|
|
12.Adevarul.
Citeam cartea ce mi-a pus-o Antonia in brate.Citeam,si tot ce citeam,intr-adevar asemanam cu Damon.Dar asta era imposibil,cartea aceea era fictiune.Cel putin asa credeam.Dar totusi parea atat de real....
"Ochi hipnotici,zambet fermecator,piele palida ca laptele dar dura ca si granitul...forta extraordinar de mare si putere de seductie maxima...Totul te face o prada usoara."
Aveam ochii inlacrimati.Nu-mi venea sa cred.Creierul imi tipa inauntrul capului ca e adevarat,insa inima imi zicea ca nu.Si daca se dovedea a fi adevarat nu puteam face nimic.Il iubeam.Sau cel putin asa credeam.Ma uit la Antonia care a atipit pe canapea,era franta dupa drumul lung si obositor pe care il facuse.Iau cartea si ies pe usa.
Ajung din nou in fata casei lui.Casa de un mister extrem de mare,ce ma atragea,nu stiu de ce.Pana si casa te facea sa iti doresti sa stii mai mult,desi sunt sigura ca daca aflai,vroiai sa fugi,ceea ce facea totul sa para mai palpitant,dar si mai....ingrozitor.
Intru inauntru,usa fiind deschisa.Iar nu dau de el.Ma duc in mijlocul sufrageriei si ma opresc acolo,cu mainile inclestate strans pe carte.
-Damon!strig eu odata,in neant.
Nu primesc nici un raspuns.
-Damon!strig eu din nou,mai indarjita ca prima oara.
Din nou nimic,vreau sa plec,insa cand ma intorc,tip scurt,deoarece el era chiar in spatele meu.Acesta ma prinse in brate,si ma saruta apasat,agresiv chiar.
Incercam sa ma opun,dar parca incercam sa scap din lanturi.Ma tinea atat de strans ca nu ma puteam misca.Am cedat si i-am raspuns sarutului.Intr-un fel,chiar imi doream asta,chiar si mai mult probabil.Dar se opri,se dadu un pas in spate si ma privi tinta,drept in ochi.
-Da?zise el ridicand o spranceana si zambind cu doar un colt al gurii.
Isi planuia foarte bine miscarile,stia ca atunci cand ma sarut,mi se taie respiratie si imi pierd toate gandurile,apucandu-ma ameteala,parca eram beata.Acesta continua sa zambeasca la mine,pana cand la un moment mi se parea enervant.Dupa ce am respirat profund de cateva ori si mi-am dres glasul,am spus calma.
-Stiu ce esti.
Acesta ingheta.Nu mai spuse nimic,ci doar ingheta.Pentru un moment am vazut in ochii lui o scapare,teama si furie,dar dupa devenira din nou opaci,nu mai puteam citit nimic in ei,zidurile erau inaltate.Pana si zambetul sau ii disparu de pe chip pentru o fractiune de secunda,dupa care se intoarse,mai larg ca inainte,dar vizibil fortat.
-Zi.
Acum am inghetat eu.Nu ma asteptam la raspunsul asta.
-Vampir.am zis mai mult soptind,inghitind in sec.
-Da.raspunse el,la fel de incet.
Am deschis gura,pregatita sa zic ceva,insa am inchis-o la loc,reusind sa scot pe gura doar un pufait ciudat.
Am ramas asa,privindu-ne cateva minute bune,fara sa zicem nimic.
Desi nu crezusem,teoria Antoniei era devapt adevarul.
_______________________________________
..T.. ..L..
TOM + LAU
..M.. ..U..
|
|
:X:X:X:X Ce bun e tipul ala 
) Imi place combinatia 
