Lacrimile sale

~Tokio Hotel Botosani~
Because we have a new world, a new generation. We know how to laugh, cry, and sing all together!

Lista Forumurilor Pe Tematici

~Tokio Hotel Botosani~ | Reguli | Inregistrare | Login

POZE ~TOKIO HOTEL BOTOSANI~

Nu sunteti logat.

Nou pe simpatie:
lutsen pe Simpatie

Femeie
23 ani
Cluj
cauta Barbat
24 - 48 ani

~Tokio Hotel Botosani~ / Fan-ficuri / Lacrimile sale

Moderat de Gia, zooey toons

Autor

Mesaj

Pagini: 1

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Dupa cum ati vazut la reguli, am obtinut acordul pentru a deschide un topic nou unde sa imi public ficul.
Vreau sa le multumesc tuturor celor care m-au sustinut in treaba asta cu formatiile, Larisei, Rebecăi, și nu în ultimul rând, wc-ului.
Da, dragele mele, wc-ul a fost cel care m-a ajutat sa imi dezvolt o simpla idee puerila in ceva mai pompos.

Ok. Inainte sa dau copy/paste la fic in post vreau sa precizez ca ficul acesta inca nu este gata si titlul l-am ales cam pe grăbite, așa că nu știu cât de bine se va potrivi cu sfârșitul...

Dar asta nu contează, sper să vă placă, acum vă las să citiți în pace

Capitolul 1

Si acum imi amintesc toata acea vara, fiecare luna care trecea din ce in ce mai repede, fiecare zi diferita de urmatoarea, fiecare moment „magic” in felul lui. Numai un lucru nu era diferit, respiratia lui aproape de gatul meu, saruturile lui fara sfarsit, atingerile lui catifelate, sclipirea din ochii lui. As vrea sa incep totul din nou, sa reconstruiesc vara acea, dar nu se poate. Asa ca ma voi multumi doar gandindu-ma la tot ce s-a intamplat.
Scoala se terminase, vara incepuse, totul era din nou frumos si linistit, fara sculat devreme, teme, profesori enervanti si dintre-astea. Era sambata, stateam cu prietenele mele si discutam despre ce o sa facem in vacanta.
-Ce faceti in vacanta? intreba Anna. Eu ma duc in Franta, la mare.
Anna era o fata frumoasa, cu parul saten deschis iar ochii de cel mai pur albastru. Era inalta si foarte slaba. Ea credea ca daca se infometeaza va slabi dar, era chiar prea slaba. Era dintr-o gasca de fete de prin cartier care, mai frecventeaza scoala din cand in cand. Ea s-a alaturat grupului pentru ca se simtea singura, inutila. Fetele din gasca doar o foloseau si-o bagau in belele. Dar ea nu se supara.
-Eu merg in Alpi, cu parintii... zise Mary.
Ea era de origine din Anglia, dar se mutase cu parintii aici, in Berlin. Este foarte timida mai mereu dar stie sa pastreze secrete, e o fire prietenoasa, se supara cam des, dar nu impacam la fel de des. Are parul blond deschis ca o zana si ochii de un verde la fel ca o frunza de primavara. Era de o inocenta nemaivazuta, parca un inger pe Pamant. Era in aceasi clasa cu mine, clasa a 11-a E. Nu avea prieten, dar, in schimb, ne avea pe noi. Invata destul de bine, cand lua o nota mai mica incerca sa treaca mai departe si sa ia alta mai mare. Dar gata cu scoala ca s-a terminat.
-Dar tu Sonia, unde mergi in vara asta? intreba Anna curioasa ca-n totdeauna.
-Parintii mei trebuie sa plece undeva cu afaceri iar, pe mine ma vor lasa la niste cunonstinte, la o ferma in Magdeburg, raspund eu incercand sa le evit privirile.
Eu pe vremea aceea era destul de inalta, cam cat Anna, aveam parul brunet inchis, iar ochii aproape negri. Sunt o fire sociabila, dar nu prea imi doream foarte multa atentie. Ele erau singurele mele prietene, mama imi reprosa sa imi fac si alti prieteni, dar nu puteam, parca ele ar fi fost singurele pe care le agreeam.
-Hei, hei! Uitati ratatele! Inafara de tine, Anna. Stati ca tatele la barfa? Sau va plangeti ca nu aveti bani de haine moderne? zise Kira, regina fitoaselor.
Kira e o fire insuportabila, iti vine sa o iei la bataie numai cand o vezi, si asta se intapla foarte des. Arata sa ziceam acceptabil, fata de cum arata in 5-8. Avea parul pana la umeri, mereu aratand foarte nespalat, chiar daca ea se lauda ca are nu stim ce sampon special, are ochii verzi, dar spalaciti, dintr-un motiv sau altul Anna incerca sa se dea bine pe langa ea ca sa o tina in gasca, grupul de fete din care facea parte. Sau cum ii spuneam eu, „GF”, grupul fitoaselor. Era in aceasi clasa cu mine iar eu uram asta cat se poate de mult. Mereu ne intreceam in medii, eu batand-o de fiecare data.
-I-a te uita cine a venit aici! Miss Fitoasa! Ce te aduce pe aici, ti-ai uitat creierul pe aici si intamplator ti-ai adus aminte sa-l iei? zic eu cu tupeu.
-Soni nu o provoca! Te rog, fa-o pentru mine! ma implora Anna, probabil pentru a nu iesi din gasca.
-Anna nu inteleg ce stai aici cu ratatele astea, cu gura mare! Daca te mai vad odata cu nemernica de Sonia si sclifosita de Mary, jur ca nu mai ai ce cauta in grup. Ai inteles?! tipa Kira mai tare ca niciodata.
Mary se supara si o i-a la fuga lasand lacrimi in drumul sau. Lacrimi care curgeau tot mai des, eu incercam mereu sa o consolez, sa ii arat frumosul din fiecare urat. Dar, acum era prea mult, cineva o jignise si acel cineva era Kira, cea pe care o uram. Am inceput sa tip la ea cat mai tinea glasul si vocabularul. Dupa cateva clipe de cearta mi-am amintit ca Mary fugise, asa ca m-am dus pe drumul indicat de lacrimile sale tot mai amare. Parca un pas insemna inca o suferinta. Stiam unde se duce cand e suparata, se ducea la pod, se sprijinea de balustrada din piatra si privea apa, incercand sa isi lase linistea ghidata de apa.

EDIT: portocaliu

EDIT2: sunt dudă rău, am uitat să pun mel

Modificat de kat2108 (acum 14 ani)

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

bitter
Fan

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 351

Chiar daca am mai citit odata partea asta,mi-a facut placere sa o recitesc si ma bucur ca te-ai decis sa-l postezi>

<
Toti avem cate o Kira in anturaj,o fitoasa,dar eu stiu ca mereu fetele bune aka Sonia,au grija sa le puna la locul lor!

Astept nextul,girl!

_______________________________________
love & rockets

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Nu ai pentru ce >;d< ma bucur ca am avut prilejul de ati da acordul, chiar ma bucur ca am facut`o.
Imi place foarte mult cum incepe, la fel cum imi place in general fic`urile. Doar ca asta imi pare genul de fic de adolescente si alea sunt chiar faine si in general reusite ;]] [sincer nu ma indoiesc ca si acesta va fi unul foarte reusit.]
Hmm..nu stiu. Ma streseaza persoana lu` kati :]] bagacioasa si nesuferita, ca fiecare personaj negativ, in general.
Imi pare rau pentru Maya, pare ca se supara cam usor si e cam sensbilia, nu o vad rezistant la prea multe "atacuri" de`ale Katei.
Ok, astept next

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

defapt e kira si mary

dar lasa, si eu mai incurc lucrurile uneori

(mai mereu)

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

astept critică dură

hai că am zis-o

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Imi place la nebunie inceputul.
Dar cine era baiatul langa care a petrecut acea vara?
Astept next

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

multumesc f mult de comenturi fetelor, va pupacesc pe toate:]]

Capitolul 2

Am ajuns la pod, Mary era acolo, inca plangea. Am urcat incet spre ea, fara s-o speri. M-am apropiat si i-am atins umarul in semn de „am venit sa te consolez” nu s-a intors, a stat si s-a uitat la apa ce curgea lin sub pod. Incerca sa se abtina sa mai planga. Am luat-o in brate ca sa o linistesc. Si-a pus capul pe umarul la fel cum fac bebelusii cand le este somn. Am stat asa timp de cateva minute. S-a oprit din plans si s-a uitat in ochii mei, mereu facea asa cand era suparata. Nu era speriata de ochii mei negri, ii placea sa se innece in ei, cautandu-si calmul. Am intrerup linistea cu niste cuvinte calme.
-Am aranjat-o pe aia, nu o sa ne mai deranjeze, ca altfel..., am zis aratandu-i pumnul.
Mary incepe sa rada, avea un ras atat de cristalin, parca era un inger ce vestea Nasterea Domnului. Pe ea o confundam mereu cu un inger. Un inger singur pe pamant pustiu, cu o prietena in cale...
Am vazut ca sa linistit si am luat-o dupa umar si ne-am indreptat spre casa. Am parasit podul linistit si am intra in aglomeratia orasului. Era ciudat, parca cele doua locatii era doua lumi diferite. Ne-am oprit la o cafenea nu foarte aglomerata si am intrat inauntru. Am luat doua cani de ciocolata calda. Chiar daca era vara noua ne placea sa bem asta. Era ca in copilarie, doua copile stand in cafenea cu o cana de ciocolata calda in mana si vorbind de ale noastre.
-Mergi in Magdeburg deci... nu am fost acolo pana acum. Cred ca e frumos, departe de agiatia de aici. Numai tu si natura, zise Mary visatoare.
-Da, mama a zis ca acolo si-a petrecut copilaria. Spune ca e un loc frumos si linistit plin de privelisti frumoase, ca in basme, ii raspund eu incercand sa-i imit visul.
Am platit eu consumatia. Am salutat-o si mi-am luat la revedere pentru ca plecam la acele cunostinte luni. Mergeam incet printre lumea ce se grabea sa ajunga unde trebuia. Toata lumea mergea repede, numai eu faceam pasi mici. Incepuse ploaia, nu avea nici umbrela nici vreun hanorac cu gluga. Asa ca oricum as fi mers restul drumului tot uda ajungeam. Am pastrat ritmul incet al pasilor mei. Mergeam prin ploaie, parca infruntand-o. Parca era un capitan ce isi tinea corabia sunt control pe timp de furtuma. Atunci mi-a venit in minte melodia „Monsoon” si am inceput s-o cant, fara sa imi pese daca ma auzea cineva. Mergeam si cantam. Infruntam si vesteam. Totul era ca-n basme. Am terminat de fredonat melodia cand am ajuns acasa. Am deschis usa incet si am intra inauntru. Mama isi facea bagajele. M-am descaltat si am luat o pereche de papuci pufosi. Cand urcam scarile mama imi aduce aminte de „excursie”.
-Sa nu uiti sa iti faci bagajele! Chiat daca e vara sa iti iei si haine groase! striga ea dupa mine.
-Sigur mamaaaa! ii raspund eu facand un ecou in casa.
Am intrat in camera mea. Patul era ravasit, asa cum il lasasem dimineata. L-am aranjat putin pentru a putea pune hainele pe el. Am scos geamantanul meu de sub pat. L-am deschis si m-am apropiat de dulap. Am inceput sa scot din el de toate: blugi, fuste, top-uri, tenesi, sosete, etc. M-am gandit ca poate o sa ies de undeva asa ca mi-am luat o pereche se sandalute negre, care se asortau cu orice si le-am pus in valiza. Mi-am pus niste cosmetice si am inchis valiza. Vroiam sa imi iau si leptopul dar mi-am adus aminte ca mergeam la o ferma nu la un hotel. Am tras cu greu valiza in fata usii si am intrat inapoi in camera pentru a face putina curatenie. In timp ce imi strangeam cartile de scoala, am gasit-o... o poza cu fostul meu iubit. Am rupt poza in bucati cat mai mici si le-am lasat sa cada in gol asa cum facuse si el cu sufletul meu. Mereu cand imi aduceam aminte de el imi venea sa sparg geamuri, ziduri si tot ce mi-ar fi iesit in cale. Dar m-am linistit inainte sa fac asta. M-am intins in pat si m-am lasat in voia somnului. Peste cateva ore m-am trezit, speriata. Il visasem pe el. M-am sculat din pat si am vazut ca era ora 19:00.
Am iesit din camera si m-am indreptat spre bucatarie ca sa imi ajut mama la treaba. Am facut cina si mi-a explicat despre calatoria de afaceri. Ei se duceau in Hanovra, la vest de Magdeburg, unde avea sa stau eu. Mi-a spus ca daca am vreo problema s-o sun, chesti de-astea.
La 20:30 am servit cina. La aceasta mai venisera doi tipi, probabil aveau legatura cu afacerea despre care mi-a spus mama. Nu stiu de ce dar ma simtea putim cam rau, acum cred ca racisem din cauza ploii. Dar nu am lasat asta sa se vada, tot ce faceam era sa zambesc, si era bine doar atat. Cei doi nu au stat mult, unul dintre ei a primit un telefon. Si-au cerut scuze si au plecat. Am ajutat-o pe mama sa strang masa. Si m-am dus sus.
Aveam un chef nebun de a asculta muzica. Mi-am luat mp3 si am pus un playlist cu toate melodiile de la TH. In fond, ei erau preferatii mei atunci. Am stat pana la 22:00 cu castile in urechi. Ascultasem aceleasi melodii de nenumarate ori. Am hotarat sa ma culc. Mi-am facut toaleta de seara, nu m-am mai schimbat in pijamale, m-am pus in pat si am adormit.

si mel:

pus acum 14 ani

I_Love_Tom
Fan

Din: Nikaieri..pretutindeni'h!
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 324

imi plake pana akm ii destul de reushit desi ai unele greseli shi ai putea sa te exprimi mai literar imi plk
astept next snt kurioasa dak da peste cei din th!

_______________________________________
=pEnTrU cA DrAgOsTeA eXiStA!=

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

asta e al doilea fic al meu ever

scuzati limbajul

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

nextu peste 2 commuri:P

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

Antikku
Moderator

Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051

Tu scri foarte bine, as vrea sa scriu si eu asa. Vorbesc cat se poate de serios. Ai acea lejeritate necesara care mie cam disparut pentru ca sunt prea perfectionista.
Imi place foarte mult ca stii sa scrii, stii sa aranjezi in pagina, stii sa atragi atentia si stii sa descrii.
Melodiile sunt si ele foarte bine alese. E o poveste care duce la rogini, vad. Se pare ca ne-am nimerit, pentru ca si eu ma gandisem sa scriu despre Magdeburg.
Eh, eu una abia astept sa citesc urmatoarea parte a povestii tale.
Spersa pui continuarea acum, pentru cadin cate vad forumul e tare pustiu zilele astea si nu stiu cine va mai ateriza pe aici.

_______________________________________
i`m dying for your kiss
i never wanna miss

Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

ok, m-ai convins

multumesc f mult pt commuri fetelor, sper sa va placa continuarea:

Capitolul 3

M-am sculat destul de devreme. Mi-am facut toaleta, am luat micul dejun. Nu mai era nimeni treaz, decat eu si prezenta mea rece. Am lasat un bilet pe masina de facut cafea pe care scria ca ma duc sa ma plimb prin oras. Dar mi-am adus aminte ce nu eram imbracata ca sa ies afara, eram intr-o pereche de blugi decolorati si un maiou subtire. Am urcat sus cu pasi marunti ca sa nu imi trezesc familia si am ajuns in camera mea. M-am dus la dulap si am luat de acolo e pereche de blugi scurti si o bluza purpurie cu dungi negre, am ales o pereche de slapi negri si am iesit din camera. Am mers spre parter pe scari si am iesit pe usa.
Afara era destul de cald, specific unei zile de vara. Ma plimbam incet pe strazile aglomerate, la fel ca ieri. Numai ca nu ploua. Cerul era senin, parca imi facea cu ochiul. Am hotarat sa ma duc in parcul din apropiere si intra-colo am pornit. Mergeam hotarata, ultima mea zi in Berlin pana la plecare. Trebuia sa profit de asta si sa meditez. In drum spre parc n-o sa va vina sa credeti peste cine am dat.
Am dat tocmai peste Miss Fitoasa in persoana, nu vreo clona aiurita. Era imbracata, ca in totdeauna, ca o vampa. Fusta mini si top-ul stramt ii arata tot cei mai urat: cat de bondoaca e. Avea niste picioare scurte si groase, asemenea crengilor copacilor batrani. Mainile, de sus pana jos erau parca umflate cu silicon. Avea o pereche de ochelari „ca ai vedetelor”, asa cum ii autoproclama ea. Era o vampa in persoana. Mi-a zis, ca-n totdeauna, ceva batjocuritor.
-Nu ai televizor acasa? Sau de ce ma studiezi asa? Sa sti ca timpul meu costa mai multi bani decat iti poti imagina! Ratato! Ce iti mai face prietena plangacioasa? Iar plange? Imi vin lacrimi cand ma gandesc ca plange. Dar nu pot sa plang pentru ca mi s-ar strica rimelul! Oricum se pare ca ea a uitat asta si plange non-stop! zise Kira.
M-am enervat foarte tare, si nu pentru ca se luase de mine ci pentru ca se luase de Mary, prietena mea. Mai bine ar fugi acum Kira sau o sa se trezeasca la spital. I-am dat un pumn in fata si am lasat-o pe jos. Ce bine ca m-am descarcat. Asa ii trebuie daca se ia de prietenii mei.
Am plecat fara sa privesc inapoi, eram foarte mandra de ceea ce facusem. Parca ii dadusem inapoi tot ce imi facuse ea mie. Mi-am continuat drumul spre parc. Soarele, parca, nu imi mai zambea, norii ii acaparasera stralucirea. Dar nu incepe sa ploua, doar se innora. Parca cerul incerca sa imi atraga atentia sa imi spuna ceva. Dar prea tarziu...
Cineva ma prinsese de gat. Nu stiam cine e. Apoi mi-am dat seama. Era angajat de Kira sa ma termine. Mi-a dat un picior in burta si inca cativa pumni peste tot. Cazusem lata. Eram inconstienta. Agresorul fugise.
Peste ceva timp m-am trezit. Eram acasa la Mary. I-am recunoscut camera dupa micutul tablouas din fata patului. Era langa mine, adormise. Cred ca s-a speriat foarte tare cand m-a gasit. Am lasat-o sa doarma iar eu ma gandeam. Ma gandeam... de ce nu ma omorat? De ce niciun cutit? Ceva? Intrebarile venisera odata cu raspunsul meu confuz. Il spusesem cu voce tare.
-Era doar o avertizare! Cred..., zic eu trezind-o pe Mary.
-Ce? Ce ti s-a intamplat? Te simti bine? Te doare ceva? se ingrijora Mary ca-n totdeauna.
Eu eram mereu langa ea cand suferea dar asta se intampla si viceversa. Ea era mereu fricoasa dar acum era de-a dreptul socata. Statea pe un scaun langa patul unde era asezata; se uita in ochii mei imi cerea raspunsuri in acest fel. Am preferat sa imi tin gura, ca sa nu o speri si mai tare.
-Sunt bine! Ma simt super! Sunt ok, serios! spun eu ca s-o linistesc.
-Ok, daca zici tu. E 15:00 mai bine ai pleca acasa sa nu se ingrijoreze parintii tai! imi zice ea grijulie ca-n totdeauna
-Am plecat! Pa-pa!
Norocul meu era ca Mary era foarte naiva. Asa ca ma crezut. Ce bine! Nu prea ar fi iesit bine daca ii explicam ce s-a intamplat. Am iesit din casa ei. Soarele invinse norii si avea acum tot cerul pentru a se intinde. Pe strazi erau la fel de multi oameni, dar niciunul la fel ca mine. De data asta am grabit pasul fiind ca mi-am adus aminte cat era ceasul. Am ajuns in fata usii destul de repede.
Am deschis-o. Se auzea cum curgea apa la chiuveta din bucatarie, semn ca mama era acolo. Cand a auzit usa, mama a sarit ca arsa din bucatarie.
-Unde ai fost? Am fost foarte ingrijorata! zise mama fiind serioasa.
-Sa ma plimb prin parc, sti ca e ultima mea zi aici si am vrut sa ma plimb, spun eu minciuna care era doar pe jumatate minciuna pentru ca acela era motivul pentru care am plecat de acasa iar in parc tocmai ajunsesem cand s-a intamplat.
-Bine! Am vazut ca ti-ai facut bagajul, maine plecam, sa fi gata pana la 10 fix, promiti?
-Promit!
Si ma indrept spre camera mea. Deschid usa, nimic scimbat de dimineata, patul ravasit, hainele peste tot, mici dezastre. Nu am facut curatenie. M-am asezat direct la calculator, l-am deschis. Am intrat pe mess si...surpriza! Kira era on. M-am gandit la ce s-ai zic si i-am spus:
black_word(eu): ti-e frica sa ma ataci tu de una singura? sau ti s-ar strica manechiura de fastfood, pardon, fitoasa?
kiratzu: ai noroc ca esti in viatza, nu intinde coara ca o sa te frigi mai tare decat esti acum
black_word: ma ameninti? Iar? Sunt impresionata de inteligenta ta...
kiratzu: nicio ratata nu o sa mai fie in viata sa ti minte
Si inchide mess-ul. Ies si eu, inchizand si calculatorul in acelasi timp. Recunosc, eram putin speriata de ceea ce imi putea face. Dar in fond, eu plecam maine deci, eram salvata de clopotel cum imi place sa zic. M-am apucat sa fac curatenie prin camera. Afara se innorase si incepea picuratul micilor lacrimi pe pamantul pacatos. Imi place sa stau asa, sa privesc cerul cum isi varsa amarul pe pamantul nostru. Cum, parca ne-ar da o lectie de viata, ne-ar indruma spre rai sau spre iad. Ma schimb de hainele cu care am fost afara si imi iau ceva comod si niste papuci de casa moi, cu urechi de soricei, mustatele si ochii micuti si nevinovati.
Ies din camera, trantind usa in urma mea. Cobor scarile lenesa, parca era teleghidata. In bucatarie, mama punea masa, am ajutat-o cu cina. Astazi nu mai aveam parte e nicio vizita de afaceri. Ce bine! Ma puteam relaxa si eu. L-am chemat pe tata si m-am asezat la masa. Am mancat ce gatise mama, am multumit si m-am ridicat de la masa, fara sa mai strang.
Ma duc in camera mea si ma schimb in pijamale. Vroiam sa dorm de-adevaratelea in acea seara. M-am culcat fara sa mai imi fac toaleta de seara. Ce mai conta? Maine voi fi in Magdeburg. Iupi! Scap de oras, aglomeratie si de Miss Fite. Somnul a cam intarziat dar pana la urma am adormit. Visam la pasunile verzi pe care le voi vedea acolo.

pus acum 14 ani

Antikku
Moderator

Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051

Ce misto, visa la pasunile verzi. Nu stiu de ce ultima propozitie ma face sa cred ca nu va mai pleca.
Kira e cam ciudata. Kira, in japoneza, inseamna ucigas. Are cumva legatura? Kira imi inspira o gangsterita cam proasta. Sau cel putin o tipa care cunoaste asa ceva.
Ma intreb daca cel care o "rapise" e unul dintre gemeni.
Ma intreb daca ea va continua sa se ia deKira pana si-o va lua pe bune. Pana la urma imi place de Kira, desi e o nemernica.

Sunt tare curioasa ce se va intampla. Astept continuarea.

_______________________________________
i`m dying for your kiss
i never wanna miss

Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Eu ma intreb cine era baiatul de care ai pomenit la inceput.
Sunt curioasa pe cine va inalni in Magdeburg.
Sper sa scape de Kira.
Ma irita numele ei.
Astept next

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

eh, daca tot incalc regulile la fiecare postare, sa nu o mai lungesc si sa va pun next. Stiu cum e cand cineva vrea nextul, dar autorul nu il poate pune din cauza ca ii mai trebuie comentarii...
Fara alte cuvinte marunte, uitati nextul:

Capitolul 4

De dimineata, m-am trezit pe la 9 si ceva, mi-am facut toaleta zilnica si banala si am coborat jos pentru a lua micul dejun. Mi-am baut cafeaua fara sa mai mananc si altceva. Bagaje peste tot, era sa ma impiedic de geanta mamei dar m-am prins de fotoliu. Am urcat sus fara alte cazaturi. Mi-am luat un tricou mai subtire si o fusta peste genunchi. Am luat in picioare slapii mei, foarte comozi. Nu mi-am pus bijuterii, pentru ca nu prea imi plac. Mi-am lasat parul sa imi alunece pe umeri si am luat ochelarii de soare. Mi-am luat gentuta de umar si am coborat.
Mama si tata ma asteptau. Si-au luat bagajul, eu mi l-am luat pe al meu. Si am iesit din casa, intreptandu-ne catre masina. Tata a incuiat toate usile si am plecat la drum.
Nu era aglomerat, am luat-o pe autostrada. In masina, eu stateam pe bancheta din spate. Mama vorbea ceva cu tata dar nu ii auzeam pentru ca ascultam muzica. Ma cam plictisisem, macar eram in masina si nu simteam soarele arzator. Nu a durat mult pana am ajuns. Era frumos, campiile verzi se uneau cu cerul si creeau o armonie perfecta. Sunetul apei care trecea prin fluviul Elba acompania totul. Parintii mei m-au dus pana la casa unde aveam sa stau cat timp ei erau plecati cu afacerile.
Era o casa frumoasa, nu prea parea a casa de la tara, parea primitoare. Avea un parter, un etaj si o mansarda. Geamurile destul de mari parca inghiteau lumea si a lasau tot la fel. Am intrat impreuna cu parintii mei in acea casa. Inauntru era si mai frumoasa si mai primitoare. Era o casa modesta, dar aranjata cu stil. In fata noastra au aparut doi oameni, un barbat si o femeie, cred ca sunt casatoriti, fiecare avand cate un inel la fel pe inelar. Mama a inceput cu prezentarile.
-Susan, ea este fiica mea, Sonia. Faceti cunostinta, spune mama politicoasa.
-Salut, Sonia, pe mine ma cheama Susan iar el este sotul meu, Jerry.
-Imi pare bine, zice Jerry, intinzandu-mi mana.
Am dat mana cu el.
-Si mie imi pare bine sa va cunosc, spun eu politicoasa.
-Vei sta la noi 2 saptamani, sper sa iti placa pe aici, zice Susan.
-Noi trebuie sa plecam, la revedere, Susan, Jerry. O sa mai sunam noi daca se mai intampla ceva, spun parintii mei.
Si pleca. Eu raman in acea casa primitoare. Insa nu i-as putea spune „acasa”. Susan imi spune ca voi sta la mansarda. O sa fie interesant. Eu singura la mansarda. Tare! Imi i-au bagajul si pornesc usor pe scari ca sa nu alunec cumva. Dupa ceva truda data pe geamantan, ajung, in sfarsit, la mansarda.
Era destul de spatios, cu parchet alb, geamuri mari, acoperite de jaluzele gri, un pat de 2 persoane cu o plapuma pusa peste. Am inceput sa scot hainele din valiza si sa le pun in dulap. Dupa ce am terminat am pus valiza sub pat.
Era ora 14, am hotarat sa plec jos. Probabil ca intarziasem la pranz. Inainte, m-am schimbat de hainele de drum, mi-am mai dat cu peria prin par si am plecat spre sufragerie. Casa este destul de mare. Masa din sufragerie era asezata, dar nimeni la ea. Susan si Jerry erau in bucatarie, vorbeau. M-am apropiat de ei ca sa intru si eu in vorba cu cei doi soti.
-S-a intamplat ceva? am intrebat eu, curioasa.
-Nimic, Jerry mi-a spus ca o sa vina niste musafiri la cina, niste cunostiinte de ale noastre.
-Da, asa este. Ne-ar face placere daca ai participa si tu la cina, spuse Jerry rugator.
-Desigur, orice pentru gazde. La ce ora este cina? intreb eu incercand sa schimb subiectul.
-La 20, nu o sa stea foarte mult. Sunt oameni de afaceri, zice Susan.
-Ok, am inteles. Dupa pranz as vrea sa ma plimb prin imprejurimi, ii raspund eu.
-Poti face ce vrei, atata timp cat vii devreme acasa. Nu vreau sa se ingrijoreze parintii tai, imi spune Susan.
Dupa mica noastra discutie, am luat pranzul, fara alte evenimente. Am iesit afara pentru plimbarea mea linistita pe campii.
Era foarte frumos afara: cerul senin, norii pufosi in forme de animale, mirosul ierbii, sunetul apei curgand, pasarele ciripind. Ca intr-un basm, unul adevarat. Am mers ce am mers si am ajuns la un micut pod, ca cel din Berlin. Apa limpede si linistita imi alinia gandurile, facandu-ma sa uit ce este suferinta, durerea, tristetea. Eram numai eu si apa. Dar, deodata, uitandu-ma la refexia mea din apa care parca fugea de privirea mea, mai vad un chip. Chipul semana cu cel al lui Bill de la TH. Dar nu putea fi el. Nu stiam ca ar locui aici, in Magdeburg. Apa incepe sa curga si mai repede, stergand perfecta reflexie. M-am intors parca cu incetinitorul, dar el nu era. Oare aveam vedenii?

pus acum 14 ani

Antikku
Moderator

Din: anoTHer place
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 1051

Ah, imi pare rau ca nu am comentat./ Pur si simplu nu am observat. Data viitoare anunta-ma pe messenger, forumul e atat de pustiu ca am o retinere de a intra si eu.
In orice caz, mi-a placut continuarea.Trebuie sa invat la teza, dar astept nextul

_______________________________________
i`m dying for your kiss
i never wanna miss

Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Ce superb. Sunt curioasa daca era Bill sau avea vedenii.
Presimt ca o sa se intample multe in astea 2 saptamani

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

дאЧ αяє ιηιмα ∂є ¢ισ¢σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533

In primul rand, scuzele mele pentru ca nu am comentat. :]
Anyway, eu am citit toate capitolele.
Ce pot sa zic?
Ai o simplitate cu care scrii, lejeritate chiar...mi se pare natural. XD Naturaletea pe care o aveam si eu la inceput, dar cu timpul am ajuns sa fiu atenta la orice virgulita...oh, sa-mi vezi primul fic! Nema descriere, nema naratiune, doar dialog. :]] Ah, am deviat de la subiect.
Am vazut ceva greseli, dar nu le enumar pentru ca nu numai ca mi-e lene, ci si pentru ca...mda, nu am un alt motiv.
Pff, dar eu sunt o perfectionista, deci sa nu te miri daca prin "greseli" ma refer la "lipsa a doua virgule". :]]
Naratiunea mi se pare ok, iar firul actiunii este interesant, ideea este draguta. :]
Astept continuarea. :]

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Va multumesc f mult pt comentarii, m-ati atins la inimioară:*
Imi pare f rau ca sunt nevoita sa pun un next asa de mic, dar na, ce sa-i faci, incompetenta mea

.
Acu` nextu`:

Capitolul 5

Am coborat de pe pod. Soarele ardea si mai tare, se simtea vara. La cativa pasi erau niste copaci asa ca m-am indreptat spre ei. Ce ciudata a fost chestia asta; „Oare am innebunit?” ma intrebam eu cu voce tare. Am ales un copac la intamplare si m-am sprijinit cu spatele de el lasandu-ma in jos, pana la firul ierbii. Acum stateam sub un copac la umbra lui si ma gandeam daca sunt schizofrenica.
Am stat acolo rezemata de copac cateva ore bune, gandindu-ma la cea ce se petrecuse. Dar am ajuns la concluzia ca soarele mi-a prajit capul. Nu mai puteam sta acolo, trebuia sa plec spre casa, aveam musafiri si nu vreau sa ma fac de rusine. Am plecat cu pasi grabiti spre casa, parca nepasandu-mi de florile pe care le calcam in picioare.
Ajunsa la casa din Magdeburg, ma uit dupa alte masinii fata de cele care erau deja si nu observ nimic nou. „Bine ca nu am intarziat!” imi zic in gand. Intru in casa, unde in bucatarie Susan pregatea cina. Am salutat-o si i-am cerut scuze pentru ca nu am putut sa o ajut la mancare, ea tocmai terminand treaba. Imi spune ca nu e nicio problema si sa ma duc sus sa ma aranjez pentru ca era ora 19:30.
Urc scarile si ajung la mansarda. Ma duc in dreptul dulapului si scot o rochita verde de vara si sandale negre. Ma imbrac, ma coafez si ma machiez putin. Ma uit in oglinda: perfect!
Cobor jos, iar invitatii tocmai sosira. Ii salut si le strang mana barbateste. Erau 2 barbatii inalti, la costum. Susan si Jerry ii invita sa ia loc la masa din bucatarie, unde erau asezate tot felul de mancaruri, gatite de Susan. Toata lumea se aseaza la masa.
-Sonia, cei doi sunt Ben Müller si David Hoffmann, spuse Susan.
-Incantata, numele meu este Sonia.
-La fel! spun cei doi barbati in cor.
In timp ce Susan si Jerry vorbeau cu cei doi despre afaceri, Sonia se plictisea si se gandea la ceilalti prieteni ai ei cum se distrau in vacantele lor exotice. Deodata isi aduse aminte de imaginea reflectata la rau, credea in continuare ca doar i se paruse.
Cina a decurs normal, la sfarsit s-au facut strangeri de mana, etc. Oaspetii au plecat. Sonia ramane in bucatarie pentru a o ajuta pe Susan cu vasele. Dupa ce termin spun „sarut-mana pentru masa” si ma duc in camera mea, la mansarda.
Ma schimb intr-o pijama de vara, ma demachiez si imi prind parul cu un elastic mare. Imi pun hainele la loc in sifonier cu grija si ma indrept spre o usa care dadea pe terasa mansardei.
Apas pe clanta si un miros de iarba uda imi inunda narile. Undeva in dreapta se vedea raul si podul. Ma uit foarte atenta spre acel loc si vad o silueta in lumina Lunii. Silueta era inalta si slabuta. Prima data credeam ca este o fata pentru ca aveam parul lasat pe spate. Se intoarce cu fata la mine si pot pune pariu cu oricine ca se uita fix in ochii mei. M-am speriat cand acea silueta dispare deodata, ca o stafie.
Intru in camera si inchid bine usa, tragand draperia pentru a acoperi totul. Imi iau ursuletul pe care il ascunsesem sub patura in brate si il leagan, incercand sa ma linistesc. Oare orasul acesta este bantuit? Daca da, de ce nu mi-au spus Susan sau Jerry? Incerc sa las deoparte toate astea si ma put sub patura, cu ursuletul in brate, adormind.
Ma trezesc in miezul noptii din cauza unui cosmar. O visasem pe Kira care se certa cu prietenele mele si chemase niste golani sa le bata. Sunt foarte speriata. Ma uit la ceas: patru si zece. Hotarasc sa nu ma mai culc de teama de a nu mai visa altceva. Ma duc tiptil, tiptil pana in bucatarie si imi fac un ceai de mere. Il beau cald si simt cum licoarea ma arde usor pe gat. Termin ceaiul si pun ceasca in chiuveta.
Ma duc la fereastra si privesc intens adancul negru. Ma adancesc cu privirea in el si parca uit de toate problemele. Stau asa timp de 5 minute, dupa care ma indepartez si urc in camera mea. Ma asez in pat si adorm.

Hope you enjoy it!!

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

дאЧ αяє ιηιмα ∂є ¢ισ¢σℓαт
Super Fan

Din: Botosani
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 533

I'm here, I'm here! :]]
Asa...
Ai unele parti care scartaie, de exemplu aici:"Acum stateam sub un copac la umbra lui si ma gandeam daca sunt schizofrenica." acum-prezent, ma gandeam- trecut [perfect compus, daca e s-o luam asa]. Deci cand se intampla actiunea? Acum sau in trecut? Fii atenta la timpuri, pentru ca se greseste usor. >.< Si eu fac la fel, le imbin de le sar capacele. :]]
Asa...vezi ca intr-o parte ai schimbat naratiunea de la persoana I la persoana a III-a, apoi ai revenit la persoana I: "...Sonia se plictisea si se gandea la ceilalti prieteni ai ei cum se distrau in vacantele lor exotice...~... Sonia ramane in bucatarie pentru a o ajuta pe Susan cu vasele. Dupa ce termin spun „sarut-mana pentru masa”

Greseli de tastare nu am vazut, deci e bine. XD
Sa trecem la continut. Mai, deci sunt in ceata rau: deci tipul ala e o fantoma? E Bill? Adica, sigur e Bill...dar e fantoma?:]]
Anyway, astept capitolul urmator. XD

Modificat de дאЧ αяє ιηιмα ∂є ¢ισ¢σℓαт (acum 14 ani)

_______________________________________
Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

nextul peste 2 commuri

pus acum 14 ani

Smile :]
Fan

Din: Cluj...
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 408

Imi place ficul tau.Desi chiar daca ai povestit o fraza la peroana II si dupa aceea la persoana I ,este destul de reusit.Ma intreb este o fantoma

sau este Bill...Din titlu imi dau seama ca va fii un sfarsit trist,sper sa ma insel si sa fie unul vesel.Toanta de mine,ii la inceput ficul si eu ma gandesc deja la sfarsit

...Astept nextul

P.S.: Daca sunt greseli de tastatura

,scuzati-ma dar nu merge bine tastatura.. !!!

Modificat de fergie_th (acum 14 ani)

_______________________________________
The vampire diaries <3 <3 <3

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Imi place cum suna, ideea pare a fii originala, ti`am mai spus probabil si una peste alta, e dragut fic`ul.
Toata problema e ca treci de la o persoana la alta [pers. 1 la a 2`a] si de la un timp la altul [ba povestesti la trecut, ba la prezent.] si ai unele cuvinte pe care le repeti si nu suna bine, dar in rest, e bine :]]. Ador ideea...sper sa nu fie o stafie, sper sa se indragosteasca si ea sa fuga seara acolo, Jerry si Susan sa o caute, ea sa se joace cu Bill pe campie, sa se impinga in apa, sub clar de luna, iar cand ea va trebui sa plece, sa o intrebe daca vrea sa fie impreuna si sa se mute la el, departe de toti. Ea sa refuze, sa mearga acasa, dar dupa un timp sa fuga la el, sa nu mai stie nimeni de ei.
Vai, bat campii pe aici :]] scuze, dar e asa de 8->
La inceput, cand ai zis de musafiri si ca l`o vazut pe BIll, eram sigura ca el va fii la cina :]]
Astept continuarea. Sunt curioasa ce va fii.

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Salutari din nou!
Si uite asa s-au facut 3 commenturi...

Va multumesc foarte mult pt ele, o sa incerc sa fiu mai atenta la verbe:P
Va multumesc pt ca imi cititi ficul si va spuneti clar parerea, va iubesc si va zmotocesc!

Ok, acum nextul:

Capitolul 6

Sunt trezita dimineata de Susan care imi spune ca pleaca impreuna cu Jerry si cu cei doi oameni de ieri intr-un oras apropiat pentru a face rost de niste acte. Vor sta 3 zile. Imi mai zice ca mi-a lasat masa pusa si ca am mancare in frigider pentru celelalte doua zile. Lasa cheile casei pe noptiera, iar eu ii raspund:
-Ok, o sa am grija, multumesc pentru mancare!
-Bine, acum te las sa dormi, noi plecam.
-Bine, pa!
-Pa!
Si Susan iese pe usa. Nu mai am somn. Ma ridic alene si intru in baie, pentru siesta zilnica. Ma spal pe dinti si fac un dus rece. Ies revigorata din baie cu un prosop pe mine. Ma duc la sifonier, de unde scot o fusta de blugi si o bluza verde. Le pun pe mine si le asortez cu o pereche de sandale albe si o pereche de ochelari de soare. De obicei nu sunt asa, dar acum ma simteam bine si parca mergeam la o petrecere. Poate o petrecere sa se desfasoare aici? Mi se pare ca acest loc este cel mai linistit loc de pe Pamant, de ce sa ii stric linistea cu petrecerea mea zgomotoasa?
Ma dezbrac de haine si imi iau o pereche de colanti si o bluza mai lunga cu aceasi pereche de sandale, fara ochelari. Imi las parul desprins si iau o geanta pe umar unde indes telefonul, cheile si alte nimicuri.
Ies din casa, incuind usa in urma mea. Hotarasc sa merg la acel pod, privelistea de acolo este superba. Ajung repede si ma pun in varful podului privind apa care curgea lin. Ridic privirea spre dealuri, admirandu-le florile si firele de iarba atat de verzi incat par vii. Ma uit din nou in apa cristalina si vad o umbra langa trupul meu, reflectata. Ma intorc speriata si ma uit imprejur. Nimeni.
Ma holbez in continuare in apa si vad aceasi umbra. Se poate vedea cum vantul misca parul acelei umbre, este straniu. Pare viu, dar cand te uiti nu este nimeni. Poate este o stafie. Sau poate am stat prea mult timp cu capul in soare. Da, asta trebuie sa fie si, in plus, nici nu am prea dormit azi-noapte.
Ma departez de pod si ma ascund sub un pom de soarele fierbinte. Este o canicula insuportabila. Stau sub acel copac cateva minute, meditand la racoare. Ma ridic ca un robot si merg teleghidata spre casa.
Ajung la usa si caut aproape disperata cheile in geanta din cauza unui fior rece simtit pe ceafa mea infierbantata. Gasesc cheia si incerc sa nimeresc broasca, mana imi tremura. Intr-un final reusesc sa deschid usa si intru innebunita in casa.
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa deschid aerul conditionat si sa-l dau la maxim. Stau tolanita pe canapeaua neagra savurand momentul. Trec 10 minute si mi se face frig. Inchid aerul conditionat si merg sus, ca sa ma schimb de haine. Ajunsa in camera mea “atac” dulapul si scot o rochita vaporoasa cu modele florale si o pereche de sandale crem. Ma schimb repede de hainele anterioare si le imbrac pe cele noi. Imi prind parul intr-o coada de cal, lasand doua suvite sa imi invadeze chipul. Ma mai dau odata cu deodorant si sunt gata pentru o noua tura in natura. Promit ca nimeni si nimic nu o sa ma mai sperie!
Ies din casa trantind usa zgomotos dupa mine. Topai prin iarba si ajung tot la acelasi pod. Nu ma uit la apa si la reflezia din ea, ma uit in stanga si in dreapta analizand fiecare detaliu.
In stanga se vad muntii ale caror varfuri ating norii si mii de copaci care acopera pamantul fertil. Totul este verde, parca si cerul paleste spre verde.
In dreapta zaresc o campie intinsa care adaposteste lanuri de grau, porumb si alte cereale. In comparatie cu stanga, aici culoarea predominanta este cremul deschis, cerul da spre aceasta culoare.
Ma uit rapid la piatra cubica care acopera podul cand vreau sa imi trec inapoi privirea spre partea stanga. Observ pe jos o foicica mica. Ma aplec si o ridic, ducand-o in fata ochilor. Citesc rapid de pe ea: “Ai grija ce alegeri faci si in cine ai incredere”. Am promis ca nu o sa ma mai speri si ma abtin de la acest sentiment dar acele lucruri sunt intr-adevar ciudate. Fara sa bag de seama, biletelul este luat de vant si dus pe suprafata apei cristaline. Ma aplec si il vad, acolo, plutind ca o barcuta. Fara sa vreau am facut ceea ce nu trebuia, am privit apa. Incerc sa ma intorc rapid dar ma opreste curiozitatea.
Din nou se vedea o alta reflezie decat a mea. Un baiat de vreo 15 ani cu bretonul pe un ochi si privirea plictisita se uita la reflezia mea. Stiu ca nu este nimeni langa mine si asta este foarte ciudat. Hotarasc sa raman, sa vad ce se va intampla. Plictisit in continuare, reflexia din apa imi intoarce spatele si da se plece. Vazand asta ma intorc si plec si eu. Nu apuc sa fac un pas deoarece simt ceva rece pe umarul meu. Nu sunt speriata, poate doar putin socata. Imi intorc privirea dar, ca deobicei, nu vad pe nimeni. Ma uit pe suprafata apei si il vad langa mine, privindu-ma intens.
Intind mana in aer incercand sa dau de chipul sau, dar fara rezultat. Ma uit in continuare la reflexia lui si il vad cum se apropie de mine, lipindu-si trupul de al meu. Nu simt nimic, nu imi este teama, pun mainile in aer, ca si cum l-as fi imbratisat si stau asa, privind apa.
Fara sa imi dau seama trec zeci de minute care mai apoi de transforma in ore si se face noapte.
Ma destept cand simt racoarea si deschid ochii, privind in fata. Nimic. Ma uit la apa si il vad stand pe pieptul meu, dormind ca un pui. Nu misc niciun os, de teama de al trezi si al face sa dispara. Dar, simtind iar frigul ma razgandesc si ma ridic de pe piatra inghetata. Pasesc incet pana la casa.

Sper ca v-a placut!

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Am pierdut cateva nexturi dar ma bucur ca am recuperat. E superb ficul acesta. Imi place la nebunie cum scrii.
Dar tot nu inteleg cn e tipul. Cred ca e in mintea ei.
Oricum genial.
Astept next

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Multumesc, ma bucur ca a mai revenit lumea pe forum. INAINTE totul parea ca si cand forumul s-ar fi mutat

pus acum 14 ani

Evelin
Little TH Fan

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 124

Măăă îţi adooor ficul .
E o bunăciune de fic . Este impresionant modul in care descrii .
Hai cu next plsss .

_______________________________________

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Pun continuarea maine!

pus acum 14 ani

Smile :]
Fan

Din: Cluj...
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 408

Adica azi??:]]
Hai cu next-ul...

_______________________________________
The vampire diaries <3 <3 <3

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Eh beh si a mai trecut timpul. Comentarii am strans, nextul l-am compus. Bla bla.

Sper sa va placa!

Capitolul 7

Intru si incui usa dupa mine. Inca nu imi dau seama ce tocmai facusem. Defapt, nu inteleg nimic. Bill nu e mort, el e viu si poate ca la ora asta e la vreun party. De ce e stafie? Nu pot sa gasesc niciun raspuns. Dar nu m-am simtit prost stand imbratisata cu el; corpul lui, care nu se vede, emana o caldura intensa, ca un om. Nu simt niciun sentiment care sa imi faca pielea de gaina. Stau in picioare, in dreptul usii, visand cu ochii deschisi.
Ma duc, parca controlata de cineva, in camera mea. Ma intind pe pat, fara a ma mai schimba de haine si adorm.
Sunt trezita de zgomotul produs de crengiile care se lovesc cu putere de exteriorul geamului. Ridic buimaca capul si privesc in stanga si in dreapta, e noapte. Sau cel putin s-a inserat. Incerc sa adorm la loc, dar fara rezultat. Ma ridic nervoasa din pat si pasesc apasat pana jos, in living. Deschid televizorul care statea pana acum acoperit de praf si il las pe un post de muzica, dand volumul mai incet. In continuare ma plimb incet pe coridorul care duce spre usa principala. Imi opresc pasii in dreptul ei si privesc prin geamul de sticla, din care este facuta usa, natura. Deodata, imi simt pleoapele grele si merg alene pana la canapea, intinzandu-ma pe ea. Adorm repede, auzind muzica pe fundal.
Dimineata, o senzatie de inviorare amestecata cu bunavoie ma face sa ma scol, intinzandu-mi mainile cat de mult am putut. Merg gratios pana in bucatarie unde imi fac un ceai de macese si fructe de padure pe care il beau pe nerasuflate.
Apoi fug pe scari pana la masarda si ma schimb de hainele purtate in ziua precedenta. Imi iau o rochita inflorata pana peste genunchi, cu maneca scurta si o pereche de espadrile albe. Trec rapid cu pieptanul prin par, numind acest procedeu „pieptanat”. Imi iau pe umar o gentuta micuta unde imi pun aparatul foto si alte chestioare. Fug inapoi pe scari si ies pe usa intalnindu-ma cu o caldura insuportabila. Ma intorc in casa si iau din dulap o palarie de paie, cu o fundita rozalie.
Acum, fiind gata pentru temperatura extrema de afara, ies din casa si incui usa. Cu palaria pe cap merg tantos prin iarba verde pana la acel pod. Acum nu mie frica, doresc nespus de mult sa il vad.
Ma uit repede la apa, cautandu-i disperata reflexia. Il zaresc la un metru de mine, privindu-si melancolic imaginea. Ma apropi incet de el, pentru a nu-l speria. Cand ma zareste, un zambet ii impodobi fata palida. Zambea cu tot sufletul, din toata inima, imi zambea mie si numai mie. Mii de fluturasi imi acapareaza stomacul si simt cum obrajii imi iau foc, si nu de la caldura.
Scot aparatul din geanta si fac o poza reflexiei sale. Nu pare deranjat de acest lucru asa ca eu continui. Dupa ce fac vreo 20 de poze ma uit curioasa printre ele. Mare mi-a fost mirarea cand am constatat ca in nicio poza nu ii puteam zari chipul, parul sau buzele rozalii. Oftez usor si hotarasc sa fac poze la peisaje. Pun aparatul in pozitie verticala si fotografiez cerul, campia, lanul de cereale, si nu in ultimul rand, apa. Ma mai uit odata la reflezia lui si ii vad fata un pic nervoasa, cu privirea intunecata. Ma speri si ma opresc din fotografiat.
Vizualizez pozele facute si mirarea mea e si mai mare, vazandu-l in cateva poze, privindu-ma. Ma sperii cand intr-una dintre poze ochii lui erau negrii si exprimau furia. Sterg poza si ma opresc din vazutul de poze. Pun aparatul la loc, in genta.
Deodata, un vant puternic imi zbura palaria de pe cap, aruncand-o pe suprafata apei. Vad palaria aproape de mine, plutind. Ma aplec peste balustrada incercand sa ajung la ea. Ma intind cat de mult pot dar un alt vant, si mai puternic, ma arunca peste balustrada. Incet, incet pierd contactul cu lumea reala, lesinand undeva prin apa.
Tot ce imi amintesc este faptul ca statateam pe mal si simteam niste picaturi straine pe obrazul meu. Dar nu erau picaturi de ploaie, erau lacrimile cuiva. Deschid ochii speriata si il zaresc. Este chiar aici, langa mine, mai exact peste mine si plange cu lacrimi amare, suspinand. Parul lui deveni ravasit pe toata fata iar creionul de ochi intins. Deschide ochii, inca suspinand, si ma zareste. Isi ia mana de pe fata si imi atinge obrazul rece, aproape inghetat.
Il pot simti, chiar il pot simti! Mana lui calda imi incalzeste fata, inviorandu-ma. Intind si eu mana si ii ating obrazul, stergandu-i o lacrima. Ne uitam ochi in ochi ceva timp si apoi intraznesc sa zic ceva.
-Cum, cum de te vad? …
-O legenda spunea ca daca o fantoma isi varsa lacrimile pe obrazul unei fiinte umane, omul il poate vedea, auzi, mirosi si simti, spuse el cu melancolie dar totusi cu un gram de fericire.
-Si acum… Adica acum tu, …, traiesti?
-Nu, n-ai inteles? Doar tu ma poti vedea, pentru ceilalti eu nu exist. Bine, poate doar acea creatura care ar trebui sa fiu eu…
-Ce? Despre cine vorbesti? Nu inteleg…

pus acum 14 ani

Evelin
Little TH Fan

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 124

Bai du-va ma cu ficurile voastre.
:[[..Deci mafac sa plaaang

((

(((
Si cel al andreei [Welcome to Hollywood] si "O tradatoare ' a lu Madu .
Deci ..mai ales ala cu hollywood ptc este tom in el

si ma face sa ma gandesc la mii de chestii si ma bufneste plansuuul .

(((
OnT: este frumos ficul tau Kat ;*
Next.

_______________________________________

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Imi pare rau ca te-am facut sa plangi, dar imi pare bine ca iti place ficul meu:d.

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Ce superb. Imi placee la nebunie mai ales cand se trezeste noaptea de crengile copacilor.
Ador cand bate vantul

Si sunt curioasa ce vrea sa ii zica el. Ce creatura e?
astept next plz

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

Smile :]
Fan

Din: Cluj...
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 408

N-am inteles un lucru:a murit sau nu am citit eu cu atentie?
Imi place fic-ul tau la nebunie...
So...astept next-ul...

_______________________________________
The vampire diaries <3 <3 <3

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Sonia n-a murit. A fost salvata de fantoma.

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Pun next maine ca acum mi-e somn.
:moarta de somn:

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

Smile :]
Fan

Din: Cluj...
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 408

ok...:[
Adica pui next azi [duminica] nu maine [luni]???:]]

_______________________________________
The vampire diaries <3 <3 <3

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Da, azi (duminica) pun next

Sper sa va placa!

Capitolul 8

-Despre el, despre viitorul Eu.
-Despre Bill?
-El nu e Bill, el e doar produsul unor oameni care ii vor raul, dar el e prea prost pentru a-si da seama singur.
-Ce chestie ciudata…
-Off… Credeam ca tu ma intelegi…
-Dar te inteleg! Te rog sa nu pleci! M-am atasat prea mult de tine pentru a te lasa sa pleci!
-Odata si o data va trebui sa plec… Ce crezi ca vor spune ceilalti cand te vor auzi vorbind singura?
-Lasa-I pe ei, ei nu conteaza acum!
-Bine, deci acum ce facem? intreaba el deja plictisit de discutie.
-Pai… Vrei sa ne plimbam? Mai discutam, mai alea, alea…
-Ok, asa sa fie.
M-am plimbat impreuna cu noul meu prieten pe campiile verzi, discutand si admirand peisajul. El era parca si mai atasat de natura fata de mine, pur si simplu iubea natura, mai exact orasul Magdeburg. Incercand sa ii inteleg visele „verzi” inchid ochii si ma gandesc la ceea ce zicea el. Deodata, firul mintii imi este intrerupt de imaginea fostului meu iubit. Incerc sa ma abtin, dar imi scapa o lacrima pe obrazul deja mult prea fierbinte.
El se uita in alta parte, dar, nu stiu cum, se intoarce imprevizibil si-mi zice:
-De ce plangi? La ce te gandesti?
-La nimic...
-Ar trebui sa stii ca nu poti minti o fantoma. Fantomele stiu toate adevarurile si vad totul cu ochii inchisi.
-Atunci de ce ma mai intrebi?! aproape urlu eu, exasperata ca cineva ar stii totul despre mine.
-Off... Nu ma intelegi... Nu e ca si cum as sti de-a binelea totul... Totul e intiparit in mintea mea... Am nevoie de multa concentrare pentru a-ti vedea ganduriile si memoriile, asa ca nu te mai impacienta.
-Imi pare rau, sunt o proasta.
-Termina cu asta! Nu esti o proasta! Esti singura persoana care ma vede si singura persoana pe care o plac, zice el accentuand ultimul cuvant.
Eu nu mai zic nimic, m-a lasat cu respiratia taiata de-a binelea. Stam fara sa spunem ceva timp de cateva minute. Vazand ca nu mai avem ce vorbi imi spune ca ar fi bine sa plec acasa. Il ascult ca un copil pe parintele sau si ma intorc, mergand alene pe poteca de piatra, invadata pe la margini de fire salbatice de iarba.
Dupa ceva timp ajund acasa si imi fac propiul pranz, o omleta si o salata de rosii. Mananc in liniste alimentele, iar apoi strang dupa mine, lasand bucataria la fel de curata precum a lasat-o si Susan.
Mi se face somn si hotarasc sa motai putin. Ajung la mansarda si ma intind pe patul care acum mi se pare imens. Pleoapele imi aluneca peste ochii caprui, iar somnul isi face rapid aparitia. In mijlocul unui vis despre prietenele mele un gand imi fulgera mintea, facandu-ma sa ma trezesc. Deschid speriata ochii si il vad in dreapta mea dormind pe Bill. De teama sa nu il trezesc nu misc niciun deget si inchid incet ochii, prefacandu-ma ca dorm. Tocmai cand somnul aproape ma cuprinsese la loc, simt o pereche de buze moi cum le apasa pe ale mele. Continui sarutul fara se deschid ochii cateva minute. Limbile noastre erau mute, niciun cuvant nu izbutea sa iasa. Intr-un final ma apropi de el si il imbratisez. Ii simt capul cum se asterne pe umarul meu si adormim asa.
Totul este atat de cald si de protector, simt ca nu as pleca niciodata din bratele sale.
Dar inevitabilul s-a produs, el se intoarce cu spatele la mine, motaind mai departe. Nu stiam ca fantomele dorm.

pus acum 14 ani

Smile :]
Fan

Din: Cluj...
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 408

Imi place ficul tau,cred ca am mai zis :]... Desi nu prea am inteles eu foarye bine partea asta. Bill e fantoma

??? Imi place,nu stiu ce,dar imi place ficul tau la nebunie.Cred ca stiu ce...dar n-are rost sa scriu...
Astept nextul..

_______________________________________
The vampire diaries <3 <3 <3

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Ce adorabil e Bill

Imi place la nebunie partea asta si faptul ca e singura acasa cu o fantoma langa ea.
Astept next

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Ma bucur ca va place!
Sunt asa de

pentru ca am si eu cativa cititori.
Nextul maine!

pus acum 14 ani

Smile :]
Fan

Din: Cluj...
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 408

Kat macar tu ai cititori...

_______________________________________
The vampire diaries <3 <3 <3

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

@fergie_th In primul rand, da, Bill e fantoma, dar in acelasi timp, Bill starul traieste. Fantoma e un fel de trecut al sau, trecutul de dinainte de mega-lansarea Tokio Hotel; in al doilea rand, sa stii ca si tu ai cititori, nu mai fi asa rea cu tine

.
@ceilalti Sper sa va placa capitolul acesta!

Capitolul 9

Ma ridic silentios din pat si pasesc pe varfuri pana in living. Acolo, dau drumul la tv pe un canal unde rula un film de groaza. „Ma infig bine” in canapea si privesc infricosata cum este decapitat un zombie. Chiar in faza cand o mumie arunca cu serpi veninosi spre eroina filmului, care tipa ingrozitor de tare, simt o rasuflare rece pe umarul stang. Imi intorc spatele la televizor si privesc in intuneric, incercand sa-l zaresc pe Bill. Ma speri cand descopar ca el este de negasit. Urc pana la mansarda si nu il gasesc nici acolo. Respiratia incepe sa mi se ingreuneze, panicandu-ma. Cand simt ca innebunesc si ca fantoma lui Bill nu exista, apare el. Rasuflu usurata si ma arunc in bratele sale.
Fara sa imi dau seama, adorm instant. Visez ceva ingrozitor; ii visez pe parintii mei care fac un accident mortal pe o autostrada, noaptea. Simt cum inima incepe sa bata cu repeziciune si dare de transpiratie incep sa se prelinga pe gatul meu infierbantat. Inima imi salta atat de tare incat parca voia sa imi fuga din piept. Dar ma trezesc repede, imi pun mana deasupra inimii si incerc sa o linistesc. Privirea mi se misca singura in stanga si in dreapta, analizand. Ma aflu in camera mea, e noapte, iar Bill doarme linistit langa mine. Linistea cuprinde incaperea, dar un zgmotot netolerabil imi invadeaza creierul. Ma afund si mai tare in perna si inchid ochii fortat, ordonandu-mi sa dorm. Imi ascult propriul ordin si cad prada somnului pe loc, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. E chiar ciudat sa locuiesti cu o fantoma.
Dimineata rasare cand imi era somnul mai drag, razele soarelui poruncindu-mi sa ma trezesc. Mai stau 15 minute in pat, intinzandu-ma cat de mult pot. Observ ca Bill nu se afla aici. Ma ridic lenesa din pat si umblu desculta pana jos, in bucatarie. Un zambet imi apare pe fata cand il vad cu un sort atarnat pe brau si cu o tigaie in mana dreapta. Incerca sa faca clatite; e atat de amuzant cum se chinuie sa intoarca clatita aia. Hotarasc sa il ajut si ma duc langa el, facandu-l sa trasara putin, iau tigaia in mana si cu o miscare splendida intorc clatita. El imi da un pupic si imi spune:
-De aici ma descurc, du-te si mai stai in pat, ti se inchid ochii...
-Lasa ca nu adorm eu p-aici, serios acum, lasa-ma pe mine sa fac astea, zic eu si ii mai dau un pupic pe nas.
-Bine, dar daca ai nevoie de..., incearca el sa imi spuna, dar este intrerupt de mine.
-Da, stiu, o sa te chem.
La auzul acestor vorbe imi zambeste si scoate sortul, punandu-l intr-un sertar. Eu ma ocup mai departe de clatite, terminandu-le de prajit rapid. Spal tigaia si o pun la loc impreuna cu celelalte folosite. Ung cateva clatite cu o dulceata de capsuni si le pun pe masa. Ma duc in sufragerie pentru ca sa-l chem pe Bill la micul dejun. Sta cu spatele la mine, uitandu-se pe pereti. Fara sa fac niciun gest, se intoarce si vine rapid spre mine, sarutandu-ma violent. Eu ma speri de gestul lui si incerca sa ma departez de el, dar Bill e prea puternic, ma tranteste de perete si incepe sa ma sarute apasat pe gat. Nu stiu cat mai pot rezista. Apoi, se ia cu mana de cap si fuge de langa mine, se ghemuieste intr-un colt si incepe sa suspine si sa planga. Ma duc langa el si ii pun mana pe spate, spunandu-i ca nu a facut nimic rau. El, inca cu lacrimi in ochii, se ridica odata cu mine si imi spune uitandu-se fix in ochii mei:
-Intelege-ma, nu ma pot controla, tot ce face viitorul Eu ma afecteaza si pe mine...
-Lasa, te rog, nu mai plange!
-Bine, o sa o fac pentru tine, pentru tine Sonia, tu ai fost singura persoana care m-a bagat in seama la pod. Foarte multi oameni m-au vazut acolo, dar nimeni nu a izbutit sa ma cunoasca „mai bine”. Toata lumea a fugit de mine, toti credeau ca sunt un monstru! Dar nu ii urasc, e dreptul lor sa urasca.
-Off... Cate ti s-au intamplat si tie... De unde vin eu toata lumea ma uraste. Am un singur grup de fete care ma inteleg si ma iubesc. Dusmanca mea de moarte, Kira, e prietena cu prietena mea a doua cea mai buna... Daca intelegi...
-Te inteleg perfect, stii... cand ne-am mutat aici, toata lumea ne zicea ciudati si ne ironiza pentru felul in care aratam. O singura fata ne-a fost prietena. Numele ei e Helena, are parul castaniu lung, e inalta, cam cat tine, are ochii verzi... Daca ma gandesc mai bine, chiar seamana cu tine, si nu ma refer doar la modul in care arata, ma refer si la comportament. Pe vremea aia eram indragostit de ea...
-Ce frumos Bill... Acum hai la bucatarie ca se racesc clatitele!
Si asa am mers si am mancat clatitele facute de mine. Mi-a facut o gramada de complimente, si, la sfarsit, ne-am sarutat.

NONEDIT (da, stiu, sunt beata

): Stiu ca e grabit rau la sfarsit, dar sincer ma hârâie talentul momentan

.

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Booo! ;;]
Am reusit sa recuperez si eu, ce sa va povestesc, sper ca ti`au lipsit comentariile mele :]] [glumesc.]
Ei bine, de cand n`am mai trecut pe aici, s`a insirat un lant de evolutii. Ai evoluat. Mult.
La inceputul fic`ului tau, la primele doua parti, am avut impresia ca e un fic de`ala..simplu..cu best friends, dusmani, tralala, vacanta, iar dupa povestesc ce s`a intamplat in vacanta, vai ce "cute":]], dar se pare ca treaba s`a complicat mai mult decat credeam.
Sincer, inca nu am prea priceput ce`i cu BIll asta fantoma. Probabil ne vei explica mai incolo. Cu toate ca nu`i inteleg prezenta, imi place ca a aparut asa, subit

Mi`a placut asa mult partea in care a zis asa comic si dulce: "Nu stiam ca fantomele dorm" :]] a fost geniala.
Apropo de partea aia, mi`a placut cel mai mult. Ai descris superb, actiunea, totul a curs pur si simplu. M`ai captat acolo:]]
Urmatoarea parte a cam scartait din cauza dialogului care a fost cam sec, chiar copilaresc cu multe interjectii si multe semne de punctuatie, unele de care nu era nevoie.
Dupa, iar ai inceput sa descrii superb si a fost o parte atat de dulce si ah

Partea cu visul, la inceput nu m`am prins ca viseaza:]] numai dupa un timp. Ei bine, a fost si aia ceva..ma asteptam sa se trezeasca urmatoarea zi [deja`mi imaginam dejfapt] si sa primeasca un telefon ca parintii ei chiar ai facut accident si sa ramana singura si sa devina si ea fantoma si uff, urat. :]] am avut o "viziune" asupra continuarii, cam sadice sincera sa fiu. Bine ca nu s`a inamplat chiar asa! :]]
Ea realizeaza deja ca e greu sa locuiesti cu o fantoma? Dar nici macar n`a petrecut o zi intreaga cu el in casa, asa..zi noapte :]], in plus, el nu i`a facut nimic rau si mie mi s`a paruf perfect uman tot ce a facut: a sarutat`o, a imbratisat`o..deci cred ca a tras concluzii pripite, nu mi se pare normal..
Sper ca el nu e cu ea doar pentru ca seamana cu Helena aia:|
Astept next;;] Cat de repede:o3
..Pe bune!

EDIT URIAAAAAAAAAAS!:
`TITLUL se referea la lacrimile lui? Cum ca acum poate sa`l vada?! Baaa :o Da?! Daca da, sunt un geniu :]] daca nu, griji ca o sa fiu dezamagita :]]

Modificat de Candy_Girl_Love_Th (acum 14 ani)

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Daaa!!
Lari esti un geniu!!!

Da, titlul se refera la lacrimile pe care fantoma le-a varsat pe obrazul Soniei cand aceasta statea lesinata pe mal dupa ce cazuse in rau.

EDIT: ma bucur mega-mult ca mi-ai lasat un comm, ms mult!!

Modificat de kat2108 (acum 14 ani)

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Ma bucur ca sta tot timpul prin preajma ei.
E atat de dulce

Mi-ar placea sa am o fantoma asa prin jurul meu. Dar vad ca deja intru in visare continua si nu e bine.

Cand incep nu ma mai opresc.
Despre fic pot spune ca e absolut superb. Ador cum scrii si imi place la nebunie.
Astept next

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Oh yeah, oh yeah!

Stiam eu! Sunt un geniu

! [glumesc.]
Ar trebui sa ma pun pe dansat, de`ala smecher de invingator, doar ca dorm veicinii :]]

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Sau dans pe melodia aia cand castiga vre unu cupa de box ala cu we are the champions

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Dada

Auzi, dar nu ne pui nextulet :o3? Te rooooooooooog!

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Mai intai sa-l scriu

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Ooo..

Eu l`am pus de curand, dar vad ca nimeni nu a observat :]]

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Lasa ca am observat eu, promiss ca iti las un comm!!

Deci cred ca sunt al doilea geniu de pe forum, dupa Lari, bineinteles.
Glumesc, exista o gramada de alte genii pe forumul asta. Nu vreau sa dau nume pt ca mie frica sa nu ratez pe cineva si acel cineva sa se simta exculs!
Deci, in concluzie, toti userii de pe forumul asta sunt niste genii(ma refer doar la cei care posteaza

)

Ok, am scris continuarea acum cateva minute. Sper sa va pice bine

Capitolul 10

La ora pranzului am hotarat sa mergem pe afara. Bill imi zisese ceva mai demult de un loc special, unde nu il gasea nimeni, niciodata. Am fost placut surprinsa de acest lucru, iar acum ne indreptam spre acel loc. Simt firele de iarba proaspat uda de roua atingandu-se de picioarele mele fine, dandu-mi un fior placut. In aer donima mirosul de tei inflorit, care te face sa te simti in al noualea cer. Trecem printr-un camp de maci, Bill oprindu-se din mers si din povestit despre trecutul sau si rupe firav un fir de mac, pe care mi-l da mai apoi mie, rosu in obraji. Iau floarea cu grija, crezand ca la contactul cu mana mea, aceasta se va dezintegra. Tinand macul in mana stanga, ma ridic putin pe varfuri si ii ating buzele usor, el adancind sarutul, tinandu-ma in brate. Sfarsesc sarutul si il privesc adanc in ochii lui de culoarea ciocolatii, adancindu-ma in pupilele negre, aproape vazundu-i gandurile. O stare de euforie ma cuprinde cand el incepe un alt sarut, de data asta unul mult mai pasional. Atingerile limbii lui asupra limbii mele ma fac sa scot un scurt racnet de placere. Strang puternic ploapele peste ochii si simt cum sunt purtata in alta lume, una de vis, unde nimic nu imi poate face rau, iar Bill este mereu langa mine, sarutand-ma in acest fel.
Totul a fost perfect pana cand stropii de ploaie au inceput sa cada din cer. Intrerupem amandoi sarutul, in acelasi timp. Ne uitam mirati in jur si observam ca incepuse o ploaie destul de puternica. Suntem destul de departe de casa asa ca hotaram sa mergem la acel loc. Bill ma strange puternic de mana si alergam impreuna prin ploaie, in cautarea adapostului. Ajungem destul de repede la acel loc. O cabana de lemn, destul de veche, dar inca rezistenta avea sa ne adaposteasca pana se va opri ploaia. Intram rapid acolo si eu incep sa analizez incaperea: o camera destul de mica, cu un covor de lana pe jos, o masuta de lemn, o canapea extensibila, si cateva scaunele mici.
Ne facem comozi pe canapea, stand imbratisati pentru a ne incapzi unul pe celalalt. Imi afund capul in pieptul sau, ascultandu-i bataile inimii. Sunt atat de calme, parca ar face yoga, in comparatie cu ale mele, care sunt foarte rapide din cauza ca am alergat. El nu a obosit deloc. Nu stiu cum, dar iar am adormit fara voia mea. Ma trezesc dupa cateva ore probabil, dormind linistita langa el. De afara nu se aude nimic, in camera e liniste. Imi indrept privirea spre Bill. Acesta doarme ca un inger, cateva suvite de par ajungandu-i pe un ochi. Ridic incet mana si i le indepartez, el nu pare a reactiona in vreun fel asa ca il mangai pe obraz. Pielea lui e mai catifelata decat orice fel de matase, emana un miros asa de dulce, de vanilie. Ii observ pleopele cum incearca sa se ridice de pe lenesii ochi. Deschide ochii, observandu-ma. Fara sa imi zica un cuvant, isi uneste buzele cu ale mele, continuand jocul intrerupt de ploaie.
Bratele sale imi cuprind trupul firav, iar buzele lui le preseaza pe ale mele, lasand limbile noastre sa se atinga. Mainile lui ajung in parul meu, rasfirandu-l. Ne intindem la loc pe canapea si ne sarutam in continuare. Dupa zeci de minute trecute, ma uit pe fereastra si observ ca se facuse seara. Bill ma vede si ma intreaba:
-Vrei sa dormim aici?
-As vrea, dar maine se reintorc Susan si Jerry si nu vreau sa se sperie ca dimineata nu o sa fiu acasa, asa ca mai bine plecam.
-Ok, cum zici tu, scumpo.
-Ce m-as face eu fara tine? Te iubesc mai mult decat am iubit pe cineva vreodata, vreau sa fim impreuna pentru totdeauna!
-Vom fi, iti promit!
Si cu asta ne ridicam, inca stand imbratisati si iesim din cabana. Mergem incet prin iarba uda, nevazand pe unde mergem. Luna e singura lumina. Nu stiu cum, dar Bill vede pe unde mergem, precum o pisica care vede pe intuneric. Ma las indrumata de el si ajungem, intr-un final, la casa. Intram, iar eu incui usa in urma noastra. Pasim ca niste roboti adormiti pana in dormitor, unde adormim pe loc. Toata noaptea am stat imbratisati si ne sarutam din cand in cand. Dimineata se incapatana sa apara, trezindu-ne cu razele sale enervant de luminoase, transmise de soare. Oricat de mult am fi incercat sa dormim, tot dimineata a iesit invingatoare, facandu-ne sa ne sculam din pat. Tocmai cand coboram scarile de la mansarda impreuna cu Bill aud o cheie rasucita in broasca, iar apoi o voce cunosccuta:
-Am sosit! Sper ca nu te-am sculat! Poti sa vi te rog sa ne ajuti cu bagajele?

pus acum 14 ani

Smile :]
Fan

Din: Cluj...
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 408

Interesant next :]...serios! Ma intreb cand/daca o sa-l intalneasca pe adevaratul Bill??Astept next-ul

Modificat de fergie_th (acum 14 ani)

_______________________________________
The vampire diaries <3 <3 <3

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Ah, nu e chestie de comm`uri :]] eu ziceam doar la misto.
Ei bine..next apetisant! =p~
Imi place foarte mult relatia dintre cei doi. Bill e un dulce! Pacat ca nu e cel real, pacat ca doar ea il vede..dar stiu ca nu o vei lasa asa, stiu ca va veni Bill cel real ;;]
Ah, a fost neaparat sa apara si astia doi?! Nu puteau sa ramana acolo, din cauza unei defectiuni sau stiu si eu? Stai sa ghicesc..Bill va pleca, lasand`o singura cu cei doi :| si cand sa`l caute, el nicaieri. Ok, bat campii ca deobieci, dar cred ca te`ai obisnuit deja :]]
AStept next ;;]

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

O singura chestie Lari, aia doi nu-l vad pe Bill decat in reflexia raului aluia, doar Sonia il poate vedea

.

EDIT: romana e grea

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Stiu ;;] numa ziceam :]]

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Si eu la fel, de plictiseala

pus acum 14 ani

Smile :]
Fan

Din: Cluj...
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 408

Cand pui nextul????:]

Modificat de Smile :] (acum 14 ani)

_______________________________________
The vampire diaries <3 <3 <3

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Păi după ce mai primesc un comm si dupa ce compun nextul

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Ce naspa ca s-au intors acasa.
Sper ca Bill sa ramana langa ea.
Astept nextul cat mai repede

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Okok, acum nu mai trebuie decat sa-l scriu, aoleo ce ma fac cu lenea asta?!
On: Merci pt comm, madu:*

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Deci iarasi m-a coplesit talentu si am mai scris ceva ceva...
Nu stiu cat de reusit e, sa-mi spuneti voi!
>D

Capitolul 11

-Da, vin acum!
Bill imi spune ca va mai sta in pat putin, pana ma voi intoarce eu. Cobor scarile precauta, inca obosita. Jos ma asteptau Susan si Jerry. Ii imbratisez calduros pe amandoi, iar el imi spune:
-Sper ca nu te-ai suparat ca te-am lasat singura. Imi pare foarte rau ca a trebuit sa plecam, dar era o chestiune foarte importanta.
-Nu e nici o problema, m-am descurcat si singura, zic eu accentuand ultimul cuvant.
Sunt sigura ca Bill aude conversatia, probabil ca si lui ii pare rau ca au venit asa devreme. Cat ma bucur ca ei nu-l pot vedea, mi-ar fi fost foarte greu sa-l ascund.
-Poti sa pleci, ne descurcam noi, cred ca inca ti-e somn, du-te si culcate la loc, e ora 8 fara ceva.
-Bine, spun cu o voce somnoroasa.
Plec inapoi la mansarda si il vad pe Bill dormind cu o fata de pisicuta pe tot patul. Incui usa cu cheia pe care o las in broasca. Pasesc incet pana la pat si imi fac timida loc in bratele sale, savurand fiecare moment. El ma simte si se da mai incolo pentru a-mi face loc. Ma ingramadesc si mai mult in bratele sale, iar el incepe sa ma sarute pe gat spunandu-mi „te iubesc!”. Simt cum sangele imi fierbe in vene la atingerea mainii lui delicate asupra corpului meu. Dar observ ca nu continua, sarutandu-ma in continuare. In acest fel mai trec cateva ore, iar miezul zilei se apropia.
In acelasi timp ne ridicam de pe pat si ne uitam unul la altul ca doi copii. Ne apuca rasul pe amandoi, dar gura imi este astupata de a sa. Inchid ochii si ma afund in acel sentiment special. Raman fara aer asa ca intrerup sarutul. Ma duc pana la baie, unde ma uit in oglinda, spunandu-mi in gand: „nu sunt destul de buna pentru el, el este precum un inger!”. Imi zambesc si ma intorc la el. Ii aud stomacul strigandu-si drepturile si mai rad putin de sunetul produs. Il anunt ca ma duc sa ii aduc de mancare, pentru ca nu ar fi bine ca Susan sau Jerry sa vada o felie de paine plutind in aer. El este de acord, iar eu fug pe scari spre bucatarie.
Acolo iau cateva felii de paine feliata pe care le pun in prajitor, trangand maneta in jos. Ma duc in camara unde sunt mai multe feluri de dulceata. De acolo aleg o dulceata de zmeura si una de cirese. Aud sunetul produs de maneta care tocmai sarise si ma reinntorc in bucatarie. Scot feliile pe o farfurie. Iau din frigider margarina si ung fiecare felie in parte cu ea. Pun si dulceata pe deasupre si voila! un mic dejun la pat. Asez farfuria pe o tava metalica micuta si pornesc spre destinatie.
Bill statea plictisit pe marginea patului si se uita la ursuletul meu de plus. Intru si incui usa dupa mine. El ridica privirea spre mine si imi zambeste frecandu-si burta cu mana si avand o grimasa amuzanta. Dupa ce pun tava pe pat isi ia pofticos o felie de paine din care ia o muscatura zdravana, murdarindu-se pe langa gura. Arata exact ca un copilas mic, dragalas de adorabil. Dupa ce se linge pe buze pentru a se curata ii ramane putin dulceata pe obrazul stang. Ma aplec spre el si dau cu limba peste acel strop. El imi zambeste si continuam micul dejun. Dupa ce terminam, duc tava la loc, in bucatarie.
Mergem pe rand la baie, pentru toaleta zilnica. Sincer, pe zi ce trece, Bill devinde din ce in ce mai uman, nu mai inteleg nimic. Tot ce stiu este faptul ca ne iubim.
Urmeaza o parte amuzanta, imbracatul. Bill mi-a propus sa ma las imbracata de el si am acceptat, mi s-a parut ceva foarte hilar. El deschide sifonierul unde imi pusesem eu hainele si incepe sa cotrobaie prin el. Scoate o pereche de pantaloni negri scurti, o bluza crem cu niste modele ciudate, o pereche de tenesi vechi, pe care ii primisem cadou de la Anna si gata. Eu ma uitam ciudat la ele, niciodata nu purtasem bluza aceea in combinatie cu tenesii de la Anna, arata ciudat de bine. Incep sa imi desfac nasturii de la camasa cu care ma schimbasem dimineata, pentru ca Susan si Jerry sa nu ma gaseasca in hainele de ieri. Bill isi apleaca privirea si isi intoarce spatele, spunand:
-Nu ma uit, poti sa te schimbi.
Chiar sunt uimita de gestul lui, probabil un alt baiat ar fi sarit direct pe mine, dar el... El era altfel. Ma conformez si imi dau jos pijamaua, imi iau un sutien si imi pun hainele alese de el. Ma uit in oglinda de la dulap si exclam:
-Oau! Chiar te pricepi la haine!
-Stiu, spuse el si se intoarce.
Imi cuprinde soldurile cu mainile sale fragile si stam asa, privindu-ne in oglinda. Ma uit duios la el, ochisorii lui ii priveau atenti pe ai mei, transmitandu-mi raze de iubire. Imi dau seama cat timp a trecut stand asa cand imi simt picioarele amortite. Ma uit la el, aproape adormise. Il zgudui putin si se trezeste alert de repede. Ne mai sarutam odata si il intreb ce vom face astazi.
-Am o surpriza pentru tine, dar pentru asta trebuie sa mergem la cabana.
Eu accept bucuroasa si descui usa, topaind de fericire pe scari. O gasesc pe Susan in bucatarie, preparand ceva. Indoi capul pe usa de la bucatarie si ii spun ca plec sa ma plimb si sa nu ma astepte cu pranzul pentru ca nu imi era foame. Ea este de acord, iar eu plec cu Bill spre cabana.
Pe drum ne prostim ca niste copii, alergam, radem si batem din palme. Ajungem la destinatie foarte repede, iar Bill ma pune sa astept afara. Il aud cum scapa chestii pe podea si injura pe fundal. Il intreb daca are nevoie de ajutor, dar imi raspunse negativ. Dupa ceva timp se intoarce cu o cutie de carton. O deschide in fata mea si din ea scoate o piscina gonflabila. Ochii imi radiau de fericire precum un copil. El se uita la mine si imi zambeste cald, la fel ca un parinte. Acum avem o singura problema: cum o unflam? In timp ce Bill se gandea eu incepusem sa suflu in gaura pe unde se umfla. Dupa zece minute simt ca nu mai am nicio forta si il vad pe Bill cu o pompa. Incep sa rad de tot efortul meu, iar el infinge acul pompei in gaurica si incepe sa apese pe pompa. In 15 minute piscina fu umflata in totalitate, iar eu aplaudam de fericire. El trase piscina mai spre stanga si cu furtunul care era legat de cismeaua alimentata de la reteau de apa incepe sa umple cauciucul cu apa rece.
El isi da jos pantalonii, tragandu-si tricoul cat de jos posibil. Eu chicotesc si ii spun sa si-l dea jos, pentru ca o sa se ude si nu o sa mai aiba ce purta. El considera idea inteleapta si, pudic, si-l da jos. Inca chicotind, imi scot hainele, ramanand in lenjeria intima alba. Eu fac primul pas, intrand prima in apa rece. Imi intind mainile spre cer, parca zburand de placere. Apa e numai buna pentru temperatura aceea, nici prea calda, nici prea inghetata. Apoi, intra si el. Piscina nu era chiar asa de mare asa ca stateam cam lipiti unul de altul. Cand eu nu eram atenta, el se apropie de mine si imi fura un sarut. Simt ca sarutul acela era de 100 de ori mai bun decat senzatia creata de apa din piscina.

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Cat de adorabili pot fi amandoi

Imi plac asa mult ,iar totul pare asa roz.
Sper sa ramana asa.
Astept next

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

luisa
New comer

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 26

e super ficul..imi place muuult...next please;

_______________________________________

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

cand pui nextul??

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Dupa o lunga perioada de vreme vine si nextul:]]
Sper sa va placa!

Capitolul 12

Mai stam ceva timp in apa, apoi iesim fiindca temperatura din piscina scazuse, iar de pe dealuri venea un vant rece. Bill dispare un minut in cabana si se intoarce cu doua prosoape mari. Amandoi ne infasuram in cate unul si ne uitam unul la altul ceva vreme. El se apropie cu incetinitorul de mine si imi cuprinde fata in palmele sale reci. Isi lipeste trupul firav de al meu, iar eu imi pun mainile in jurul gatului sau. Ne apropiem incet fetele si incepem un alt sarut. Simt o mie de sentimente si o mie de fiori la contact, de parca ar fi fost primul sarut. El isi pune mainile pe talia mea si intrerupe sarutul, uitandu-se drept in ochii mei, bland. Arata atat de angelic, are niste trasaturi atat de fine, parca ar fi o papusa de portelan. Parul sau ud arata atat de bine, parca aranjat de o gramada de stylisti. Ma pierd in ochii sai caprui, iar corpul imi e inert. Dupa ceva vreme ne dezlipim, iar eu constat ca deja ma uscasem pe corp, parul fiindu-mi prins. Ma mai sterg odata cu prosopul, iar apoi il dau jos si ma imbrac in hainele cu care am venit. Dupa ce termin il vad pe Bill gata imbracat si uscat, uitandu-se la mine. Aruncam apa si il ajut la impachetatul piscinei pe care mai apoi o duce de unde a luat-o. Dupa ce se asigura ca a lasat totul bine, plecam. Pana in apropierea casei ne sarutam nebuneste, iar apoi eu ma prefac ca totul este in regula, cand dau de Susan la usa. O salut, dar ea ma opreste si imi zice:
-Au sunat parintii tai, au spus ca vin peste 2 ore sa te ia, du-te sus si fa-ti bagajele.
Eu parca nu mai simt nimic, parca cineva m-a deconectat de la lume. Raman stana de piatra in fata vorbelor ei. Gura mea e muta, oricat de mult as forta-o sa spune ceva, ea se opune. Chiar si ochii mei stau blocati, fixati pe ochii lui Susan. Astept sa imi spuna ca a glumit, ca parintii mei nu vin azi, astept o minune. Insa minunea mea mult dorita nu se indeplini; Susan ma zgaltaie putin, iar apoi toate simturile mele isi revin. Gura mea se dezmortesete si scoate un „bine”. Trec pe langa ea fara sa mai zic altceva si urc scarile. Cand ajung la mansarda, ma trantesc pe pat si las lacrimile sa curga siroaie. Mie frica sa zic ceea ce ma ingrozeste, simt ca daca o voi spune va fi sfarsitul. Stau cu fata in perna, aproape sufocandu-ma din cauza plansului. Simt doua maini pe spatele meu care ma indemnau sa ma ridic. Acum deranjat sa vorbeasca. Simt cum se aseaza pe marginea patului si stiu ca ma fixeaza cu privirea, chiar daca nu-l vad. Aceeasi pereche de maini imi atige degetele, dandu-le la o parte de pe fata mea rosie. Cu privirea bulbucata de lacrimi il vad cum se uita trist la mine. Imi pare atat de rau ca il voi lasa aici, stiu ce simte. Se simte frustat, melancolic, speriat, singur. Cateva lacrimi mai izbutesc sa iasa la iveala cand el ma imbratiseaza. Cand il simt atat de aproape, atat de uman, atat de sensibil, o ploaie de lacrimi cade pe obrajii mei si pe spatele sau. Incep sa suspin puternic si il strang si mai tare in brate. Cred ca asta va fi ultima data cand il voi mai atinge, voi profita din plin. Toata perioada cand el nu imi va fi aproape sper ca aceste saruturi sa ma aline. Imi apropii chipul de al sau si il sarut patimas, lacrimile cazand acum si pe obrajii sai. Sentimente de iubire amestecate cu tristete dominau acea atmosfera apasatoare din camera imuna. Cat de mult mi-as dori sa fiu un obiect, sa n-am sentimente, sa fiu imuna la tristete si la durere. El adanceste sarutul si imi face acest gand sa dispara. Il vreau pentru totdeauna, nu vreau sa plec din bratele sale, nu vreau acasa. Din cauza ca nu mai am aer intrerup sarutul, dar reincep altul cat se poate de repede. Din nou si din nou pana la infinit.
Aud pasi pe scari, dar nu ma deranjez si continui sarutul curent. Scartiitul enervant al usii se aude, iar apoi o voce deja mult prea enervanta pentru mine vorbeste. Nu bag de seama nimic, dar se pare ca aceea persoana este deja prea nerabdatoare asa ca ma smuceste din bratele lui Bill. Ma uit cu dispret la ea, la Susan care ma privea disperata. Se ia cu mainile de cap si incepe sa repete „familie de nebuni!”. Ma ridic in picioare si ii dau o palma pentru a o linisti. Ea se uita la mine intr-un fel straniu si incepe sa se inchine si sa recite o rugaciune. Eu o las in pace si plec in baie urmata de Bill. Ma sprijin cu mainile de marginea chiuvetei si las lacrimile sa isi continuie drumul. Nu mai suport, vreau intr-un loc sigur, fara nimeni altcineva inafara de Bill. Imi aduc aminte de cabana, acolo unde nimeni nu-l gasea niciodata, un beculet imaginar mi se aprinde deasupra capului si incep sa vorbesc in soapta.
-Ce ar fi daca noi doi am merge la cabana ta, pentru vecie?
-Off, intelege, nu te poti opune, excursia ta s-a terminat, perioada in care m-am simtit eu uman s-a terminat, nu te poti opune cursului, stiam ca asta se va intampla.
-Ce, stiai?! Atunci de ce nu mi-ai zis, de ce m-ai lasat sa ma amagesc singura?! De ce nu m-ai anuntat si pe mine ce avea sa se intample? incep eu sa urlu la el.
-Sonia, draga, esti bine? se aude de dupa usa incuiata.
-Lasa-ma in pace! Toata lumea sa ma lase in pace! tip eu, iar la ultima fraza ma uit la Bill.
Ma ghemuiesc in cabina de dus, dand drumul la apa sa curga in speranta ca va spala totul, iar eu ma voi intoarce intr-un loc unde sa fiu fericita.

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Kat vine cu neext

!
Am recuperat si capitolul anterior, pe care nu stiu cum de nu l`am observat. EI bine, ce pot sa spuun? Mi se pare foarte frumos, normal..deja cred ca te`ai obisnuit:]]
LA capitolul anterior chiar vroiam sa specific ca era prea lapte si miere, dar acum vad ca..totul se compenseaza.
Bil s`a comportat mult prea frumos cu ea, chiar a iubit`o. Dar nu inteleg..cum poate s`o iubeasca daca el defapt nu e uman? Unde este partea lui..umana? Ce se intampla? Si inca o intrebare: ai de gand sa ne luminezi candva cu niste raspunsuri la intrebarile astea?:]]
Sper sa se mai vada, stiu ca o sa se mai vada! Stiu ca nu ne lasi tu asa..in ceata;;]
Astept cat de repede o continuare>;d<
Bafta la scris, Kat`u nostru`;;]

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Cred ca urmatorul next va fi finalul:-?
O sa va lamuresc acolo.. sau... Mai bine acum?:-??

Deci... explic acum

Bill faimosul l`a izgonit pe Bill fantoma(care defapt este esenta adevaratului Bill) cand a dat de mirosul banilor si a faimei mondiale. Cei doi au avut `o cearta` interioara sa zis asa:-??
Cam asta voi incerca sa explic in final.

Cert e ca ficul va avea o parte a doua

Iti multumesc foarte mult pentru comm, valoreaza foarte mult pentru mine! >;D<

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Ma bucur ca nu se termina chiar totul aici. Parteta a doua va veni curand, nu`i asa:o3?

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Prin septembrie:]]

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Cand?:o Cred ca glumesti..glumesti, nu`i asa?

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Nu, nu glumesc.
Mie imi ia o vesnicie sa scriu:|
Plus temele de vacanta pe care daca nu le fac am dat de dracu`
:|
Si eu as vrea sa nu dureze atat:|

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Cam atat mi-a fost ficul. Acesta este finalul. Imi pare tare rau ca am pus nexturile la distante asa de mari, dar pur si simplu sunt fana a lenii:]]
Sper sa va placa si va multumesc din tot sufletul ca ati lasat atatea comentarii kilometrice, va iubesc!>;D<

Capitolul 13

Nu pot sa cred! Pur si simplu nu vreau sa accept asa ceva! Este imposibil pentru mine sa traiesc fara Bill, el e totul pentru mine, el e esenta, sufletul si inima mea. Cat de mult as vrea sa nu fiu un copil, sa fiu un adult si sa pot face tot ce vreau eu, sa stau unde, cat si cu cine vreau eu! Si ca sa fie si o cireasa deasupra, Susan m-a vazut cu limba prin aer, probabil ii va spune mamei, dar nu asta conteaza acum. Acum trebuie sa fac ceva ca sa raman aici, daca se poate, pentru totdeauna. Off, ce sa fac? O sun pe mama, ea sigur ma va ajuta. Telefonul suna de cateva ori, apoi vocea robotului se auzi. Oftez si mai initializez un apel. Din nou, robotul. Incerc si a treia oara, iar intr-un final aud vocea mamei zicand „alo”.
-Mama, asculta-ma! Eu mai vreau sa stau aici ceva timp! Chiar toata vacanta! Te rog, lasa-ma mai mult timp aici!
-Sonia, imi pare rau, dar mai avem putin pana in Magdeburg. Ti-am facut bagajul?
-Mama, nu intelegi?! Eu trebuie neaparat sa mai raman aici!
-De ce? Ce e asa important la o ferma izolata de lume?
Da, chiar! Nu pot sa ii zic mamei motivul adevarat, va trebui sa inventez ceva, si repede pentru ca ea deja incepe sa ma strige la telefon.
-Mi-e rau, mama, am varsat de cateva ori si sunt rosie toata la fata. Nu stiu ce am patit, dar cred ca am si febra. Mai bine raman aici si ma trateaza Susan si Jerry.
-Cum sa te lasa in starea asta acolo?! Doamne fereste, Dean accelereaza, ii e rau la fata! Sonia nu iti face griji, ajungem cat de repede putem! Mai repede Dean, nu putem lasa asa fata!
-Nu! Mama, mi-e mai bine, nu ma mai doare stomacul, poti sa ii spui tatei sa incetineasca, te rog...
-Sigur esti bine? ma intreaba ea, iar eu ii ingan un „da”, urmand ca ea sa ii spuna soferului sa incetineasca.
Discutia se termina cu un „ne vedem in cateva ore”, iar eu ma iau cu mainile de cap si ma asez pe jos ghemuita. Plang si suspin tot mai puternic, crezand ca asta va ajuta la ceva. Totusi e bine pentru ca sunt singura si imi pot reaminti ferictele momente in liniste. Cat de liniste poate fii cand cineva plange, bineinteles. Incerc sa memorez fiecare particica din Bill pe care o vazusem. Incercam sa stochez in cap fiecare fior placut simtit alaturi de el. Imi indrept capul spre tavan si trag mult aer in plamani. Acum ca il voi avea pentru totdeauna cu mine, in gandul meu dulce, il vad pretutindeni. Il vad in fata mea, in ambele laterale, il vad chiar si in spatele meu. Peste tot, precum o oglinda este si va ramane. Ii simt mainile catifelate atingandu-mi umarul, gatul, fata. Nestiind de unde vine stimulul, organismul meu nu reactioneaza, iar corpul meu ramane in aceeasi pozitie, inert. Picioarele nu ma mai sustin, asa ca ma intind pe podeaua rece, stand si visand la Bill, deparca el ar fi departe acum. Dar stai putin! El nu e departe, e pe aici pe undeva. Ma scol rapid pe picioare, imi sterg rapid cele cateva lacrimi care nu erau inca pe podea sau haine si ma uit dupa el prin incapere. Nicaieri nu-l zaresc asa ca ies tulburata pe usa intre-deschisa, cautandu-l cu privirea pe coridor si scari. Iarasi niciun rezultat. Cobor in fuga scarile, nepasandu-mi de ce se intampla in jurul meu si il vad. Sta proptit de usa de la intrare cu privirea abatuta si cu fata rosie si plansa. Ma apropi incet de el, pentru a nu-l speria. Bill tresare cand ii ating brazul si ii sterg o lacrima, se uita adanc in ochii mei si imi sopteste prin ei ca el nu a vrut ca toate acestea sa se intample. Eu ii arat ca il cred imbratisandu-l puternic, ca pentru ultima data. Inca privindu-ma ma intreaba incet si clar:
-Vrei sa vii la o plimbare?
Eu nu ii raspund ci pur si simplu il apuc de mana sa subtire si il trag dupa mine spre natura. Inchid ochii si incerc sa memorez si aceste momente, invartindu-ma precum o tornada in miniatura langa el. Ametesc dupa cateva piruete si aproape cad, dar el ma prinde grijuliu de brat si ma trage spre el. Il imbratisez firav, iar el imi apropie fata de a sa si se uita in ochii mei precum un catel plouat, fapt care ma face sa-l sarut. Mai facem cativa pasi si ne indepartam de casa, ajung undeva pe langa lac. Lacul unde ne-am cunoscut, ce vremuri bune. Si ce ciudat, imi amintesc de acele momente de parca ar fi trecut ani de atunci si nu zile. Ajungem pe pod, iar eu imi sprijin coatele de balustrada, prind reflexiile noastre in apa. Imi pare atat de rau ca nu il pot lua pe e cu mine, mi-a spus acum cateva zile ca el este „legat” de acest oras, ca nu il poate parasi pana ce corpul sau real nu va veni sa isi revendice sufletul pierdut. Insa Bill nu accepta de niciun fel sa se uneasca cu cel care l-a izgonit, pur si simplu il uraste.
-Bill, de ce nu pot fi si eu o fantoma? Daca as fi una, as putea sta mereu cu tine, aici.
-Off, nu intelegi, toata chestia cu fantoma are si efecte negative! Cu siguranta nu ai putea sa suporti aceste dureri groaznice.
-De ce nu ai spus asta mai devreme?
-Pentru ca nu voiam sa iti faci griji pentru mine, oricum, eu nu pot muri. Sunt un suflet vesnic.
Dupa ce zice asta eu nu mai intraznesc sa comentez si altceva, el era vesnic. Ma intorc cu fata spre el si il sarut puternic, pentru ultima data, apoi lesin.
Totul este negru, nu vad nimic altceva inafara de negru. Nu pot simti nimic, simt ca plutesc intr-un fel. Daca sunt fantoma? Daca m-a transformat Bill? Stai, asa ceva nu se poate. Bill nu este vampir, nu ma poate transforma el. Eu trebuie sa o fac. Incerc sa ma incrunt, sa scrasnesc din dinti, strang pumnii atat de mult incat imi tasneste putin sange, dar nimic nu se intampla.
Simt un material deasupra ochilor si dau cu mana peste el, incercand sa-l indepartez. Realizez ca era o masca de dormit asa ca mi-o dau jos. La inceput nu vad decat o ceata densa, dar apoi imaginile se clarifica. Vad un tavan crem, niste geamuri prin care se zaresc mii de copaci verzi. Imi dau seama ca sunt intr-o masina, pe un drum printr-o padure. Apoi imi indrept privirea spre scaunele din fata si o zaresc pe mama ca a sesizat ca m-am sculat. Imi zambeste cald si grijuliu, apoi il anunta si pe tata ca sunt treaza. Acesta isi drese glasul si incepe un discurs:
-Am venit cat de repede am putut, Susan mi-a spus ca erai lesinata langa lac asa ca te-am luat cu noi. Nu stiu ce ai facut acolo, dar Susan mi-a spus ca te-ai comportat ciudat astazi, a spus ca parca erai posedata, spuse el, iar eu rad scurt. Asta nu e de gluma, Sonia! Daca ai avut sau ai vreo problema sa ne spui, vom face tot ce se poate ca sate ajutam. Eu si mama ta am fost foarte ingrijorati.
Oare chiar ma vor ajuta? Oare daca le voi spune despre Bill ma vor lasa sa ma intorc acolo? Cred ca Bill e suparat pe mine ca am plecat asa... Cat de mult as vrea sa ma intorc acolo!
-Dragule, ai uitat sa ii spui ca ai lasat bagajele acolo, fiindca erau toate in dulapuri, iar starea ta nu putea astepta.
-Da, asa e. Lucrurile tale au ramas in casa acea, ne vom intoarce altadata sa le luam. Nu iti face griji, e bine ca te-ai trezit.
-Cand? Cand ne intoarcem? De ce nu acum? Hai sa ne intoarcem acum, mi-e mai bine! Vorbesc serios!
-Imi pare rau, dar deja am intrat in Berlin. Saptamana asta vor veni si lucrurile tale. O sa trimit niste oameni dupa bagajele tale, spuse tata.
-Nu-i nevoie! Ma duc eu! Cat mai curand posibil sper...
Doamne! Iti multumesc ca mi-ai oferit inca o sansa! Promit sa profit din plin de ea si sa il fac fericit pe Bill. Cat imi lipseste, cat de mult imi lipsesc imbratisarile sale calduroase, saruturile focoase dintre noi doi au fost cele mai frumoase momente din viata mea. In mintea mea deja rulau seriile de imagini inregistrate, iar totul e al naibii de frumos! La dracu', vreau sa il vad chiar acum!
Ajungem acasa, iar eu ma indrept direct spre pat. Ma arunc in el si intind mana spre ursuletul meu de plus, dar dupa imi aduc aminte ca el ramasese acolo. Inchid ochii incercand sa adorm, dar in mintea mea e intiparita imaginea lui Bill. Il aud cum ma striga, cum ma cheama la el, dar corpul meu nu se poate misca, parca este tinut in loc.
A doua zi, tata imi spune ca vom pleca dupa haine si celelalte lucruri peste 3 zile. Eu nu mai pot rabda, eu as vrea sa merg chiar acum, dar asta nu se poate. Acele zile au trecut groaznic de greu. Mereu nu aveam altceva in minte inafara de faptul ca il voi revedea.
Intr-un final veni si ziua cea mare. Plecam de dimineata, asa ca m-am trezit la 7. Am pus pe mine niste haine la intamplare, m-am spalat si pieptanat, iar apoi am plecat impreuna cu tata spre Magdeburg. Drumul a fost destul de lung, iar in masina niciunul dintre noi nu a scos vreun cuvant. Poate de la oboseala sau poate chiar nu aveam ce discuta. Apoi am ajuns, iar eu acum stau pe patul meu ravasit de acolo, uitandu-ma la Bill. El sta in fata mea, cu mainile incrucisate, asteptand ca eu sa zic ceva.
-Stii, acum mi-am dat seama.
El se uita curios la mine si asteapta mai multe explicatii.
-Mi-am dat seama ca tu defapt, nu existi, spus eu, iar vocea mea accetueaza vrand, nevrand ultimul cuvant. Tu nu esti altceva inafara de imaginatia mea, imaginatia mea bolnava te-a creat. Intelegi? continui eu cu un ton cat se poate de serios, dar care ducea spre nebunie.
Se incrunta si ma priveste fix, se apropie de mine si ma saruta incet, de teama de a nu disparea. Eu nu ii raspund, stau nemiscata pentru a nu strica ceva. Chiar nu pot sa cred ce am zis, dar stiu sigur ca nu e adevar. Insa e mai bine ca el sa creada asta. Isi indeparteaza buzele de ale mele si isi lipeste fruntea de a mea. Ochii lui ma acapareaza, facandu-ma sa ii doresc sarutarile din nou si din nou.
Ma ridic de pe pat si incep sa imi strang lucrurile incet de tot pentru a sta cat se poate de mult cu el. Ma misc cu incetinitorul mutand cele cateva haine in geamantan. Ma prefac obosita dupa ce pun doua teancuri si ma asez langa Bill, furandu-i inca un sarut. Il aud pe tata cum ma striga sa ma grabesc, dar eu nu incetinesc acel ritm. Dupa ceva timp termin cu hainele si ma chinui in reluare sa inchid valiza semi-plina prefacandu-ma ca dadea pe din afara. Ma asez pe ea, o presez cu mainile, dar dupa ce obosesc hotarasc sa o inchid normal. Chiar atunci intra tata pe usa si zice „In sfarsit!”. Imi ia bagajul si imi spune sa vin dupa el, dar eu ma prefac ca am nevoie la toaleta, asa ca ma raman cateva clipe cu Bill.
Dupa ce ma asigur ca usa este inchisa sar peste el si il imbratisez puternic, parca vrand sa-l lipesc de mine. Dar nici el nu sta degeaba, isi infasoara mainile in jurul taliei mele si ma strage cu putere. Simt cu inimile noastre se ating si intr-un fel se unesc pe vecie.
Aud motorul masinii pornind, asa ca imi pun buzele peste ale sale si il sarut fara sa imi pese ca raman fara aer. Ma uit la el si il vad suparat, fapt care ma face sa-l imbratisez din nou si sa ii zic niste cuvinte care nu isi gasesc rostul.
-Si eu te iubesc!
Apoi ma ridic de pe el si plec din acea camera, lasandu-l singur. Cobor scarile fara sa ma uit inapoi pentru ca asta ar ingreuna totul. Imi stapanesc lacrimile pana in masina, dar cand ajung acolo vars cateva pe bancheta neagra. Tata, parca intelegandu-ma, ma mangaie pe cap si imi zambeste incurajator. Ii zambesc la randul meu si ma sterg de lacrimi.
Noi pornim la drum si lasam in urma noastra un suflet ratacit.

Si ultima melodie a ficului:

pus acum 14 ani

madu
Addicted

Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 932

Ce final trist

Mi-ar fi placut la nebunie sa il cunoasca pe adevaratul Bill. Dar parca ai zis ca este si a doua parte deci

Revenind...a fost superb.
Astept nerabdatoare alte ficuri de la tine.

_______________________________________
make me wanna die

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Iti multumesc foarte foarte foarte (si tot mai departe cu foarte) foarte mult preu ca ai citit si mai presus de atat, ai comentat

.
Multumesc din nou! >;D<

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

CoPilash_BoToS
Little TH Fan

Din: piatra neamt
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 132

Wooo wo wooooooo...Tu chiar ai imaginatie!
Imi pare rau ca am citit ficu-ul deabia acum, si ca deabia acum il comentez...Deci e superb,nu am nimic de obiectat, felul in care descrii si faptul ca nu te complici il face foarte special. De asemenea ideea e foarte foarte originala, n'am mai vazut'o nicaieri pana acum...tot ce pot sa zic este ca e perfect...serios acum, nici nu stiu ce sa comentez! Imi pare rau ca finalul e atat de trist, dar poate in urmatoarea parteee8-> Mi'ar placea ca el sa ia viata cumva si sa se mute in Berlin cu ea.
Desi mi se pare ciudata faza cu inviatu' la tine in fic e posibil orice...:

Deci astept urmatorea parte!

_______________________________________
Acum...din fum apar
Tu n-o sa ma mai vezi niciodata clar
Pentru ca tot TU esti cel care m-a facut sa dispar
Si cu un singur zar se poate intoarce roata...
Acum sa terminat...Degeaba regereti,gata!

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Merci mult mult!

O sa incerc sa niste idei noi la partea a doua, dar mai intai va trebui sa rezolv problema cu „nu imi mai place th”

. Serios acum, nu prea mai imi place, nu stiu cum voi putea scrie un fic in conditiile astea, dar voi face tot posibilul!
Multumesc din nou, esti o dulce!

pus acum 14 ani

CoPilash_BoToS
Little TH Fan

Din: piatra neamt
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 132

Da stiu e ciudat...Adica eu nu mi'i puteam inchipui altfel decat erau. Erau asa de dulci aman2

Aratau mai sociabili. Acum arata ca niste persoane cu fite...

_______________________________________
Acum...din fum apar
Tu n-o sa ma mai vezi niciodata clar
Pentru ca tot TU esti cel care m-a facut sa dispar
Si cu un singur zar se poate intoarce roata...
Acum sa terminat...Degeaba regereti,gata!

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Si uite d-aia nu mai imi plac mie:|
Bine, exista si un alt motiv:"> Dar e secret:]]

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

CoPilash_BoToS
Little TH Fan

Din: piatra neamt
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 132

Daaaa, secretele sunt facute ca sa fie aflate asa ca...:> :O3

_______________________________________
Acum...din fum apar
Tu n-o sa ma mai vezi niciodata clar
Pentru ca tot TU esti cel care m-a facut sa dispar
Si cu un singur zar se poate intoarce roata...
Acum sa terminat...Degeaba regereti,gata!

pus acum 14 ani

Candy_Girl_Love_Th
Moderator

Din: Satu-Mare
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 3770

Vaaai..am reusit si eu sa trec pe aici :]] Nu pot sa creed!
Ei bine, ce pot sa spun? Mi`a placut ca totul s`a terminat asa..cu o urma de mister. Sunt curioasa daca el e pana la urma doar imaginatia ei sau e chiar adevarat ce i`a povestit. Si mai sunt inca curioasa de un lucru: oare o sa mai aibe sansa sa fie impreuna, asa, pe bune, om cu om sau fantoma cu fantoma:]]. Una din doua. Desi mi-ar placea ma mult om cu om, ar fi mai interesant...ca toti sa fie socati ca Bill a devenit din nou dragut si presa si alea alea :]].
In rest, scumpa mea Kat, trebuie sa te felicit. A fost un fic foarte dragut si inspirat, reusit chiar. Faza cu 'nu`mi place th'..gandeste`te la fostul Bill, fostele piese, eu una..NICIODATA nu ma gandesc la Bill asa cum arata ACUM. Imi mai trece prin minte cand avea creasta [Damn, arata super] sau dreaduri sau..puii mei, nu asa cum e acum in orice caz :]]. Soo..spor la scirs ca aici nu o sa ai probleme pentru ca nu`ti permit eu ;o3
Aaa..urmatoarea parte cand ne`o pregatesti? Mi`a placut mult si as mai fi interesata sa citesc asa ceva :]] mai ales ca am pretentii mari de la urmatoarea parte, pentru ca asta a fost practic o introducere, o prezentare a povestii in sine:> vreau sa vad ce e in capsorul tau pe mai departe, ce ne pregatesti.
Da sii..bafta la scris ;;]!
>;d<

_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.

~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~

~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Merci mult mult mult(si inca de 1000 ori „mult”), Larisa! Le ai cu comentariile, nu gluma: )) Mi-ai dat de lucru cu faza sa ma gandesc la Bill cel sweetie, eu deobicei iau totul prea in serios cand vine vorba de muzica si ma gandesc la cele mai actuale date. S-ar putea sa mearga asa, daca nu, am o arma super secreta si super letala pentru imaginatie: )) Daa, Bil arata super tare cu creasta:X Si vesnicul meu „uuu” la vaza cu capusoru: )) Sper sa iasa ceea ce doresc eu si sa fie pe placut asteptariilor voastre. Merci again si huuuguialaaa:X
Merci din nou: ))

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

CoPilash_BoToS
Little TH Fan

Din: piatra neamt
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 132

Tu chiar ai prea multa imaginatie!

_______________________________________
Acum...din fum apar
Tu n-o sa ma mai vezi niciodata clar
Pentru ca tot TU esti cel care m-a facut sa dispar
Si cu un singur zar se poate intoarce roata...
Acum sa terminat...Degeaba regereti,gata!

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Nici chiar asa:">
Daca eu am prea multa, Axy ce mai are? Un dinozaur?:]]
Exista oameni si mai inventivi ca mine, dar nu pot sa nu zic un `multumesc`.
Multumesc!>;D<

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

Mada2009
Fan

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 263

Kat, de abia astept partea a doua, desi stiu ca esti in pana de inspiratie...

_______________________________________

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

S-ar putea sa nu mai existe o parte secundara, nu am nicun chef sa scriu despre th/bill si in plus e deja septembrie. Imi pare rau...

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

CoPilash_BoToS
Little TH Fan

Din: piatra neamt
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 132

Pai si septembrie are farmecul ei

Bine, recunosc ca zic asta doar ca sa scrii nextul

)
Pe mine ma fascineaza faptul ca ma molosesc odata cu venirea toamnei, ca parca vreau sa fiu mai linistita, sa ma bucur de natura, ceea ce nu prea fac vara, pentru ca "petrec" ca sa zic asa, toata ziua.
Si imi place sa stau in camera mea, sa aranjez totul cu decoruri autumnale, sa ascund orice urma de vara

si apoi, sa ma imbrac in pijamalele mai groase, chiar daca e mijlocul zilei, sa'mi fac un ceai( sa'mi faca mama de fapt) si sa'l beau in timp ce televizorul e dat incet iar eu ma uit pe geam gandindu'ma ce'o sa fac vara viitoare, cum o sa fie in urmatoarea tabara...

Asa ca, scrie femeie! Scrie!

pus acum 14 ani

Mada2009
Fan

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 263

L-as-o mah, ca stiu ca nu are chef de Bill/TH

_______________________________________

pus acum 14 ani

CoPilash_BoToS
Little TH Fan

Din: piatra neamt
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 132

Nu am obligat'o sa faca nimic:|

_______________________________________
Acum...din fum apar
Tu n-o sa ma mai vezi niciodata clar
Pentru ca tot TU esti cel care m-a facut sa dispar
Si cu un singur zar se poate intoarce roata...
Acum sa terminat...Degeaba regereti,gata!

pus acum 14 ani

Mada2009
Fan

Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 263

Stiu, nu ziceam in sensul atsa, numai ca deja am stresat-0o eu, destul si nah...

Modificat de Mada2009 (acum 14 ani)

_______________________________________

pus acum 14 ani

kat2108
Addicted

Din: Silent Hill
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1289

Adevarat:]]
Imi pare tare rau, dar MOMENTAN nu imi vine nimic in cap diferit de 30stm:X

_______________________________________
Tell me did you see her face
Tell me did you smell her taste
Tell me what's the difference
Don't they all just look the same inside?

~This is the life on Mars~

pus acum 14 ani

Pagini: 1

Mergi la