|
|
Chapter 19
L`am luat de acolo. Suferea prea mult. Imi pare rau de el. O sa regrete asta toata viata. Poate ca acum se invinovateste singur. O sa se distruga. Ajungem in casa iar mama se uita la noi, speriata.
-“ce s`a intamplat?” vine si ne ia in brate pe amandoi, stand in genunchi.
-“Ella a avut un accident de masina. A dat peste ea. E moarta” spun pe nerasuflate.
-“ohh. Doamne. Ella?! Bill, Bill. Hai sus. Nu mai plange. Bill! Asculta`ma!” incerca mama sa`l linisteasca pe Bill, insa nimic.
-“e vina mea, mama! Daca nu ii faceam ce i`am facut!”
-“ce i`ai facut puiule?”
-“a venit sa`si ceara scuze de anumite lucruri, I le`am acceptat, si dupa am dat`o afara din casa. Iarta`ma mama!” spunea Bill printre lacrimi.
-“gata, nu mai plange. Vin`o aici. Gata, shh.” Il ia mama in brate si il pupa pe frunte. “te rog sa nu mai plangi. Hai. Fruntea sus, da?”
-“da.” Raspunde Bill, uitandu`se duios la mama sa, si stergandu`si ochii plini de lacrimi. Ma uitam induiosit la cei doi, incat mi’au dat lacrimile si mie. Mama ma vede si ma ia si pe mine in brate.
-----------
Dupa trei zile, la inmormantare, nu a fost foarte multa lume. Am anulat vizita la matusa noastra. Am aflat de la sora mea, care se afla la matusa, ca tatal nostrum a venit in oras, insa nici ea nu stia pentru ce. Mi’am dat seama singur. Venise, de fapt, pentru a incerca sa ne ia pe noi. L’am vazut ieri, pe langa casa noastra, pe geamul de la bucatarie. A vazut ca ma uit la el, si a tulit’o repede. Vrea sa puna mana pe mostenire. Helena mi’a mai zis ca umbla cu vreo doua femei. Nu I’am spus mamei, pentru a nu’I face rau. Si nici lui Bill. Categoric acesta nu ma va asculta.
Cum ziceam. La inmormantare am fost decat eu cu Bill si mama, familia Ellei si cativa prieteni. Toti eram imbracati in negru. Mama fetei era distrusa, si se uita cu ura la Bill. Nemaisuportand, a plecat, si mi’a zis sa’l astept la mormant, ca va veni dupa ce se va termina inmormantarea si toata lumea va pleca. Am dat din cap afirmativ, si l’am acoperit ca san u vada nimeni cand pleaca. Ma uit in spate, instinctive, sa vad daca a iesit din cimitir, insa zaresc chipul tatalui meu. O trag pe mama de maneca, si ii fac semn sa se uite in spate. De ce sa nu recunosc, imi este frica. Précis a venit dupa noi doi. Mama si’a pus mana la gura si I’au dat lacrimile. Ma ia de mana si plecam de la inmormantare, neintreband unde este Bill. L’a vazut cand a plecat, se pare.
-“doamne. Ce ma fac acum?” se intreba mama si lacrimi ii acopereau obrajii.
-“dar de ce a venit?”
-“nu stiu. il voi cauta. Voi afla. Pana atunci, aveti grija.” Si ma pupa pe frunte, imi deschide usa de la casa apoi spune “stai aici. Bill sigur a ajuns acasa. du’te si verifica. Te astept sa’mi spui”
Am alergat intr’un suflet pana sus. Si da. Mama avea dreptate. Era in camera lui, se schimba de haine. Ma duc jos si ii spun mamei ca este aici.
-“dar unde te duci?”
-“sa’l caut. Ai grija.” Imi spune, apoi inchide usa si o incuie.
Deci oficial, suntem prizioneri in propia casa. Ma duc sus, sa ma schimb si eu. Il gasesc pe Bill uitandu’se pe geam.
-“a plecat, nu?”
-“aha. A venit tata in oras. L’am vazut si ieri. Si mi’a zis si Helena.”
-“de ce crezi?”
-“nu stiu. hai jos. Sa ne uitam la Tv. Mama ne’a incuiat pe dinafara.” Spun si o iau inainte.
Ne asezam confortabil pe canapea. Auzim, brusc, cheia in usa. Stiind ca mama abia a plecat, nu putea fi ea. il iau pe Bill de mana si ne ducem in bucatarie. Il bag in debara.
-“sa nu iesi de aici. Ma duc sa ma ascund si eu. Sigur e tata.” Spun si deschid repede usa de la subsol si cobor scarile. Era intuneric. Ma speri. Dar continui sa cobor scarile si ma ascund dupa niste cutii, sub un raft, aflat la vreo 40 de cm deasupra podelei. Ma inghesui, si incap acolo. Tremur. Imi este frica.
------
Aud pasi ce vin spre bucatarie. Atunci incui usor usa de la debara. Apasa pe clanta. dar vede ca este incuiata. Pleaca. Ii aud vocea. Vorbeste cu sine insusi. Era tatal meu. Descui usa si o deschid umpic. Dar se aude scartaitul. Se uita inapoi si ma vede, apoi vine spre mine. o inchid iar, insa el tragea de usa puternic.
-“deschide Bill! Nu ai de ce te teme!” tipa. La un moment dat, aud o bocanitura infernala, apoi, liniste completa timp de cateva secunde.
___________________________________
Next. Scuzati intarzierea.
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
ce mai fotbalist...
) Lol faza cu ceainicul 
asta imi aminteste de un film cu Mr.Bean cand a stricat un tablou important si s-a apucat apoi sa-l faca la loc! 
ce rece a devenit...o da afara pe fata din casa... 
