 GiaModeratorDin: Nemtzia!
Postari: 4418
|
|
As fi preferat sa mai stau in spital ptr ca stiam ca odata iesita va trebui sa dau piept cu realitatea.As fi vrut ca medicii sa-mi poata vindeca si rana imensa din suflet.
Intre timp ii cerusem mamei sa-mi aduca haine negre,asa ca m-am imbracat si l-am rugat pe Adi sa nu ma duca acasa si sa ma lase la poarta cimitirului.Imi explicase unde se afla mormantul lui Bill si ca in spatele lui se afla ingropat si celalalt baiat care a fost in stare grava la spital,decedand la doua zile dupa accident.
Este atat de liniste aici,doar greierii se auzeau de undeva din iarba,dar cu cat ma apropiam mai mult,puteam auzi cum cineva plange undeva.Era ea,mama lui,agatata de cruce,isi plangea fiul cu lacrimi ce udau pamantul,iar din cand in cand saruta un chip zambitor din fotografie.Pentru mine era un moment extrem de emotionant,incepusem sa plang numai auzind vorbele ce i le spunea aceasta.Ne-am imbratisat plangandu-l impreuna,apoi m-a lasat sa-mi plang....iubirea singura.Imi parea totul ireal stand in genunchi cu mainile pe un mormant rece de marmura.Nu era posibil ca sub acea piatra sa se afle Bill al meu.Mi-am lipit obrazul de mormantul rece si l-am plans aproape mai mult de o ora,asa mi-a zis Adi cand a venit si m-a ridicat de acolo sa ma ia acasa.
Acasa...si acasa am luat-o de la capat fiindca mi-am gasit pozele cu noi doi,cadourile de la el si rochia de mireasa in care am bagat foarfeca facand-o bucatele.Nu imi mai folosea la nimic.
Dupa o luna....
Desi suntem in octombrie,vremea este destul de buna si calduta.Mi-am pus un tricou negru,un hanorac negru si o pereche de blugi negri.De fapt eram toata in negru,astfel devenise garderoba mea.Mi-am mai aruncat o data privirea la poza cu noi doi de pe noptiera si am iesit din camera.Mergeam la pomana de 40 de zile cu un gol in stomac.Nu ma puteam vedea mancandu-i coliva!
Intre timp,de vreo doua saptamani aparuse si fratele lui Bill,asa ca durerea mamei lui se mai alina cat de cat cu acesta.Tatal lui decedase in urma cu trei luni,lasandu-i scris acestuia unde se afla mama si fratele lui si sa mearga la ei dupa moartea lui.Se pare ca stia ca va muri,era bolnav.Pacat.Ii murise tatal,iar acum venise la mama si fratele lui,dar pe frate nu l-a mai gasit...Nu am avut ocazia sa-l cunosc,tot ce stiu e din spusele mamei lui cu care vorbesc aproape zilnic la telefon.Ma bucur ca Dumnezeu,i-a dat aceata minune si i-a adus celalalt fiu langa ea.Ne vom cunoaste in mai putin de un sfert de ora.
Cand am ajuns la ei acasa,era o groaza de lume,vecini,fosti colegi de clasa si niste neamuri pe care aveam sa le cunosc la nunta,dar s-a nimerit sa le cunosc in alte imprejurimi.Am stat putin de vorba cu ai lui si m-au trimis la Bill in camera sa iau de pe pat niste haine ce trebuiau sfintite si apoi date de pomana.
Am deschis usa cu teama,inima imi batea puternic si aveam un sentiment ciudat,inexplicabil.Era la fereastra,cu spatele la mine.Aceeasi inaltime,alte haine.
Probabil i-am deranjat gandurile cu zgomotul usii, ca imediat ce am intrat in camera,acesta s-a intors surprins spre mine.Parca cineva imi turnase ciment la picioare si nu ma mai puteam misca din loc.Era el,cu aceeasi privire calda.Am incercat totusi sa ma misc si sa ma apropii cu mana intinsa vrand sa-l ating.
-Bill?i-am spus surazand cu mana intinsa sa-i ating obrazul,insa acesta a facut ochii mari la mine ridicand din spranceana in semn de "ce ai femeie,esti nebuna?",dar m-a lasat sa-i ating ptr o clipa obrazul,apoi s-a dat din fata mea trecand in spate si vrand sa iasa din camera.
-Imi pare rau,Bill a murit....eu nu sunt Bill,sunt fratele lui,geaman!dupa acre a iesit inchizand usa in urma lui,lasandu-ma singura.M-am asezat incet pe marginea patului cu ochii in lacrimi.Era atat de perfect,acelasi chip,acelasi zambet,aceeasi piele catifelata....dar nu era el!Stiam ca are un frate,insa niciodata nimeni nu mi-a spus ca are un frate geaman!Nici nu stiam daca plang de fericire ca exista cineva cu chipul lui Bill,sau plang de tristete....
_______________________________________
|
|
acum a pierdut si ultima amintire pe care putea sa o aiba de la bill; ultimul lucru viu care putea sa-i aminteasca de el 
ai descris atat de bine socul pe care l-a avut ea, sentimnetul pe care i l-a lasat tom, pt ca semana atat de bine cu...
tom...de la el chiar ma asteptam sa zica de ginecologie 
) e atat de tom optiunea asta de facultate 
tot tom e 
))) imi place cum suna