|
|
Am scris si ultima parte. Este destul de mare, nu vroiam sa ma mai lungesc cu alte parti pentru ca imi veneau idei noi si nu-l mai terminam.
60.
Timpul trece pe langa noi si nu ne dam seama cat de pretios este decat atunci cand ne amintim ca este prea tarziu. Parerea mea este ca fiecare dintre noi este menit sa faca un anume lucru in viata, sa reuseasca ceva, sa fie cineva, sa-si indeplineasca toate dorintele, sa creada ca el este centrul Universului, sa se simta bine in pielea lui. Fiecare secunda ne poate aduce un esec, iar fiecare minut o bucurie, fiecare ora ne da zambetul pe buze si fiecare zi ne aduce ceva nou. Parerea negativa despre sine apare doar atunci cand esti prea slab sa reusesti ce ti-ai propus, sa te simti inferior celor din jurul tau, sa simti ca tu chiar nu a ice cauta in locul unde esti. Cred ca am trecut prin toate aceste lucruri, cred ca stiu cum e sa ai o parere proasta despre sine si nu-i invinuez pe cei ce au aceasta parere despre ei; uneori in viata chiar asa simti, asta simti ca esti.
Acum cateva zile Sofia mi l-a prezentat pe iubitul ei. Este un tip inalt, slab, cu ochii albastri si parul saten deschis. Mi-a povestit despre el ca este un baiat cuminte, invata foarte bine la liceu, este olimpic si premiant. Am incredere in baiatul acesta si mai ales in fata mea care nu m-ar minti in legatura cu ceva.
Bill si-a inscris baiatul la o scoala din Anglia; nu poate pleca de acolo decat vara, cand ia vacanta. Sta vreo doua luni si ceva, apoi pleaca din nou. Invata mult mai mult decat la noi, dar materia nu este foarte grea. Fetita este la scoala, clasa a3a si invata foarte bine. Are planuri mari si cu fata lui, doreste sa o inscrie la un liceu din Franta unde ar trebui sa urmeze cursurile din clasa a5a pana in a12a. Nu vrea ca micutii lui sa aibe aceeasi prestatie ca a sa, ci una mult mai buna. Chiar ma simt vinovata cand spune asta pentru ca eu l-am crescut.
Cand Bill mi-a spus ca Tom se va intoarce in oras acum vreo 3 ani, avea dreptate. In vara aceea Tom a venit impreuna cu baiatul lui si au stat in casa mamei sale, care abia acum isi cunostea nepotul. Cred ca era ziua in care Sofia termina scoala si…
Am plecat impreuna cu fata mea sa o duc la o colega de unde aveau sa plece toti colegii ei la un restaurant sa petreaca sfarsitul anului. La intoarcere m-am oprit intr-un supermarket sa cumpar cate ceva pentru acasa, nu mai aveam aproape nimic in frigider si fetei mele nu-i placea, nici mie. In magazine, printre rafturile cu paste am vazut, pe celalalt raion, un barbat inalt, imbracat intr-un tricou alb, dreadurile ii erau trecute de umar cu cativa cm. Alunita de pe obraz l-a dat de gol; buzele ii erau la fel de carnoase si pline, poate putin mai rozalii, era la fel de slab, ochii ii era la fel, calzi si perversi. Numai el are acea privire care te umple de bucurie si caldura, dar in acelasi timp de devoreaza. Am ramas impietrita cu punga de paste in mana. Era chiar Tom ce venise in oras, cum mi-a spus si Bill.
M-am intors repede, am aruncat punga in cos, l-am lasat acolo si m-am grabit sa ajung pe celalalt raion, la el. Cand l-am zarit, baietelul lui venise la el cu o multime de dulciuri in brate; se pare ca nu-l trimisese in acea tabara in Anglia, poate nu l-a lasat inima si dorea ca mama lui sa-si cunoasca nepotul. M-am apropriat cu pasi marunti de el, iar cand am ajuns in spatele sau i-am pus mana pe umar. S-a intors spre mine si a ramas nemiscat, cu buzele intre deschise.
-Teri!!spune la un moment dat dupa cateva secunde in care ne-am privit. M-a strans in brate si m-a pupat pe obraji, apoi si-a chemat baiatul care se uita fermecat la dulciurile la care nu putea sa ajunga.
Nu-mi venea sa cred, chiar era fericit sa ma vada. Am zambit cand micutul a venit cu alte cateva ciocolati la fel ca si cele din cos. L-a luat in brate si mi-a spus zambind:
-El este Alex, baietelul meu! Uite, Alex, ea este Teri, o veche si foarte buna prietena de-a lui tati!si l-a pupat pe obrazul din dreptul sau, iar baiatul mi-a facut cu mana rusinos.
-Alex! Ce nume frumos! Cati ani ai tu?
-6 ani jumate.spune la fel de timid, privind in joc si jucandu-se cu un dread de-al tatalui sau.
-Tu ce mai faci Teri? Cum sunt cei de acasa? Fetita ta e bine? Bill si sotia lui cum sunt?ma asalta cu intrebari si zambea prosteste in continuu.
-A, sunt bine cu totii. Fata este la o petrecere, iar Bill si sotia lui la munca.
-Tu, tot acolo lucrezi?
-Da, sunt in concediu. O sa incep peste doua sapatamni.
-Stau aici pana la terminarea verii. Ce-ar fi sa mergem intr-o zi cu totii in parc? Tu, eu, Bill, sotia lui si copiii?intreaba entuziasmat apoi il da pe Alex jos din brate.
-Da, voi vorbi cu Bill. Va fi incantat sa te revada!
Nu am mai vorbit mult pentru ca fiecare avea treaba, asa ca am facut schimb de telefoane (ne schimbasem numerele de telefon fiecare) si ne-am vorbit ca ne vom reintalni curand. Asa a si fost, am fost in parc cu totii, dar cred ca niciodata nu m-am simtit mai aiurea ca atunci:fata mea il privea in continuu, a captat atentia tuturor Tom cu venirea lui brusca in oras. Am continuat sa ne vedem aproape in fiecare zi pe timpul cand eram in concediu, iar la sfarsitul verii, in august, m-a invitat la un restaurant. Am acceptat, ce puteam sa fac? Chiar nu-mi permiteam sa-i spun ca mi-e teama de el. Am simtit ca carul imi pica in cap cand am auzit:
-Teri, vrei sa fii a mea? Doar a mea?si-mi pune pe deget un inel frumos din aur. Am ramas fara aer pentru cateva secunde si nu pentru ca eram flatata sau bucuroasa, ci pentru ca nu ma asteptam si nu-mi doream asa ceva.
-Tom, nu vreau sa te jignesc, sa te simti altfel, intimidat sau sa crezi ca nu esti un tip dulce si frumos (zambeste la mine si ma ia de mana), dar nu mai tin la tine cum o faceam acum ceva timp. Tom, nu zic ca-mi esti indiferent, dar flacara s-a dus in ziua in care te-ai casatorit si te-am vazut fericit alaturi de Ana si in bratele ei. Ti-ai dat seama prea tarziu ca pe mine ma vrei sau faci asta pentru ca nu mai ai pe nimeni si credeai ca eu ti-am ramas fidela. Nu mai vreau sa-mi amintesc de tine!si am considerat ca cel mai decent este sa plec. I-am pus inelul in mana si am iesit pe usa restaurantului. Stiu cum s-a simtit, dar chiar nu vreau sa ma creada proasta lui.
Asta s-a intamplat, iar de atunci sunt asaltata cu telefoanele de la el. S-a intors in Berlin si inca mai are sperante.
Ridic telefonul, ce tocmai ma anuntase ca am primit in mesaj, si citesc:Vin in Hamburg de sarbatori, imi este dor de tine, imi lipsesti atat de mult! Te iubesc! Tom
Nu renunta niciodata tipul asta?...
Sfarsit
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
al naibii!barbatii 
eu am incetat sa fac asta de la 4 ani; vai, nici nu vreau sa-mi mai amintesc de faza aia de atunci X_X 
< si bill s-a ajuns, nu gluma 
. Multumesc pentru parerea buna pe care ti-ai format-o citind acest fic. 
