, iar eu, voi avea nemarginita satisfactie sa-ti spun” Ti-am zis eu!” . Am ras si am continuat drumul pana la masina lui. Ca un adevarat cavaler , a tinut usa deschisa pana am urcat eu si abia mai apoi a inconjurat masina si s-a urcat si el. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine dupa acel groaznic accident, in care am fost unica supravietuitoare. Nu stiu ce s-a intamplat cu fata ce-si pierdea noptile prin cele mai imputite baruri cu cei mai detestabili barbati, drogandu-se pana isi pierdea cunostinta. Pasiunea pentru motoare a ucis probabil fata aceea in acel accident, locul fiindu-i luat de o fata noua. O fata ce avea acum alaturi de ea un barbat superb, educat, si mai ales care o iubeste si o respecta pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce a fost.
Modificat de alice_bill (acum 15 ani)
_______________________________________
pus acum 15 ani
Candy_Girl_Love_Th
Moderator Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770
Ok, sunt..uimita? Poate putin spus. Ei bine, povestea ta mi`a placut de la bun inceput, dar cu toate ca probabil ai sa te miri, sfarsitul m`a captat cel mai mult. Nu ma asteptam sa se termine asa, adica..cine se astepta ca ea sa`si revina vreodata? Parea atat de cufundata in toata acea viata fantomatica pe care o ducea. Adica, ce viata? Bine, s`o lasam. Revenind: Mi`a placut cum ai parcurs timpul si ma bucur ca nu ne`ai lasat cu semne de intrebare la sfarsit, cum planuiesc eu :]] Ultimele secvente de dialog mi`au imprimat o senzatie de frica chiar. Tu vroiai defapt sa relatezi ca defapt, ce se intampla in subconstientul nostru, chiar si o mica parte, este reala? Imi place ideea asta. A fost reusita aceasta scurta poveste, adica, mie, sincer, mi`a placut. Ma bucur ca in final este fericita si implinita alaturi de o persoana care o iubeste Te mai asteptam cu astfel de fic`uri, Alice!
Apropo de gat uscat, mi`e seteee!!
_______________________________________ *Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv. ~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
pus acum 15 ani
Rose145
Little TH Fan Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 51
foarte frumoasa povestea.........mi-a placut foarte mult
_______________________________________ Nici macar nu mai stiu ce simt,ce imi doresc sau cine mai sunt.Ma simt goala.......golita de suflet........golita de simturi........golita de vorbe si tousi vrei sa astern pe foaie putinele ganduri pe care le mai am
)]
. Scuze!