AntikkuModeratorDin: anoTHer place
Postari: 1051
|
|
Ok, deci intr-un final am facut si eu 100 de posturi #:-s . Scuzati greselile de tastare, nu am mai stat sa-l modific acum...
Despre: Ema, o cantareata celebra in America devine psihologul personal al lui Bill, dupa ce cei din anturajul lui vad cat de trist si deprimat e. Ea incearca sa-l ajute cum poate, insa el deja e destul de terminat, asa incat cei doi renunta la turnee si pleaca intr-o calatorie de refacere in Romania, unde vor intalnii multe peripetii.
Noul meu fic, ZOOM INTO ME, trateaza lumea celebra si formatia Tokio Hotel tocmai pentru a sublinia faptul ca aparentele inseala. Cei 4 sunt celebrii, dar ce se ascunde in spatele celebritatii si banilor?
1.That Day -Multumim America!!!! se auzi in sfarsit de pe scena. Am asteptat acest moment toata seara, pana la ora 23:39. Sfarsitul concertului. THE END? Ei bine, nu. Abia acum incepe adevarata petrecere. Cateva fane sunt invitate la after-party, in jur de trei, plus bineinteles alte celebritati printer care si eu, Ema White, o importanta voce a Americii. Cant pop-rock de la 15 ani cand Enrique Iglesias mi-a descoperit vocea intr-un coafor. Cantam la Sweet16 la petrecerea unei college. Peste doua zile am primit un apel de la impresarul lui, cum ca ar vrea sa se intalneasca cu mine. Am stability o intanire de afaceri la un restaurant, si peste doua saptamani scoteam primul single. Am avut un success urias si peste noapte am devenit noua teen singer a americii. Au trecut 3 ani de atunci, acum sunt foarte celbra, as putea spune la feld e celebra ca Tokio Hotel, dar probabil as exagera. Singura diferenta dintre mine si ei este aceea ca eu am doar 2 albume scoase pe piata. Mi-am indreptat privirea spre cei patru baieti care tocmai veneau uzi leeaorca de pe scena. Primul, tobosarul Gustav, era super oboist ptobabil il dureau mainile ingrozitor, cel de-al doilea, Georg, era cu o mana pe urmarul lui Gustav. Amandoi radeau, urmati de baiatul cu codite, Tom. El ii striga amuzat pe Bill care le facea cu mana fanilor si zambea din toata inima. Imediat ce a intrat in backstage, zambetul i-a disparut si a fost urmat de o grimasa ca m-a lasat masca. Buzele I s-au intors cu paranteza in sus, iar ochii si-au pierdut stralucirea. -Te iubesc omule. I-a strigat Tom in timp ce-si stergea fata cu un prosop. Bill a apucat si el prosopul lui si si-a sters usor si delicat transpiratia care-I incadra trasaturile frumoase. I-am privit de la cativa metrii pe cei patru timp de cateva minute in care au fost inconjurati de cativa membrii ai schipei de sunet. Bill a cautat cu prvirea prin sala si s-a oprit asupra celui de langa mine. David Jost. I-a dat lui Tom prosopul, sau mai bine zis I l-a aruncat in fata cand acesta tocmai se pregatea sa-I dea un pumn lui Gustav. L-am privit pe David raspunzandu-I cu un zambet pentru ca m-a adus aici. M-a privit si el, iar cand Bill a ajuns langa noi ne-a facut cunostinta. -Bill, ea e Ema White. Ema, el e Bill Kaulitz. -Buna, am spus eu zambindu-I placut fericita -Buna, a spus el in engleza. Era bine ca stia engleza, eu nu ma pricepeam la germane, desi o invatasem 5 ani la scoala. Dar niciodata nu prea m-a interest asa puternic. Mi-a strans mana in a lui si mi-a sarutat-o dulce. Char e un baiat dulce. Obijnuiam sa ascult Tokio Hotel ma demult, cand aveam 14-15 ani, dar am renuntat cand i-am vazut cumse schimba, cum se maturizeaza si cum se prostesc. Cel putin Bill, caci Tom se schimbase in bine. Aventurile sale presupun ca se rarisera, si ca erau mai puternice, nu numai one-night-stand. Poate two-night-stand. -Deci, mergem la restaurant? A spus el la fel de dulce. Aroma sa m-a izbit puternic, facandu-ma sa realizez ca inca ma tinea de mana. Sau mai bine zis il tineam. A zambit cand mi-a vazut privirea cazand pe mainile noastre imeplite ingereste. Pentru un moment m-am pierdut in ochii lui adanci, ochii care m-au fermaecat pentru prima oara intr-o revista oarecare, revista care cu siguranta inca o pastrez in CutiaLucrurilorPretioase. Desi nu m-am mai interest prea mult de formatia Tokio Hotel, ei bine era clar ca un timp de acum incolo asta voi face. Voi fi mai aproape de ei decat a fost oricine. Voi fi in inimile lor. In inima lui. Iauntrul sufletului, voi cauta, voi curate, voi sterge tot ce a fost rau vreodata si voi lasa ca la suprafata sa iasa soarele, sa straluceasca zambetul lui asa cum soarele rasare in fiecare dimineata. I-am dat drumul la mana inainte de a ma crede nebuna. -Imi place mult melodia ta Save me. Spuse el incet, in timp ce mergeam spre sala restaurant a hotelului la care eram cazati. Ei stateau trei zile in Hamburg, iar eu la fel. Ei avusesera concert in aceasta seara, eu urma sa am seara urmatoare. Dar intre timp, eram psihologul lor personal. Studiasem ceva timp psihologia, in timp ce calatoream in turnee alaturi de un professor. Era o pasiune, doar o pasiune, si speram ca asa sa ma cunosc pe mine in primul rand mai bine, apoi pe cei din jur. Si datorita tatalui meu, care era si el un regizor bun, si foarte bun prieten al lui David Jost mi- aranjat ca turneul acesta s ail fac cu vestita trupa Tokio Hotel, si intre timp, fara ca presa sa stie, bineinteles, eram psihologul personal al lui Bill. Ne-am asezat la o masa rezervata, retrasa de privirile indiscrete si am comandat fiecare cina. Cui ii mai pasa ca era ora 24:00, noua ne era foame. Cel putin mie, pentru ca Bill a comandat doar o portie de lasagna.Il priveam cum abia se atinge de ea, si ma gandeam la mine care mancam ca Sparta din cele doua portii de mancare pe care mi le comandasem. Dup ace m-am saturat l-am privit in ochi. -daca vrei sa ajungi la after-party o sa mananci o portie intreaga de paste su sos si carne de pui. Inteles? -De ce carne de pui? Pentru ca e singura care iti reda prospetimea. A facut ochii mari. Cui ii pasa? Era bucatarul meu, cel care ne facea mancarurile, dec puteam sa-I commend orice. Si stia ca eu de obicei schimbam traditionalele mancaruri.
-Bill, am inceput eu cand el isi gusta pastele, in sfarsit. -Mmm? A mimat el -Uite, stiu ca nu ma cunosti, stiu ca iti e greu sa vorbesti ci mine. Dar te inteleg. Suntem amandoi doua staruri international. Tu ai mai multa exeperinta, nu neg, dar aceasta experienta a fost facuta greu. Si e mult prea mult pentru tine. -Te rog, nu ma face sa ma simt ca la psiholog. -Gandeste-te ca vorbesti cu Tom. -Ei bine,a sta va fi greu, zambi el aproape fortat. Nu semeni deloc cu el. -Bill, incearca, te rog. Uite, si mie imi e uneori foarte greu. Uneori pur si simplu nu am chef sa merg pe scena sa cant, dar fac asta pentru ca imi place, pentru ca e visul meu. -Asta a fost si visul meu. Dar uita-te la mine, uite ce am ajuns. -Bill, asta e autosugestie. Ai ajuns asa pentru ca asa ai vrut. Uita-te la tine. I-am privit parul. Creasta lui era bine finisata, dar nu il definea. -Bill,a cesta nu esti tu, esti ceea ce spun ei ca trebuie sa fi. -Pentru ca nu pot fi altcineva. Trebuie sa fiu ceeea ce nu sunt. Si acum am devenit ceea ce nu eram. Si sunt un omnstru. -Sa nu mai spui asta niciodata. Esti un copil foarte dulce, Bill. Am spus eu luandu-l de mana -Tpti spun ca acum sunt mare, trebuie totusi sa-I ascult, ei stiu mai bine. -Stiu ce-I mai bine pentru buzunarele lor, crede-ma. Tu sti ce-I mai bine pentru tine. -Tu sti ce-I mai bun pentru mine. Esti psihologul meu, ajuta-ma. -Bill, nu ma ura pentru asta. -Dimpotriva,as vrea sa te iubesc. Dar inima mea nu mai bate. Intelegi? -Inteleg. -Nu cred. -Bill, eu te inteleg, eu incerc sa o fac. Lasa-ma sa tea jut. M-am ridicat de la masa. Terminase de mancat. S-a ridicat si el si brusc mi-am ridicat capul in sus. Cred ca era cu 30 cm mai mare ca mine. Si eu aveam 1.70. -Pentru inceput ar trebui sa renuntila tocuri. -Cred ca da, ma cam dor picioarele. -Uita-te la mine. Si eu aveam in picioare tocuri de 15 centimetrii, dar eram fata. -A inceput sa rada. -Cine vorbeste, spuse el -Hei! M-a laut in brate pupandu-ma pe obraz. -Cred ca evoluam. -Nu fi rea, a inceput el sa rada si mai tare cand am inceput sa-l gadil. Pentru moment am uitat cine eram, ma simteam bine in bratele lui lungi si puternice. -Paparazzi, am spus eu cand isi apropia usor fata de a mea.Am tipat atat de tare incat a trsarit si m-a luat brusc de mana stanga. M-a tras dupa el prin holrui, pana cand am intrat in zona sigura, unde paparazzi nu aveau voie.
_______________________________________ i`m dying for your kiss i never wanna miss
Sandara Park & Lee Min Ho - Kiss
|
|