teeaAddicted
Postari: 1421
|
|
5.
Ajungem in Simon Valley. Imogen ne astepta in fata casei cu un tip foarte inalt si sexy, despre care am aflat mai tarziu ca e fiul ei si ca il cheama Tobias. Lui Bill nu-i place. Normal. Asa e Bill.
Imogen e vaduva. Asta stiu de la tata, care m-a avertizat sa nu aduc vorba despre sotul ei, Paul, mort in conditii misterioase.
Zambitoare, gazda ne conduce in casa ei perfecta. Si cand zic perfecta, ma refer la faptul ca era impecabil de curata si ordonata. Perdele imaculate, argintarie lustruita pana cand scartzaie, podele stralucitoare ca la sala de bowling, canapele fara nicio scama sau pata pe ele. Si ea arata la fel de perfect. Are un mers drept, hotarat, de parca ar fi avut o carte pe cap. Tobias o urmeaza tacut. De undeva rasuna in surdina muzica clasica. Cred ca Strauss. Un pic prea perfect pentru ce insemna pentru noi destinatia perfecta.
Ne asezam la masa si asteptam tacuti. Zambetul lui Imogen nu-i paraseste figura. Mi se pare cam fortat, nu stiu de ce. Din bucatarie se iveste o fetiscana cam de varsta mea sau putin mai mare, care urmeaza sa ne serveasca cina.
-Daphne, adu si sosiera, spune pe un ton usor poruncitor Imogen.
Antenele lui Tom incep sa emita ceva de cum o zareste pe Daphne si saliveaza inainte de a vedea mancarea.
-Tom! Il inghionteste Bill. Abtine-te!
-Ha? Ce? A, da, incearca Tom sa se dezmeticeasca.
Eu chicotesc.
-Deci, Patricia? Ce parere ai? Ma abordeaza direct Imogen.
-Aveti o casa minunata, doamna Weiss, o laud eu.
Zambetul prinde dimensiuni astronomice pe fatza ei.
Daphne aduce mancarea, o chestie sofisticata, iar la vederea ei Bill si Tom se stramba. Normal, nu sunt obisnuiti cu chestii sofisticate, in schimb mie imi place, e delicioasa. Mancam pe muzica de Strauss. Ma intreb cum a putut fi tipa asta impresara tatei, ascultand o astfel de muzica. Pe peretele din fata mea se afla portretul unui barbat. Cred ca e Paul. Ma uit pe furis la el, insa Imogen observa. Ma astept sa-mi spuna ceva despre sotul ei, dar nu o face.
-Si cum ii mai merge tatalui tau, Trish? Intreba Tobias deodata.
Mama, ce voce innebunitoare are. Imi pierd mintile. E deosebit de joasa si de calma. „Inceteaza!” Incerc eu sa ma stapanesc. Bill se uita la mine ciudat. Cred ca a observat. Sper ca nu s-a suparat acuma.
-A, tata! ma dezmeticesc eu si-mi dau seama ca trebuie sa-i raspund la intrebare. Deocamdata pregateste un nou album.
-Cum se va numi? Continua Tobias pe aceeasi voce.
-Nici el nu stie exact. Se gandeste sa-l numeasca „I killed my mom” sau „Smoking pod”.
-Smoking pod? Se mira Tobias. Nu e...interzis sa faci aluzii la asa ceva?
-Ei, cred ca stii cum e tata, raspund eu dulce.
Fatza lui Bill deja s-a schimbat. Clar. Trebuie s-o dreg cumva. Incerc sa-i prind privirea si ii ating piciorul de al meu asa cum stiu eu. Gata! I-a trecut. Acum ne jucam pe sub masa. Si mancam linistiti in acelasi timp. Aparent linistiti, pentru ca ne-am inrosit amandoi.
Daphne apare din nou cu felul doi, insa e ceva ciudat la ea, e palida. O fi de la caldura cuptorului din bucatarie? Se apropie de Imogen si ii sopteste ceva. Imogen scapa lingura din mana, apoi se ridica brusc si pleaca spre bucatarie cu Daphne. Li s-o fi ars desertul? Nu, cred ca e ceva mai mult decat atat, pentru ca Tobias devine si el nelinistit si se foieste pe scaun.
Ok, ceva nu e in regula aici. Imogen revine dupa mult timp. Tremura. Tremura rau, desi vrea sa para calma. Nu-i iese, e o indarjire in miscarile ei, o lupta intre liniste si neliniste. Afiseaza iar un zambet fals, mult prea fals si spune:
-Ne pare rau, dar nu vom lua desertul in seara asta. Ar fi mai bine ca toata lumea sa paraseasca livingul.
Apoi, cu voce sugrumata si pitigaiata:
-Acum!
_______________________________________
|
|
stii tu...sa fie fain..cu descriere...
hai ca ai inceput chiar ff bn
nu pot sa mi-l imaginez asa,dar...asta e!revin si eu cu aceeasi intrebare:ce s-a intamplat la bucatarie?si mai ales cum stie ea sa-l mangaie cu piciorul pe Bill,in asa fel incat sa-i treaca supararea?