teeaAddicted
Postari: 1421
|
|
poate va spune ceva partea aia, 26...
__________________________________________________________________________
Epilog
Telefonul meu scoate sunete ciudate. Ba nu, nu sunt sunete ciudate. Cineva imi trimite un mesaj. Cine trimite mesaje la...ups, stati putin! E deja 1:30pm?! Dar cat naiba am dormit?
Dimineata de dupa petrecere. Se spune ca daca oasele tale sunt in regula, nu trebuie sa le simti. Ei bine, eu simt in momentul asta ca le am pe toate. Plus ca ma doare capul de sta sa pocneasca. Nici nu mai vad bine. Ma intorc spre Bill, insa observ doar un loc gol. Unde s-a mai dus si de data asta?
Oh, nu conteaza. Tot ce vreau in momentul de fatza este sa scap de durerea de cap. Ma indrept spre baie, pun dopul la chiuveta si dau drumul la apa la maxim, privindu-ma intre timp in oglinda: mai jalnic de-atat nici ca puteam arata. Parca cineva mi-ar fi tras un pumn drept in figura.
Tubul fluorescent al neonului palpaie si bazaie si ma scoate din sarite. Momentan, cred ca daca cineva m-ar atinge, as sari la el si l-as musca.
Imi bag capul in apa rece. E atat de racoritor. Stau asa vreo jumatate de minut, sprijinindu-ma cu mainile de sticla marginilor chiuvetei. Cu fata scufundata in apa, mi se perinda in minte totul. Scrisorile, subsolul lui Tobias, drogurile pe care mi le injectam, cearta cu Bill, faptul ca ne-am despartit si ca a venit dupa un an sa ma vada, de Craciun, in spital, desi era cu cea mai buna prietena a mea. Nu-mi vine sa cred: cum am putut visa asta? E o nebuloasa in mintea mea acum. Imi mai clatesc putin tenul cu apa, apoi ma sterg cu un prosop. Deja ma simt putin mai bine.
Dupa vreo jumatate de ora, dupa un dus, spalat pe dinti & stuff, sunt gata sa iau din nou contact cu lumea. Ma apropii de noptiera si-mi iau telefonul sa vad cine mi-a trimis mesaj.
Citesc: Hey, Trish! Cand te intorci de acolo? Te asteptam ;-)
Sara
Zambesc, privindu-mi ecranul telefonului. Sara e bine mersi acasa, in Arizona. Ce vis! Ma asez pe pat si meditez la ceea ce am trait noaptea asta, fara constiinta mea.
Imi torn un pahar de suc de mandarine din sticla si merg pe balcon sa il savurez.
Soarele imi bate in fata, trezindu-mi un suras, care incepe sa prinda contur. Ma simt intr-un fel eliberata ca nimic nu e real.
Ii simt pasii lui Bill in spatele meu, mainile lui curpinzandu-mi talia si buzele lui sarutandu-mi umarul dezgolit din tricoul larg pe care il port. Las paharul jos.
-Te-ai trezit? Ma intreaba incet.
Ma intorc cu fata spre el si il privesc in ochi.
-Da, raspund tarziu.
Daca ar sti...
Nu. Nu am sa-i spun.
-Ce? Ma intreaba, vazandu-ma ca ma uit la el tacuta.
Rad scurt, apoi il iau de mana si ne asezam amandoi pe margineaa balconului:
-Nimic. Mi s-a parut.
Schitez un zambet fugitiv, uitandu-ma in zare. E sfarsitul lui august. In aer de simte deja parfumul de toamna, strecurandu-se printre padurile rosiatice de seqvoia. O pasare zboara, falfaind zgomotos din aripi.
Bill imi ia mana si imi traseaza plictisit linii in palma:
-Hei, ma gadili, protestez amuzata.
-Stii ce spune aici?
-Ce? Il intreb.
-Ca vom fi impreuna.
-Impreuna?
-Da. Impreuna. Mereu.
In sus se vad urmele sterse ale unui avion, care a trecut deasupra noastra, pierzandu-se prin albastrul cerului. Unde se duce? Cine poate sti. Undeva, la capatul celalalt al lumii, unde e mereu soare.
Cred ca am deschid totusi plicul lui Imogen. Poate am sa-i aflu secretul. Dar nu azi. Azi e o zi prea frumoasa pentru asta...
FINAL
_______________________________________
|
|
finalul?oh,dar cand a trecut asa repede?
cat despre misterele lui imogen, mi-a placut mie sa va las asa in ceata si sa va imaginati voi ce ar putea ascunde 
