|
|
In urma mea..a ramas el, stand cu mainile pe langa corp, privirea in pamant. Se mai auzea, vag, sunetul usii trantite..
Pe drum, imi strangeam cu putere pachetul de servetele in mana, aranjandu`mi caciula. Privesc in jur..totul era atat de alb..Decembrie. Copacii erau goi, lipsiti de aparare, singuri si neajutorati impotriva gerului. Pe jos nu mai era nici urma de verdele abundent al gazonului proaspat taiar. Aerul rece, ma facea sa tresar si sa imi doresc sa pot sa inspir, candva..in viitorul apropiat, un aer mult mai cald. Ciripitul pasarilor lipsea in totalitate din peisaj. Acum, auzeam doar zgomotul provocat de masini, aglomeratie si uneori, cateva clansoane apasate cu multa furie de oamenii presati de timp. Am privit spre cerul albicios..nici urma de vreo petica de albastru senin.
Mi`am continuat drumul, grabind pasul, aveam impresia ca sunt urmarita.
"Draga Jurnale,
A trecut un an, de cand cu incidentul..
Inca si acum, simt un gol in stomac cand imi aduc aminte. In sufletul meu, bate vantul..am incercat, chiar am incercat..dar nu pot sa`l uit. Umbra lui imi pateaza si acum mintea, lasand dupa el..doar praf si pulbere.
Simt ca..daca as putea sa fiu o stea, as fii singura care l`ar veghea doar pe el. Vreau sa`l uit, dar Doamne, orice as face, nu reusesc. Sufletul meu nu ma asculta..varsa lacrimi si suspina, fara el. E ca si cum as incerca sa obtin imposibilul, luptandu`ma cu necunoscutul, cazand in final in intuneric."
Fara sa vreau, am cazut intr`o prapastie adanca, fara fund. Simt inca, ca sunt in cadere...inca picioarele mele nu au atins solul rece. As putea sa lupt, pentru a scapa, dar nu. Am suferit mult prea mult pentru a ma salva. Prefer sa salvez alti oameni, decat pe mine..nu mai are rost. Sufletul meu este oricum atat de distrus, incat nu cred ca mai am vre`un rost pe aceasta lume. Am sa cad..nu mai am mult si am sa cad, invinsa de durerea si suferinta pe care o port, in piept, dincolo de piele, dincolo de suflet, dincolo de limitele omenesti. Cerul nu este o limita..mintea mea se joaca cu norii, imaginatia mea zboara peste hotare, iar cerul pare a fii atat de aproape..si totusi atat de departe.
Ma ridic, indreptandu`ma spre bucatarie. Cobor scarile lent, parca dorind sa se surpe pamantul sub picioarele mele. Privesc inainte: paltonul mamei lipseste, la fel si cizmele. Sunt singura, din nou. Ajunsa in bucatarie, ma duc direct la aragazul pe care mama a lasat o oala cu griz. Opresc focul. Imi torn un pahar cu apa, asezandu`ma la masa.
Radioul vechi al mamei, era pornit. Muzica anilor 80` mergea parca mult prea tare. Ma uit spre raful unde era asezat acesta, prafuit si parca uitat de lume. Ma ridic si il inchid, hotarand ca este mai bine, poate..sa merg sa ma culc.
_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.
~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
|
|
!
~
imi plake kum ai inkeput....ptr un inkeput nu e skurt da sper ka nexturile sa fie cv mai lungi de atat 
.
. 29 de ani 
.
. 
A bagat-o si in sperieti 
.