|
|
Ajung acasa.Ma pun in pat si ma uit cu poza inramata cu noi doi de pe noptiera,unde amandoi zambeam larg.Acum el era acolo,rece,serios,pe veci.Eu inca as mai putea sa rad,insa acum nu am puterea.Desi stiu ca o voi mai face.Nu mai suport casa asta,camera mea,unde stateam nopti intregi sa povestim despre trupa,despre fete.Imi iau trenciul negru si ies afara.Ma duc in parc,care deobieci era aglomerat,insa acum nu era nimeni,doar frunzele ruginii care se desprindeau de pe crengile copacilor si cadeau incet pe solul rece.
Ma asez pe o banca si imi sprijin fata in palme,coatele ffindu-mi pe genunchi.Stau asa privind in jos si gandindu-ma.Era foarte adevarat ca nu pretuiesti ceea ce ai pana nu pierzi acel lucru.Si eu l-am pierdut.Am pierdut ce aveam cel mai imporntant pe lume.Fratele meu geaman.
Imi ridic privirea si vad din stanga mea o fata,imbracata in trening,fugind,tinand in mana o lesa rosie de capatul caruia se afla un catel mic si pufos.New Yorshire.Avusesem si eu un catel de rasa asta.Mi-a murit exact acum un an.Gaura din piept mi s-a facut si mai mare.Mi-am amintit ce mult am suferit si atunci,iar el m-a consolat,a suferit si el araturi de mine.Insa unde era acum?De ce nu era aici sa-mi spuna ca vom trece peste tot,ca totul va fi bine,si ca vom rade peste putin timp din nou?De ce nu e aici sa plangem impreuna pe o banca rece,intr-o zi noroasa de inceput de toamna.O lacrima de-a mea ajunse pe pamant,tocmai cand fata trecea pe langa mine si ma studia curioasa.Se opri din alergat si ma privi cateva clipe.Stiam ca ma priveste,insa nu m-am obosit sa ma uit la ea sau sa fiu politicos,ci doar am plans mai departe.Speram ca va pleca.Insa nu o facuse,din contra,se asezase langa mine pe banca.Nu-mi venea sa cred.Aceasta nu zise nimic,doar ma privi,dupa care,dupa vreo cateva secunde ma lua in brate.M-am intors spre ea si am imbratisat-o.Nu-mi pasa daca defapt arata groaznic,pentru ca inca nu ma uitasem la ea,nu-mi pasa ca doar ii e mila de mine si defapt nu-i pasa,nu-mi pasa ca facea asta pentru publicitate pentru ca ma recunoscuse,imi pasa doar ca e aici,cineva pe umarul cuiva pot plange.
Am facut cunostinta si am mai povestit una alta.Am aflat ca o chema Sandra si ca dansa break,iar pe catel il chema Tom.Durerea mi se adanci,ma intrebam daca e vreo fana.Ma intrebam daca e trista si ea,in adancul ei,pentru fratele meu.Poate numele catelului era doar o coincidenta.Cand m-am scuzat sa ma duc acasa,deoarece stiam ca mama si restul se vor ingrijora pentru ca nu am zis unde merg,s-a oferit sa ma conduca.A zis ca nu arat prea bine.Sincer?O credeam.Si daca nu imi zicea,stiam si singur ca nu arat deloc bine.
Ca sa nu fiu nepoliticos am invitat-o inauntru,la cina,cu noi.A refuzat.N-am inteles de ce exact,insa nu stiu de ce aveam impresia ca o face spre binele meu.Am vrut sa ma indepartez insa ea s-a apropriat si m-a pupat pe obraz,scurt,prieteneste.M-am holbat la ea 1 minut,nemiscat,dupa care am intrat direct in casa,uitand chiar si sa o salut.Nu stiu de ce,dar speram ca o voi mai intalni,candva,in viitor,probabil cand voi fi putin mai fericit,in toane mai bune.
_______________________________________
..T.. ..L..
TOM + LAU
..M.. ..U..
|
|
cand ma gandesc ca stiu cine e imi vine sa plang 
Doamne, ce prostii vorbesc! 
