 AntikkuModeratorDin: anoTHer place
Postari: 1051
|
|
Craciunicax2
Craciun de poveste
Decembrie. Aceeasi zi,doar un alt an. O alta aniversare. Sunt sigura insa,ca va fi diferit. Sophie vorbea deja pe hol cu mama.
Judecand dupa felul cum era imbracata, ma gandeam cat de frig putea fi afara. Din cauza draperiilor de un gri sters nu puteam vedea daca ninge sau nu.
M-am imbracat deci gros,asteptandu-ma la un frig cumplit.
Nu pasesc bine pragul cand aud strigatele mamei din bucatarie:
-Aylin,a venit Sophie,deci grabeste-te scumpo.
-Stiu mama,glasul tau se auzea din sufragerie.,i-am spus chicotind.
Dupa ce am verificat daca machiajul era impecabil,iar parfumul mirosea la fel de puternic si urma sa persiste,am fost pregatita sa ies. Sophie,la fel cum o credeam,neschimbata. De o groaza de timp nu o mai vazusem. Nu ma asteptam,ca anul acesta sa imi faca o vizita chiar in ziua de 24 decembrie. Totusi,se pare ca nu ma uitat.
-Aylin,vechea mea prietena. Esti la fel de gingasa si frumoasa.
Imi inmana o punga cu un cadou destul de pretios. Un tablou pictat de cel mai cunoscut pictor francez. Cum ma gandeam nu ma uitase. Isi amintea si cel mai mic detaliu,totul despre mine. Nici eu nu o uitasem. Imi fusese mai mult decat o prietena,chiar o sora. Acum imi parea rau,ca nu mai tinusem legatura atatia ani,cat fusese plecata in Turcia. Imi lipsise mult,dar ma bucur ca acum eram amandoua. Am pus tabloul in sufragerie,intr-un colt liber,care atragea atentia,iar apoi mi-am luat geaca si am iesit. Nu era asa frig cum crezuse. Ba chiar era foarte cald,incat nu iti dadeai seama ca era iarna. Parea o noapte de toamna tarzie. Cerul era gol,nu mai era perdeaua cusuta cu stelute. In oras era totusi mare zarva.
Cat vedeai cu ochii,pe strazi,pe la garduri sau la usile scarilor de bloc copii de toate varstele se inghesuiau la colindat. Fiecare pregatise cate ceva. Tot datorita unei echipe de copii organizati parcul central era imbracat si pregatit de sarbatoare.
Sophie se uita inca uimita de atata frumusete. Cat fusese in Turcia nu apucase sa se distreze sau sa petreaca un Craciun fericit alaturi de rude,ci doar alaturi de o matusa de a ei.
-Ma bucur ca m-am intors. Imi era dor de orasul asta,de prietenii mei,de tot. Pana si de mama de care de abia asteptam sa scap,chiar si de ea mi-a fost dor. Tin minte ca eram a9-a cand am plecat si ma atasasem asa mult de colegii mei si imi facusem atatia prieteni prin liceu,iar apoi a trebuit sa plec.
-Nu inteleg ce are mama ta. Adica e asa o dulce,la fel ca si a mea desigur. Sa stii ca si tu le-ai lipsit tuturor. Da stiu. Plansesem atat de mult ca nu picasem in aceeasi clasa si ca o sa ne vedem mai rar si ca nu ne vom mai trimite biletele in ore,nu vom mai sta in aceeasi banca,nu vom mai rade si primi observatii din 5 in 5 minute. A fost ingrozitor cand ai plecat. Imi amintesc ca s-a vorbit despre asta prin liceu cateva luni. Apoi s-au mai linistit toti.
-Da. Oricum tu ai fost mereu sora mea si vei fi. Cea pe care nu am avut-o niciodata.
-Si tu. Si vei fi mereu. Chiar daca am fost departe,prietenia noastra nu se masoara in timp si distante. Se masoara prin noi,prin fapte. De asta te iubesc sis.
-Asa este. Si eu.
Ne-am imbratisat,iar apoi am realizat ca albinute mici ne cadeau pe cap,imbracandu-ne in alb,iar toti din jurul nostrum erau fericiti. Atunci am simtit cu adevarat spiritul Craciunului si al sarbatorilor de iarna. Cum ma asteptam a fost cea mai frumoasa aniversare,cel mai frumos an,cea mai frumoasa amintire!
Imi cer scuze pentru intarziere. Nu am de gand sa scriu aici motivele pentru ca voi oricum a-ti fi suparate. Dar trebuie sa-i multumesc autoarei pentru ca e directa, ca altfel ar fi trecut anul si eu nu mai ajungeam sa postez aceasta poveste.
Imi pare rau, rau, rau.
_______________________________________
i`m dying for your kiss
i never wanna miss
Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss
|
|
.
