Antikku
Moderator
 Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051
|
|
Ei bine uite ca am ajuns sa scriu si partea a 2-a a povestii ZOOM INTO ME, fapt care m-a entuziasmat destul de tare pe ziua de astazi. Am o stare euforica deosebita, cred ca se datoreaza temperaturii. Sper sa va placa, astept cateva pareri.
Acord de la Larisa.
P.S. voi folosi aceleasi culori ca si in prima poveste
Despre: Daca in prima parte Ema isi povesteste viata de cand l-a cunoscut pe Bill, in partea a 2-a ea va povesti mai multe din trecutul ei, dar si din prezent. Ea este casatorita cu Bill si impreuna au 2 copii: Lucas si Clara. Si Tom are plodul lui alaturi de sora Emei: un baietel pe nume Patrik. Ema isi continua deci biografia personala. In incercarea de a face o poveste realista cred ca am sa adaug si ceva parti mai strange, dar sper sa va placa ZOOM INTO ME 2.
ZOOM INTO ME 2
We climb the mountains,
Walk the desert for our love.
Let's make a pact tonight,
So we can heal this pain of love forever.
1.Hallo
Căsătoria cu Bill – da, nu îmi e teamă să o spun – nu o voi regreta niciodată, pentru că mi-a adus acel sentiment de plinătate și bucurie de care aveam nevoie pentru a continua să trăiesc. Având în vedere că avem numai o viață, m-am decis să îmi continui biografia primară, adica cea în care ați citit cum am devenit atât de apropiată de Bill, ca într-un final să ajungem la acest stadiu, mai mult pentru că voi, fanii, îmi sunteți sursa zilnică de viață: faptul că vouă vă plac melodiile mele, faptul că traisc prin țipetele voastre nebune din concerte, faptul că pur și simplu sunteți molecula vitală în complexitatea vieții mele de cântăreață.
Nu mi-am imaginat niciodată că voi atrage atâtea priviri în lume, deși la vârsta de 16 ani visam la asta. A trecut mult timp, dar îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri: eram emoționată, urma să mă întâlnesc cu unul dintre cei mai superbi cântăreți, mă gândeam mai mult la modul cum arată – nu cum cântă, și eram sigură că voi fi mult prea amețiță de corpul lui pentru a reacționa cum se cuvine. Și exact asta s-a și întâmplat: când m-a privit cu subînțeles pentru a începe să cânt mi-am pierdut vocea. Dar mi-a întins un pahar mare de Cola, și când m-am gândit la ceea ce puteam deveni dacă nu dădeam greș am cântat ca pentru un public întreg.
E ușor să-mi imaginez scena acum, după atâția ani, dar atunci știam doar că trebuie să fie tare mulți oameni în delir, trebuiau să mă aclame. Evident, știam ceea ce știam de la concertele la care fusesem ca fan: Madonna, Tokio Hotel, Linkin Park și mulți alții.
Îmi amintesc primul concert, nu eram deloc emoționată, singura mea temere de până atunci se risipise când auzisem de la distanță stadionul vuind a glasuri de toate felurile. Am intrat pe scenă de parcă m-aș fi dus la o petrecere privată și am cântat de parcă eram la duș: fără inhibiții. Cred că ăsta-i un mod clar de a atrage publicul: trebuie să îl iubești, să îl simți aproape și să te comporți de parcă ar fi familia ta.
De aceea eu am o familie numeroasă, fanii mei sunt întinși în toate colțurile lumii.
Privesc pe geam în timp de limuzina se apropie de aeroport: azi plec în Grecia, diseră susțin un concert în Atena. Bill, deci Tokio Hotel sunt plecați într-un turneu European de 15 orașe, și spre deoserbvire de alte dăți, turneul lor este în contratimp cu al meu.
Poate vă întrebați ce se întâmplă cu cei doi copii ai mei în concerte. Ei bine, Lucas și Clara stau mai tot timpul alături de sora mea și nepoțelul meu Patrik.
Îmi aduc aminte de cadoul de plecare al lui Bill, un inel – mic, de argint, firav și strălucitor. Întotdeauna îmi dă cadouri înainte de a pleca într-un turneu, pentru a nu-l uita. Se apropie de mine și-mi spune: deci, ce crezi că ți-am luat acum? Deși cel mai des îmi ia cadouri micuțe care pot fi ușor atașate de altceva, sau care le pot purta non-stop, obișnuiește și să-mi ia cadouri practice: acum două luni mi-a luat o geantă Prada, pe al cărei mâner se afla numele meu.
Uneori mă întreb dacă îl merit, apoi văd cât de tare mă iubește și încerc să-i răspund cu aceași intensitate.
-Doamnă White, am ajuns.
Îmi ridic privirea spre șofer și-mi aranjez fusta pentru a coborâ din limuzină direct în lumina blitzurilor. Paparzzi, îi iubesc atât de mult când sunt fără Bill, siguranța creată de ei e enormă, dacă m-ar răpi cineva eventual, cu pozele lor în exces ar face și o fotografie bună pentru poliție. Pe cât îi iubesc în acele momente, pe atât îi detest când sunt cu Bill – nu putem avea un moment de intimitate fără să afle toată lumea.
Portiera se deschide, iar eu mă dau jos din mașină, apoi rămân blocată: nu era nimeni.
-Mike, ești sigur că nu ai greșit aeroportul?
-Desigur doamnă, am dus în eroare paparazzi pentru a vă putea mișca mai repede aici. Haideți.
Am mers repede în spatele lui, și imediat ce am trecut de chek-in, verificarea actelor și magainele strălucitoare am așteptat să fie anunțat zborul. Dar încă nu era nimeni din staff, doar eu și Mike.
-Mike, nu mă simt prea bine.
Stomacul mi se întorsese pe dos și aveam impresia că se va întâmpla ceva. Nu neapărat de rău.
-În curând vom ajunge în avion, apoi la Atena. Mai bine luați un loc.
-În regulă.
Am inspirat adânc, gândindu-mă că totul va fi bine. Peste câteva ore eram cazată la un hotel grandios, și încercam să îl sun pe Bill în disperare. Fără succes.
O bătaie în ușă m-a făcut să tresar. Două bătăi. Am pus telefonul pe pat și m-am îndreptat încet spre ușă. Putea fi oricine, de la Bob la menajeră, dar speram la ceva mai special. Evident, speram să fie Bill, dar dorința mi-a fost spulberată când am observat că era doar fata de la machiaj.
-Doamnă, ar trebui să vă grabiți, mai sunt doar 3 ore până la începutul concertului.
-Bine Lara, stai un moment.
Mi-am luat un hanorac și am urmat-o grăbită până la limuzină, apoi în clădirea concertului. Am simțit un fior, apoi m-am lăsat aranjată de Lara.
Telefonul vibra nerăbdător pe masă în timp ce eu inspiram adânc pentru a-mi calma nervozitatea. Mai earu doar 10 minute. Am luat telefonul și am răspuns imediat ce am văzut numele:
-Bill!
-Scumpa!
-Bill, îmi e așa dor de tine.
-Și mie Ema, dar nu-ți face griji, peste două săptămâni ne vom întâlni.
-Abia aștept Bill, sunt așa entuziasmată.
Mă simțeam încă oa dolescenă îndrăgostită de vedeta preferată. Dar nu era așa?
-Bună seara Atena!
Vocea mea a răsunat în întregul stadion cu un ecou insensibil, apoi mi-am început showul nerăbdătoare.
Imediat ce primele versuri s-au auzit, toată emoția de dinainte a dispărut, lăsând loc euforiei la vedere fanilor în delir.
Modificat de Antikku (acum 15 ani)
_______________________________________
i`m dying for your kiss
i never wanna miss
Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss
|
|
Ti-as recomanda partea 1, dar are greseli in prostie asa ca mai bine nu o citesti. 
)
Si eu abea anul acesta am aflat :]]
cred ca as murii de emotie, oricum :]]
Cand imi aduc aminte ca Ema la inceput se comporta ca un psiholog :]]..si au ajuns atat de departe! Au ajuns sa se indragosteasca, sa se casatoreasca, iar mai apoi sa aiba puradei 
dar se pare ca m`am inselat.
.
Ma bucur insa ca nu si-a pierdut farmecul si romantismul din tinerete 
...neext
