Poze tokiohotelbotosani de la 5126 la 5165

in delicia de cateva zile nu am mai auzit nimic despre cazul colegei noatre ana care a murit intr’un

In Delicia (part.2) Timp de cateva zile nu am mai auzit nimic despre cazul colegei noatre Ana care a murit intr’un mod cumplit.Insa a venit si scoala...si am fost bombardate de intrebari de la colegii nostri,de la profesori chiar si de la Director,stiind ca noi am fost ultimele persoane cu care a fost vazuta Ana.Insa asta nu a fost nimic fata de ce avea sa ni se intample. Intr’o seara pe cand parintii Dianei erau plecati la o nunta,eu am venit sa dorm la ea pentru a-i tine companie.Am cumparat gustari pentru a ne simitim bine...si ne-am uitat impreuna la un maraton de filme de groaza. La un moment dat Diana s-a dus in bucatarie pentru a mai aduce nijte sucuri.Trec 10 minute,trec 20 si eu devin ingrijorata , asa ca ma duc la bucatarie dupa ea...si o gasesc intinsa pe podea abia respirand , cu sucurile varsate langa ea.O intreb ce s-a intamplt si imi spune gafaind ca deodata a simtit ca cineva o strange de gat , si ca in oglinda de pe perete nu vedea pe nimeni , iar cand credea ca o sa moara m-am auzit eu venint si stransoarea a incetat.Primul lucru care ne-a venit in gand la amandoua e ca in casa erau fantome.Dar pentru ca suna ciudat ne-am amuzat copios pe tema asta ,gandindu-ne ca am vazut prea mute filme de groaza.Am luat 2 bureti si am sters sucul de pe jos si dupa ce am terminat ne-am intors in camera Dianei.Pentru a nu mai avea „vise” ciudate am oprit filmul , si am inceput sa ascultam muzica.Stiu ca suna bizar,dar chiar in acel moment s-a intrerupt curentul.Speriata deja dupe ce patise prietena mea,am luat o lanterna si ne-am bagat sub patura.Au inceput sa se auda zgomote ciudate, dar am inchis ochii si in cele din urma am reusit sa adormim.Dimineata cand ne-am trezit parintii Dianei se intorsesera deja.Prin casa era totul cu susul in jos.Iar ei,crezant ca am dat o petrecere de neuitat, au pedepsit-o.Si deoarece ea nu avea nici o vina am ajutat-o sa faca curat.Dupa ce am terminat am mers la mine, si ne-am intrebat timp de vreo 2 ore ce ar fi putut face asta.Toate ipotezele duceau spre o fantoma.Intrtebaria era insa „De Ce?”.”Avea vreo legatura cu cele intamplate in urma cu exact o luna?”Avea vreo legatura cu colega noastra?”Putea fi si asta.Putea fi si altceva.Orice altceva.Dar ce?Intrebarile astea ni s-au invartit in cap urmatoarele saptamani.Nici nu mai eram atente la ore,iar oboseala se vedea din ce in ce mai mult pe fetele noastre.Am facut cercetari pe internet si prin carti vechi.Majosrtatea timpului libar ni-l petreceam la biblioteca.Vroiam sa se termine cat mai repede totul.Si asta s-a si intamplat.Timp de cateva zile nu s-a mai intamplat nimic ciudat,si noi credeam ca totul a revenit la normal.Insa ne inselam.Intr-o joi,pe cand eram la ora de religie,prin clasa au inceput sa zboare caiete , carti , bucati de creda , ca si cum ar bate un vant foarte puternic. Dar ferestrele erau inchise.Colegii nostri au inceput sa se agite si sa tipe , dar noi eram deja obisnuite cu toate astea.Dupa cateva minute totul a incetat si in clasa s-a instalat o liniste deplina.Profesoara de religie a fost prima care a avut curajul de a spune ceva.A inceput sa ne povesteasca despre spirite.Ne-a spus ca spiritele sunt sufletele unor oameni ce nu isi gasesc linistea.Si datorita acestor cuvinte eu si colega mea ne-am dat seama ce trebuie facut:trebuia sa ne intoarcem in acel loc crund de unde am capatat numai amintiri neplacute,la Delicia,si sa scoatem de acolo cadavrul Anei pentru a fi inmormantat crestineste.Nu era cel mai placut lucru pe care il puteam face,dar alta alternativa nu aveam. Ziua nu puteam intra pentru ca accesul era interzis,deci trebuia sa o facem intr-o neapte,iar cea de vineri era cea mai buna. De dimineata urmatoare am inceput sa facem un plan de actionare.Ne trebuiau lanterne,sfoara,o harta a locului (acum ca stiam cat de cat cam cum e inauntru),ceva cu care sa spargem usa in caz ca mai pateam ca data trecuta,si desigur cruciulitele. Ne-am hatarat ca dupa ore sa mergem la Diana sa luam cele necesare si sa pornim spre acel loc inspaimantator . Speram ca parintii Dianei sa nu ne stea in cale , si asa a si fost.Le-am spus ca ne ducem pe afara , si ne-am luat si cheie in caz ca ne intorceam dupa ce adormeau. Iar parintilor mei le-am spus ca dorm la prietena mea . Restul zilei a decurs normal,fara alte intamplari ciudate,si dupa parerea noastra orele s-au scurs mai repede decat de obicei,ceea ce nu prea ne doream.Am mers la Diana,si intr-un final iata-ne in fata aceluiasi loc,in aceeasi lumina slaba a felinarelor de la marginea strazii.Intram pe aceeasi fereastra,si parca de aceasta data nimic nu ne mai surprinde,nici chiar alte cateva nume scrijelite pe acel perete blestemat.Totusi ne era frica,desi stiam ce ne asteapta.Am mers direct sus,pentru ca nu aveam de gand sa pierdem prea mult timp pe acolo.Stiam ca Ana este pe podea imediat ce treci de pragul usii de la mansarda.Insa nu mai era acolo.A fost nevoie sa umblam cu lanternele printre trupurile sfasiate ce atarnau de tavanul camerei pana sa dam de colega noastra.Dar am gasit-o in cele din urma.Trupul ii intrase deja in putrefactie,insa am avut norocul sa ne dam seama ca e ea.Am infasurat-o in niste carpe pe care le-am legat cu sfoara,am pus-o intr-un sac de plastic si am luat-o cu noi.Ne-am indreptat spre iesire ,insa am avut neplacuta surpriza sa fim asteptate acolo de „proprietarii”acelui loc.Am luat-o la goana pe scari in jos ,si am alergat printre lazile ce se aflau acolo.Pe drum Diana a scapat lanterna ei,insa nu ne-am intors dupa ea pentru a nu fi prinse.Pe un perete al acelei camere am descoperit o usa pe care nu o vazusem data trecuta.Si pentru ca nu aveam alta solutie,am deschis-o si am intrat acolo.Dincolo de acea usa am gasit un fel de subsol,ca o parcare cu multe canale si cu apa pe jos.Dincolo,in incaperea din care am venit se auzeau pasi.Am inaintat prin intuneric,si am ajuns la o gaura in zid,ce dadea afara,dar in alta parte,un loc necunoscut noua.Totusi am preferat sa iesim.Afara era inca intuneric,iar lumina noastra era acum mai mica doar cu o lanterna.In fata noastra se vedea doar iarba inaltasi uda,ce cred ca ne ajungea pana la brau.Am inaintat prin ea si am mers cu sacul dupa noi pana ce am obosit.Parca intrasem intr-un loc de unde nu mai puteam iesi.Eram deja obosite,si ne era si somn dupa atatea nopti nedormite.Am inchis ochii pentru cateva clipe pentru a ne odihni putin,desi ne era frica ca cei ce ne urmareau se puteau intoarce,si ne aflam intr-ul loc necunoscut.Am atipit.Nu stiu ce s-a mai intamplat cat timp am dormit,insa cand ne-am trezit soarele rasarea.Este ciudat faptul ca la cativa pasi de noi se afla poarta din spate a restaurantului.Dar probabil nu o observasem din cauza luminii foarte slabe a lanternei.am sarit gardu si am placat. Cadavrul Anei am hotarat sa il lasam pe undeva prin apropiere,cel mai probabil in fata intrarii,pentru a fi gasit.Dupa ce am facut asa am mers spre casa cat am putut de repede,pentru a ajunge inainte de a se trezi parintii Dianei.Am avut noroc , si chiar dupa ce ne-am bagat in pat s-au trezit.Era sambata , deci nimic nu ne impiedica sa stam in pat pana tarziu.Speram ca cineva care trecea prin fata Deliciei sa vada cadavrul colegei noastre si sa sune la politie.Si asa s-a si intamplat.Noi am descoperit asta cand ne-am uitat la stiri,pentru ca dadea cazul si povestea exact cum a fost gasit. Luni parintii Anei s-au hotarat sa o inmormanteze,iar colegii ei de clasa (printre care si noi) nu au facut ore pentru ca a trebuit sa o conducem pe cel din urma drum. Dupa cum ne asteptam , politia a intrat in Delicia pentru mai multe cercetari,si am auzit ca nu au gasit pe nimeni,decat alte cadavre,si spre ghinionul nostru lanterna Dianei.Astfel am fost interogate,si am fost nevoite sa inventam ceva cum ca ni s-ar fi aratat in vis Ana , si ne-a spus ca e acolo.Politistii nu au parut prea convinsi de povestea noastra,insa ne-au lasat sa plecam,pentru ca stiau ca eram prietene bune cu ea si noi nu i-am fi putut face nimic. In cateva saptamani totul a revenit la normal,s-a uitat toata povestea,iar noua nu ni s-a mai intamplat nimic ciudat.Si sper ca nici sa nu ni se mai intample vreodata. cred ca este adevarata chiar daca nu cred in fantome si in spirite.. nu stiu de ce.. :limba: