~Tokio Hotel Botosani~
Because we have a new world, a new generation. We know how to laugh, cry, and sing all together! 		Lista Forumurilor Pe Tematici
~Tokio Hotel Botosani~ | Reguli | Inregistrare | Login

POZE ~TOKIO HOTEL BOTOSANI~

Nu sunteti logat. 		Nou pe simpatie:
verona1991 la Simpatie.ro
Femeie
25 ani
Iasi
cauta Barbat
26 - 62 ani
~Tokio Hotel Botosani~ / Povesti fara th / Hypnose Moderat de Gia, zooey toons
Autor
Mesaj Pagini: 1
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Astazi, fiind 8 martie si o frumoasa zi pentru femei, m-am decis sa va fac cadou un fic [deoarece nu am posibilitatea sa va fac alt gen de cadou...desi va doresc o primavara frumoasa si plina de bucurii! >: D<]

Stiu ca ati mai citit prologul si capitolul I, insa ma gandeam ca se potrivesc ideii mele asa ca le-am inclus in fic. Nu zic ca vreau sa le mai cititi inca o data.:]]

Poze cu personaje nu pun, lasandu-va sa va faceti o imagine singuri, dupa propriile gusturi.
Personaje principale:- Smith Kassandra Elizabeth
               - Bran Horatiu Dante

So...astept critici, sfaturi, idei, incurajari s.a.m.d. :]]. Sper sa va placa!



                                   


                                       Prolog
   
       Masca. Da, o văd...Dar se indepartează, dispare. Fug după ea, vreau să o prind, însa deşi înaintez, pare că nu fac nici un pas. Sunt înconjurat de priviri insistente, iar râsetele isterice îmi inundă urechile.
       Ah, încetaţi! Linişte!
       Cad în genunchi, sunt disperat. Râsetele se pierd, senzaţia că urmează să-mi explodeze capul dispare...au plecat, iar tot ce a ramas e bezna. Întunericul încearcă să mă înece, se răsteşte la mine, vrând să mă facă să mă simt vinovat.
       Ah, pentru numele lui Dumnezeu! Cu ce am greşit? Plecaţi! Lăsaţi-mă în tăcerea mea! 
       Din nou, acel calm de neexplicat pune stăpânire pe mine. Aud...aud sunetul paşilor a unei persoane. Un ecou surd îmi trimite mii de fiori pe şira spinării,  iar prezenţa sa e din ce în ce mai sufocantă. Mă simt înconjurat, deşi sunt conştient că e doar o persoană lângă mine. Îi simt privirea insistentă, îi aud respiraţia regulată. Mirosul de tutun şi alcool îmi inundă nările. Tresar, iar o picătură de sudoare îmi alunecă pe frunte. Mă simt incapabil de a reacţiona cumva, deşi mi-aş dori ca în acest moment să fug cât mă ţin picioarele. Ceva mă ţine aici. Simt o presiune puternică asupra pieptului, iar respiraţia devine din ce în ce mai grea. Devin din ce în ce mai nervos şi agitat, atât pentru lipsa aerului, cât şi pentru laşitatea persoanei ce nu îndrăzneşte să mi se arate, ce stă ascuns în umbre, parcă aşteptând să îmi dau sufletul.
       Ieşi din umbra, laşule!
       Din nou, acea mască.
       La naiba cu toţi ! La naiba cu  tine ! Ce vrei? Ah, lasă-mă ! Dispari, nălucă !
       Se transformă în fum, se face nevazută. Doar o închipuire, doar un vis, doar o iluzie. Tresar, iar un
gust amărui mă face să strâmb din nas. Clipesc de câteva ori, acomodându-mă cu lumina puternică din cameră. Totul are un aer atât de cald, de liniştit. Aceeaşi încăpere, acelaşi loc, aceeaşi ferestră, acelaşi cântec al păsărilor, aceeaşi…minte nebună. Oh, iar am gustat din balul vieţii!

             

                         

                                     Urmată de ghinion

      Pic, pic, pic...sunetul ploii este singurul ce sparge tăcerea mormântală din cameră. Picăturile reci de ploaie se sparg de suprafaţa amorţită a geamului, iar mai apoi curg lin pentru a ajunge pe pământul ingheţat . Becul luminează slab, razele lunii pătrunzând prin ferestră, acompaniându-l.
      Frumuseţe mută, oarbă şi surdă...Magic de înspăimântător.
      Ochii mei înceţoşaţi disting greu lucrurile din încăpere , împacându-mă cu ideea că nu îmi mai rămâne decât să ascult. Dar ce? Ce să ascult când nimeni nu vorbeşte?! Aş striga, aş ţipa...dar după cine? Şi cum? Cum să strig când gâtul îmi este atât de uscat încât nici un cuvânt nu vrea să iasă?
Simt o adiere de vânt. Geamul s-a deschis, provocând un scârţâit supărător. Becul s-a spart în mii de bucaţi...
      Oglinda sufletului lunii, intrare spre nefiinţă...
      -Renunţă!
      -Dar încă pot ...
      -Să ce?
      -Pot să simt...Da! Încă pot să simt...
      -Visezi! Visezi exact ca un copil mic după o jucarie mult dorită! Nu vezi ca te-au lasat toate?! Eşti un nimic!
      -Dar contează că îmi păstrez visele. Visez..da...chiar visez!
      -La ce?
      -La viaţa.
      -De ce?
      -Pentru că îmi place...îmi place să traiesc.
      -Aşa? În lumea asta infectă care nu acceptă nici un fel de defect?
      -Nu toţi sunt la fel...nu sunt la fel...E imposibil .
      -De unde ştii?
      -Nu ştiu...doar cred. Dar cred! Eu chiar cred!
      -Facem un pact: te las să trăieşti, iar tu trebuie să cauţi acea persoană diferită.
     -Cine eşti tu?! Nu! Nu însemni nimic pentru mine!Nu ai nici  un drept asupra mea!
     -Prieten, duşman...înger, demon...doar respectă pactul!
Vocea lui parcă se stingea , pleca in nefiinţă. Râsul lui ce  parcă îţi zgâria timpanele devenea din ce in ce mai şters. A dispărut...
     Totul a revenit la normal . Geamul s-a închis, becul sa refăcut luminând din nou camera . Totul a revenit la acea stare de somnolenţă.
     -Hey! Eşti bine? Pari obosit...
     -Dar nu-i nimic...nimic ! Chiar nu-i nimic...
     Privesc intr-un punct fix . Zâmbesc. Zâmbesc ca un demon mândru de o crimă, o faptă ce nu mai poate fi schimbată. Dar de ce zâmbesc? Ce contează? Zâmbesc! Fuge...fuge speriată. Fiinţă a cărui suflet este prea slab pentru a-i fi aproape fratelui său. Fiinţă a cărui egoism este atât de mare încât e în stare să-şi părăsească propriul frate.
     -Renunţ...renunţ la pactul cu diavolul.
     Pic, pic , pic...



                            Hypnose

     -Eşti plin de ură, indiferenţă, egoism. Raiul nu acceptă asta! Locul tău nu e aici! cuvintele aruncate asupra lui nu îl afectau cu nimic. Ştia că aşa va fi. Ştia că nu are cum să intre Aici atât de uşor. Zâmbeşte, un zâmbet şters, fals. Se întoarce şi dă să plece, însă vocea puternică a Lui îl opreşte.
     -Deşi ştiu o soluţie pentru a fi iertat de toate păcatele. Şi crede-mă, fiule, tu nu ai deloc puţine! Alt zâmbet îşi face loc pe chipul său firav.
     -Ascult. rosteşte, întorcându-se. El îl priveşte pentru o secundă, ca mai apoi să se încrunte.
     -Deşi...nu cred că ai putea să te descurci...
     -Oh, la naiba, bătrâne ! Îmi spui sau nu?
     -Nu ridica tonul, copile ! răspunde El, ca mai apoi să se ridice de pe scaunul său confortabil. Pocneşte din degete, iar, din senin, apăru imaginea unei fete. Tânărul se încruntă uşor, analizând-o. Nu-i dădea mai mult de şaptesprezece ani.
     -Cine e? întrebă curios. Era frumoasă. Chiar foarte frumoasă. Îi stârnise interesul. Privirea pătrunzătoare îl captiva. Păreau atât de lipsiţi de sentimente, atât de goi...şi parcă cu ochii aceia ar putea cuceri întreaga lume cu mare uşurinţă. Îi aducea aminte de prietenul lui, cel mai bun prieten al lui. Era un romancier înăscut, scria cu atât de multă dedicaţie, atât de frumos descria momentele din poveştile lui încât îţi venea să te rupi de realitate şi să ocupi un loc acolo, în cărţile lui. Avea aceeaşi privire, indiferentă, rece. Mereu s-a intrebat cum sub privirea aceea de gheaţă se poate ascunde o persoană atât de romantică, de sensibilă...
     -Numele ei e Smith Kassandra Elizabeth. Este studentă. Părinţii ei au murit acum nouă ani, ea rămânând în grija fratelui ei mai mare, Joshua, de douăzeci şi patru de ani. În urmă cu două luni acesta a fost găsit neînsufleţit la marginea unui oraş. Se pare că a murit din cauza dependenţei de droguri. Fata a ajuns in grija unei matuşi ce a disparut subit după două săptamâni de la moartea băiatului ei mijlociu, cel care i-a fost alături Kassandrei de mic. Îngerii cred ca ea este de vină pentru toate astea.
     -Adică...ea i-a ucis pe toţi? intreabă tânărul uimit.
     -Nu. Există o oarecare presupunere cum că ea ar fi fiica lui Lucifer şi...
     -Lucifer? Drace, să nu-mi spui că...
     -Ah, nu ma intrerupe, tinere! spune El încruntându-se. Cum spuneam, se crede ca ea e fiica lui Lucifer şi Matilda, iar după vorbele Celor Înalţi, ea trebuie să rămână fără prieteni, familie şi sprijin pentru a-şi dovedi curajul şi puterea. Dacă ea va fi în stare să realizeze care e drumul cel bun, blestemul lăsat de Lucifer va dispărea. Dacă nu…
     -Credinţa Matildei în fiica sa se va spulbera, femeia ar trebui să rămână acolo, pe vecie, iar tânăra va fi exilată, rămânând blocată în timp şi spaţiu. Ştiu şi eu povestea. Totuşi, nu credeţi că exageraţi? Cu toţii ştim că Matilda şi Lucifer au mai avut un fiu. De ce acesta nu a fost blestemat, la fel ca fata?
     -Lucifer vroia un urmaş masculin, pentru a fi sigur că tronul va rămâne familiei, iar acesta va fi condus de o persoana la fel de crudă si meschină ca el. Să recunoaştem că femeile sunt mai slabe de caracter!
     -Într-adevăr...rosteşte băiatul, zâmbind ştrengăreşte. Aşa...şi ce legătura are ea cu mine?
     -Tu...ei bine, tu vei pleca pe Pământ cu rolul de a o proteja, ajuta, susţine pe această fată. Vreau să o faci să renunţe la vicii şi să o ajuţi să vadă care e calea cea bună. îi răspunde El la intrebare, uşor amuzat de expresia uimită a tânărului.
     -Dar...Ai zis că trebuie să ramâna fără prieteni, fără familie...cum să o ajut, dacă ea trebuie să rămâna singură?
     -Ah, dacă nu m-ai mai întrerupe, ai afla tot. Asta e şi problema, fiule! Tu va trebui să înfrunţi toate obstacolele, fără ca Elizabeth să afle cine eşti şi care e misiunea ta. După ce iţi vei face treaba cum trebuie...Raiul te aşteaptă.




Edit: greseli de tastare. Doamne, ce emotii am! :| :]]

Modificat de дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт (acum 14 ani)

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?


pus acum 15 ani
   
kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289
cat de misto(scuza-mi exprimarea)
mi se pare ff interesant subiectul si vreau un next
scri foarte frumos axy!


abea astept continuarea!  

EDIT: oricand cu placere

Modificat de kat2108 (acum 15 ani)

_______________________________________
   Tell me did you see her face
     Tell me did you smell her taste
       Tell me what's the difference
         Don't they all just look the same inside?
       
                 ~This is the life on Mars~
pus acum 15 ani
   
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Mersi, Kat! >;D< Esti foarte simpatica! :]

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?


pus acum 15 ani
   
Antikku
Moderator

Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051
Aseara am iesit devreme, acum sunt prea ametita sa pot citi. Diseara voi citi si comenta.
Felicitari pentru noul fic, LMA!

_______________________________________
i`m dying for your kiss
i never wanna miss

Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss
pus acum 15 ani
   
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Multumesc, Miku! :]

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?


pus acum 15 ani
   
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Helău! :>
Am revenit cu al treilea capitol si sper ca o sa atraga atentia mai mult decat a facut-o primul.
Stiu, este destul de micut, insa nu am vrut sa-l prelungesc mai mult...mi s-a parut potrivit sfarsitul si nu am vrut sa-l stric. :-" Oricum, spre sa va placa! Spor la citit si la criticat! >;d<


                                    III. Pierdut în iluzii
Au trecut trei zile de când am fost retrimis pe Pamânt. Nu credeam că o să mi se întâmple asta. Credeam că o să ard în Infern, biciuit, umilit, plătind pentru relele făcute în scurta mea viaţă. Am ajuns aici acum, profesor la un liceu de arte. Cine ar fi crezut? Eu, ce uram nespus de mult şcoala şi tot ce ţine de ea...Deşi am fost foarte greu convins, am renunţat la tricourile mulate cu cranii şi la jeansii rupţi. Acum sunt imbrăcat cu o pereche de jeansi negri, o cămaşă de aceeaşi culoare, desfăcută la primii trei nasturi şi o jachetă pe deasupra.
     Am ajuns în faţa liceului ud fleaşcă din cauza ploii şi prost dispus. Dimineţile ar fi mult mai bune dacă s-ar petrece la amiază, asta e sigur! Merg cu paşi leneşi spre intrarea în clădire, oprindu-mă şi realizând ca, defapt, aceasta e închisă.
    -Drace, mereu întârzii! murmur uşor, ca mai apoi să-mi trec mâna prin parul brunet. Mă aşez pe scările de la intrare şi îmi sprijin capul în mâini. Cred că mai am de aşteptat cel puţin patruzeci de minute până să deschidă cretinii ăştia uşa.
     Paşii cuiva sparg tăcerea mormântală ce mă sufocă şi îmi întorc privirea spre sursa zgomotului ce m-a trezit înapoi la realitate. Este ea. Udă până la piele, cu câteva şuviţe brunete lipite de chip, cu o privire încruntată, blestemând ziua de luni din toate poziţiile. Zâmbesc şters. Iată calea mea spre liniştea sufletului! Iat-o... ea. Început al unei poveşti de groază, sfarşit al unui basm. Înger caruia i s-au tăiat aripile şi i-a fost luat dreptul la libertate.       Privirea rece căzu asupra mea, rămânând cumva cu salutul pe care intenţionam să i-l adresez în gât. Şi parcă nu vroia să mai iasă, mă sufocă. Îmi simţeam corpul greoi şi, cred, că nici măcar un zâmbet nu aş putea să schiţez. Îşi aranjează bretonul, apoi îşi trece degetele prin păr, privindu-mă în tot acest timp. Nu schiţa nici un gest, părea a fi de ceară.
     Oh, tu, papuşă de ceară! Accepţi să fii a mea pentru eternitate? 
     -S-a întâmplat ceva? întrebă, încruntându-se uşor.
     Vocea ei era divină. Aş vrea să o pot auzi mereu, mângâindu-mi auzul. După ce îmi dezlipesc privirea de pe ea, mi-o îndrept spre cer, lasând picăturile de ploaie să-mi mângâie chipul. Stau pe gânduri câteva clipe, uitând de tot ce mă înconjoară, uitând ca ea este acolo, în faţa mea, studiindu-mă, uitând că aştepta un răspuns la întrebarea sa. Clipesc de câteva ori şi îmi pun o mână pe faţă, ca mai apoi să o cobor pe gât, urmând să mă sprijin cu ea de scări. Mă simţeam neputincios în faţa fetei...părea atât de sigură pe ea. Părea că, la orice ai face şi ai spune, bruneta ar putea găsi un defect.
     -Hei! Mai traieşti? mă întreabă şi se aşează lânga mine.
     O privesc uşor pierdut şi zâmbesc fals.
     -Bună intrebare...


Edit: greseli de tastare.

Modificat de дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт (acum 15 ani)

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?


pus acum 15 ani
   
Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770
Mi`am facut ceva timp si ti`am citit fic`ul,
Ei bine, ce pot sa spun? Este primul fic care nu e monoton, care are o idee geniala si..nu e cu th si totusi ma atrage. Sunt super captata:|
Au mai fost fic`uri reusite, care mi`au placut,chiar si fara Th, dar acesta ma atrage intr`un mod special..cred ca fic`ul in sine, este special.
Imi place nespus de mult ideea si tot ceea ce ai scris tu acolo. Si desigur, sfarsitul, acela e genial. E fascinant cum doar cateva randiri iti pot pune o groaza de intrebari, care, din pacate, raman fara raspuns.
Imi pare rau pentru tip, parca vad ca o sa se indragosteasca de ea :]] [daca nu a facut`o deja.], iar El..poate va aprecia dragostea dintre cei doi, nu`i asa?
Ei bine, astept next. Chiar imi place.!

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~


~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 15 ani
   
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Scuzaţi-mă, fetelor, că am lipsit o perioadă de timp de pe forum...defapt, că nu am mai postat.:]]
Am revenit cu următoarea parte din poveste şi sper să vă placă...bine, voi, cele care îl citiţi.:]]


            Mă priveşte oarecum uimită, dar îşi schimbă repede expresia feţei, revenind la chipul ei serios. Atât de aproape, auzindu-i respiraţia calmă…Prea aproape. Privesc stânjenit pământul, încercând să găsesc un subiect de discuţie fiindcă liniştea ce pusese stăpânire pe noi mă irita.
            -Horatiu Dante. rostesc zâmbind.
            Îşi întoarce privirea spre mine. Tresar, iar zâmbetul prietenos ce îmi lumina chipul dispăruse într-o clipă. Dacă nu mă place? Dacă va crede că sunt un dobitoc şi nu voi avea posibilitatea de a mă apropia de ea? Drace, nu vreau să ajung un nimeni printre atâtea nimicuri!
            -Kassandra Elizabeth. răspunde zâmbind.
            Doamne, ce-mi faci? Bătrân nebun, vrei să o iau razna? Copila asta…pare atât de inocentă încât aş fi în stare sa mă las ars în iad pentru a o vedea fericită. Atat de…nespecific mie. Ce se întâmplă? Se poate să fiu atins de săgeata lui Cupidon? Să renunţ la motto-ul după care mi-am dus viaţa? Să fii tu portalul spre inima mea?
           Îmi simt capul atât de greu şi cred că energia cu care am revenit pe Pământ s-a risipit pe drum. Îmi sprijin capul în mâini, oftând. Simt ca inima nu mai are loc in piept atunci când mâna ei rece face contact cu spatele meu. Numai tricoul ud sta între noi, iar acum este singurul obiect pe care îl urasc din tot sufletul.
Îmi ridic privirea spre ea, întâlnindu-i buzele arcuite într-un zâmbet cald. Rosteşte ceva, dar parcă suntele nu vroiau să se facă înţelese. În momente de genul acesta aş vrea ca oamenii să nu poată vorbi. Doar să se privească, mereu şi mereu, să se piardă în privirea celorlalţi pentru totdeauna…pentru eternitate.  Să se lase prada limbajului trupului şi să uite de reguli, să iubească doar…şi să simtă.
          -Te simţi bine? o aud şoptind acum, ţinându-mă în acelaşi timp strâns de mână.
          Petală delicată, pleacă şi lasă-mă în a mea mare de lacrimi înainte ca viaţa să te lege de mine!
          O privesc trist, gândindu-mă că dacă renunţ acum…poate ea nu va avea de suferit.  Fără să rostesc vreun cuvânt o trag spre mine, îmbrăţişând-o. Îi simt măinile mici cum se încolăcesc in jurul meu, iar eu îmi bag faţa în părul ei inspirând adânc. Mirosul ei de ciocolată ma împinge spre mai mult. Simpla ei prezenţă mă înebuneşte. Defapt…nebun sunt de mult, dar nu am lasat să se vadă. O îndepărtez uşor şi o sărut pe obraz.    Tresare, se ridică şi îşi duce o mână pe faţă. Se pare că nu sunt singurul ce nu e în apele lui azi.


În ultimul timp nu am avut nici un chef de scris...pur şi simplu stăteam şi mă uitam la tastatură. :| Of, şi când ştiu că am avut atâta timp în care puteam scrie...şi uite cum am tot amânat şi nu am mai scris nimic. :|  Eh, nu o mai lungesc...:]]

Modificat de дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт (acum 15 ani)

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?


pus acum 15 ani
   
Alice C
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1467
Cum de nu am trecut pana acum pe aici? Habar nu am cum am putut omite acest topic.
Imi place! Ai un fel de a scrie...diferit. Da, cred ca acesta este cuvantul potrivit. Povestea ta imi aminteste de o carte ce am citit-o de curand , in care cel mai bun soldat al diavolului se indragosteste de ingerul din elita lui D-zeu. Aceasta se indragosteste la randul ei de el, dar niciunul nu stie ce este celalalt. A fost senzationala acea carte. Imi place sa citesc despre chestii de genul. Sunt fascinata de aceasta dualitate. Binele si raul, ei bine, asta e chiar dualitate pura.
Mi-am luat libertatea sa-mi imaginez personajele in timp ce citeam. Am gasit personajul Kassandra. Sunt sigura ca nu este ceea ce ti-ai imaginat tu, insa eu la ea m-am gandit:
. Mi se pare o fata inocenta si gingasa. Nu stiu, dar eu asa mi-o imaginez pe Kassandra.
Chiar imi place aceasta poveste si sper sa o continui. Povestea chiar merita. Deci spor la scris!


_______________________________________
pus acum 15 ani
   
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
Alice, parca mi-ai citit gandurile.=]]
Asa arata Kassandra si pentru mine: inocenta si gingasa.
Totusi, eu am vrut sa-i dau si un aer mai rece, insensibil. :]
Stii, ceva gen `cu doua fete`. ;D
Eu ceva in genul asta mi-am imaginat-o. Cu trasaturi fine, dar cu privire rece.
Am modificat putin prologul...il editez acum si pe cel de pe forum...
O sa postez continuarea cat mai curand posibil. Este scrisa, dar vreau sa o mai modific putin.

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?


pus acum 15 ani
   
Alice C
Moderator

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1467
Se aseamana personajul imaginat de mine cu cel imaginat de tine. Cel putin mie asa mi se pare. Intradevar personajul tau are o privire mai rece, o privire ce te ingheata, asa cum scrie si in text de altfel. Mie chiar imi place. Uh, abia astept continuarea si sa recitesc prefata . Spor la scris .

Modificat de alice_bill (acum 15 ani)

_______________________________________
pus acum 15 ani
   
дאЧ αяє ιηιмα ∂є ˘ισ˘σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533
-Scuze. îi spun, dând să mă ridic de pe scări. Mă opresc când o aud suspinând şi mă trântesc înapoi jos, parca nemaiavând putere să mişc nici măcar un deget.
-Nu e nimic…spune trecându-şi mâna prin păr. Cred că e un tic de-al ei. Ah, dar ce conteaza atâta timp cât acest lucru o face şi mai irezistibilă?
Închide ochii, masându-şi uşor gâtul. Ploaia se oprise in urmă cu câteva minute, dar eu eram prea preocupat să mă port ca un idiot pentru a observa. Drace, nu mă mai recunosc! Îmi ciufulesc uşor bretonul şi mă ridic, apropiându-mă de fată. O prind fin de incheietură şi ii sărut mâna.
-Încântat! rostesc zâmbind.
Îşi retrage mâna şi şi-o pune pe chipul meu, mângâindu-mi obrazul. Fineţea ei, delicateţea…toate acestea mă fac să mă simt inferior, atât de mic, de neînsemnat. Un punct negru pe langă frumuseţea ei neimaginabilă. Mă priveşte direct în ochi, un zâmbet cald luminându-i faţa. Mă apropii uşor de ea, punându-mi cealaltă mână pe umărul său. Îi simt respiraţia caldă pe buzele mele şi cu greu mă abţin să nu mi le lipesc de ale ei. Într-un sfârşit, îi aplic un sărut scurt pe obraz şi îi zâmbesc prieteneşte.
Cateva râsete intrerup scena dintre noi doi. Privesc intrarea şcolii şi observ trei băieţi, toţi râzand în hohote. Păreau genul de tipi noncomformişti şi rebeli. Unul blond, unul şaten şi altul roşcat, toţi cu zâmbete enervant de arogante pe chip. Mă îndepărtez de fată şi mă aşez din nou pe scări.
-Hey, băieţi! Uitaţi cine e acolo! rosteşte roşcatul, atrăgând atenţia celorlalţi doi asupra noastră.
Fata nu pare afectată de reacţia băieţilor. Cei trei vin spre scări, şatenul scoţând din rucsacul său negru o sticlă cu apă. Imediat ce au ajuns in faţa noastră, cel ce atrase atenţia asupra Kassandrei luă sticla cu apă, turnându-i-o în păr.
-Uite, pari mai drăguţă aşa. rosteşte acesta, zâmbind mulţumit.
Fata nu făcu altceva decât să îşi treacă mâneca peste faţă, ştergând calm picăturile de apă ce au alunecat din parul brunet,  privindu-i apoi cu aceeaşi răceală atât de specifică ei.
-Aţi terminat? întrebă după o clipă de tăcere.
-Eşti aşa fara haz! izbucneşte unul dintre ei.
Mă ridic de pe scări, cu gândul ca unul dintre pumnii mei să-i mângâie obrazul tipului, însă renunţ la idee imediat ce simt mâna fetei ce-mi ţine strâns antebraţul.
-Nu merită…
Mă calmez treptat, aruncându-le celor trei o privire tăioasă şi trântindu-mă din nou pe trepte. Băieţii se îndepărtează, iar Kassandra îşi scoate din buzunarul pantalonilor un pachet de ţigări.
-Vrei? mă întreabă indicându-mi pachetul.
-Nu, mulţumesc. Nu fumez.
Ce tot spun?! Îmi e atât de dor de senzaţia aceea de linişte, de clipele de tăcere când ieşeam cu prietenii “la un fum”…şi totuşi, încerc să spun nu tentaţiei. El vrea să o ajut să scape de vicii şi dacă vreau să fac asta, automat trebuie să renunţ şi eu. Şi la naiba, că e aşa o ispită!
Sunetul strident al clopoţelului stârneşte ţipetele, râsetele şi ieşirile elevilor, iar intrarea este deschisă de către paznic ce, după puţin timp, este împins de către elevi. Privesc plictisit toată gramada de tineri ce încercau să iasă din instituţie pentru a se recreea, măcar pentru cincisprezece minute.
Îmi intorc privirea spre locul în care, acum câteva clipe, se afla Kassandra. Acum e gol, singura dovadă că ea a fost într-adevăr acolo fiind doar jumătate din ţigara ce începuse s-o fumeze. Oftez dezamăgit, ridicându-mă şi scuturându-mi pantalonii.
Mă deplasez pe colidoarele pustii, inspectând lucrările expuse ale elevilor, tablourile, hărţile şi imaginile de pe pereţi. Privesc atent fiecare uşă şi observ biroul directoarei. Trec de acesta şi mă îndrept spre cancelarie. Intru, salutându-i pe toţi profesorii ce îşi savurează în linişte cafeaua.
-Bună ziua! mi se adresează o femeie blondă, cu un zâmbet cald. Tu trebuie sa fii noul profesor de desen!
-Exact. Şi dumneavoastră sunteţi...? o întreb, zâmbind.
-Sunt Missa Jolie, profesoară de matematică. Încântată!
-De asemenea…

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?


pus acum 14 ani
   
Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770
Heei! Am reusit sa recuperez si eu, imi pare rau ca n`am trecut mai devreme pe aici.
E profesor :o? Sa nu`mi spui ca ea era eleva ca crap aici!   Baietii aia sunt niste nemernici. Ea pare o fata frumoasa, atragatoare din cate a descris`o, nu inteleg ce puteau sa aiba cu ea. Eh, cred ca totul se va complica cand el se va apuca de 'munca' probabil ii va trage putintel la raspundere pe cei trei "crai".
Astept next, nu sunt in stare sa las un comentariu ca lumeaa, imi este caald

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~


~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la