~Tokio Hotel Botosani~
Because we have a new world, a new generation. We know how to laugh, cry, and sing all together!
|
Nou pe simpatie:
Anne98 pe Simpatie.ro
 | Femeie
25 ani
Buzau
cauta Barbat
27 - 52 ani |
|
|
~Tokio Hotel Botosani~ReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #26 |
|
|
Farben von Leben.
Capitolul 1-8.
Nu’mi venea sa cred ceea ce spune. Ma simteam fericita, mandra si iubita deoarece renunta la ea pentru mine, insa si trista, pentru ca poate puteam si chiar eu in locul Valentinei. I’am sarit in brate si i’am pupat zgomotos obrajii. Uitasem de orice frustrare, de orice suparare pe care o aveam in acel moment, de orice grija. Ma eliberam, puteam spune ca sunt fericita si implinita in sfarsit pe plan sentimental.
Cu mainile sale, mi’a prins usor mijlocul slab. Mi’am pus capul pe pieptul sau, iar el si’a sprijinit capul de al meu. Mi’a dat un scurt sarut, apoi mi’a spus ca pleaca la Valentina. Vor vorbi fata’n fata si ii va spune exact ceea ce trebuie. I’am mai sarutat inca o data buzele dulci apoi a plecat.
**
Am inchis usa in urma mea si m’am indreptat spre masina. Nu stiu cum sa’i spun. Imi este teama sa nu pateasca ceva. Si pana la urma pe cine iubesc cu adevarat? Pe Bianca sau Valentina? Cine ma iubeste mai mult? Nu’mi pot da seama. Simt ca ceva nu fac bine, insa nu stiu ce inseamna asta. Si daca Bianca nu este cea potrivita pentru mine si fac o greseala de neiertat? Daca Valentina va face un gest incontrolabil? Mi’e teama pentru fiecare dintre ele, insa numai una este sageata ce a intrat exact in mijlocul sufletului meu.
Am parcat masina. M’am indreptat spre intrarea vilei. Inca o diferenta intre cele doua ..starea sociala. Bat usor la usa. Ii simt vibratiile pasilor ce vin cu repeziciune spre usa.
-Buna! spune fata entuziasmata, cu zambestul cristalin.
-Hm ..ahm, Buna.
-Off, Bill ce dor mi’a fost de tine! Am plecat de la tine pentru ca ramasesem singura cu Tom si stii ca ce’i pandeste lui in minte ..
-Nu’ti face probleme. Am venit sa discutam ..
-Ok. Fa’te comod pe canapea. Sa’ti aduc un ceai, o cafea? se agita fata prin camera.
-Nu, nu este nevoie, i’am spus si m’am dat mai incolo pentru ai face loc pe canapea. Fata si’a pus mainile in jurul gatului meu si’mi saruta usor lobul urechii. Inchid si tin ochii stransi, simtind ca nu fac ce trebuie. Tot cu ochii inchisi ii prin mijlocul si o pun deasupra mea. Ii sarut buzele umede. Fata zambeste in coltul gurii si isi indreapta mainile spre cureaua mea, insa i le’am prins in palmele mele. Inca o incercare de’a ei este cea de a’mi da tricoul jos, insa si de data aceasta ii citesc ideea si ii prind mainile in palmele mele. Observand ca nu poate face nimic, isi aseaza capul pe pieptul meu si ma tine strans in brate. O mangaiam usor pe spate si ii mai pupam crestetul.
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #28 |
|
|
Farben von Leben.
Capitolul 1-9.
Se ridica usor de pe mine si ma priveste in ochi, sarutandu’mi din nou buzele. O prind de umeri si incerc sa o indepartez, aceasta dadandu’se mai incolo imediat.
-S’a intamplat ceva?
-Of, Doamne, nu. Vroiam doar sa ..Adica sper ca nu te voi face sa suferi si..
-Cum sa ma faci sa sufar? Intreaba fata zambind dulce.
-..Si vroiam sa’ti spun ca ..nu mai pot continua.
-Adica ..sa ..ne despartim?
-Exact asta vroiam sa spun, incet. Fata isi pune capul in palme si mici suspine ii ies din suflet. O raneam, insa trebuia sa aleg. Le iubesc pe amandoua in egala masura, insa ca sa nu o dezamagesc ..A pus mult suflet si cand ma gandesc ca totul a inceput doar de la o simpla prietenie. Vreau sa o iau in brate pe Valentina, sa’i spun ca totul va fi bine, insa fata ma respinge. Nu o fortez. Imi iau geaca si plec. Sentimentul de fericire crestea in mine, insa tristetea imi invada mintea cand ma gandeam in ce situatie am pus’o pe biata fata. Ma bucur ca nu a fost o cearta violenta, insa a fost ceva mult prea banal. Poate ca si ea vroia sa se desparta de mine, insa nu putea sa spuna. Acea suferinta poate ca era artificiala ..Si daca nu era?
**
Ma invarteam disperata dintr’o parte in alta a camerei. Am emotii. Stiu macar ca intotdeauna voi gasi un sprijin in Tom, care ma va ajuta sa trec peste tot. Mi’am luat caietul de notite, un mar din fructiere si m’am asezat pe covor, langa geam, incercand sa mai invat, insa stresul nu ma lasa. Eram ingrijorata. Ingrijorata ca poate il voi pierde. Insa mai era ceva ce nu’mi dadea pace ..cartea aceea. Ma ridic usor si ma duc spre dormitor. Iau geamantanul, din acesta scot cutia si intr’un sfarsit cartea. O deschid la pagina cu numarul 134. Citesc fiecare rand cu bagare de seama..
“-Vei renunta la mine pentru ea? Am pus mult suflet, te iubesc enorm, iar tu dai cu piciorul? Ma voi razbuna pe tine, nu uita asta!
-Nu vroiam sa iasa asa ..
-Atunci du’te la ea si spune’i ca ea este cea care trebuie sa dispara din peisaj.
-Asa voi face.”
Am inchis cartea repede, speriata. Aveam lacrimi mici pe fata. Nu putea fi adevarat. Pun inapoi cartea de unde am luat’o si ma asez pe pat. Eram sigura ca va renunta la mine. Nu ma compare cu ea din toate punctele de vedere..insa deodata, aud soneria..Fug repede pana la usa si o deschid.
-Ah, tu erai, spun sec, invitandu’l inauntru, facandu’i loc si un semn cu mana.
Acesta nici pe hol nu intra cum trebuie, ca ma ia in brate si ma invarte fericit. Ma prind cu mainile de gatul sau, iar picioarele mi le incolacesc in jurul taliei sale. Ma saruta timp indelungat, tinandu’si mainile pe spatele meu. Stiam ce s’a intamplat, am citit asta pe comportamentul sau.
-Esti sigur ca ai facut alegerea corecta?
-Da, sunt sigur, spune sigur pe el si ma mai saruta inca o data, insa se impiedica in propriile picioare si cadem amandoi pe canapea. Incepem sa radem de situatia putin rusinoasa in care suntem ..eu peste el, pe o canapea.
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #30 |
|
|
[]b Mi l'a facut o fata Bannerul.[/b]
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #31 |
 ElecktryzZzaModeratorDin: din lumea Viselor::!!!
Postari: 1793
|
|
interesant fic.......place cum suna:*
_______________________________________
|
|
| |
|
| #32 |
teeaAddicted
Postari: 1421
|
|
dar tu nu mai pui next? 
_______________________________________
|
|
| |
|
| #33 |
|
|
Farben von Leben.
Capitolul 1-10.
Din acea zi totul merge ca pe roate. Sunt din ce in ce mai apropiata de Bill. Acesta ma sprijina in tot ceea ce fac. Am decis sa mutam la el. Asta am si facut. In fiecare dimineata ma trezeste cu un sarut si’mi da o cana cu ceai fierbinte. Este grijuliu, atent la toate detaliile.
Despre mine ..hm, am dat examenele si le’am trecut pe toate. Am intrat la facultatea de jurnalism. N’as fi reusit fara ajutorul lui Bill. Acum, dupa terminarea examenelor, ma pot relaxa si eu in sfarsit si ma pot bucura de vacanta de vara. Vara?!
-Bianca, hai la cumparaturi?
-Hm, ce spuneai, Bill? il intreb si’mi inchid repede jurnalul.
-Ziceam sa mergem la cumparaturi. Nu mai am briose cu stafide si ciocolata si stii prea bine ca struguri nu mananc, imi zice si’mi saruta obrazul.
-Of, bine. Hai sa mergem, ii spun si’mi iau geanta. Am urcat in masina si am plecat spre magazin. Ma tot gandeam ..este prea perfecta aceasta relatie. Ne intelegem prea bine. Am auzit ca contrastele se atrag. Eu cu Bill avem aceleasi gusturi. Ceva nu este bine, insa mai bine ma bucur de momentele petrecute langa Bill, decat sa ma gandesc la ce va urma.
In magazin, Bill si’a luat aproape numai dulciuri, cartofi prajiti si alte porcarioare. Stateam langa carucior si ma uitam la el, bucurandu’se de toate dulciurile.
-Bibi, vin’o si ajuta’ma cu astea, striga dupa mine din celalalt capat al raionului, chinuindu’se cu bratele pline de dulciuri. L’am ajutat. Ne’am dus spre casa ..Aici privirea lui s’a indreptat spre directia opusa unde eram noi. Privea in gol. Avea o fata ingrijorata, speriata. Ma uitam si eu in acel loc, incercand sa’l inteleg, insa tot ce vedeam erau o fata si un baiat facand cumparaturile. L’am miscat usor, acesta trezindu’se la realitate. A devenit grabit, neatent, nervos.
-Ia alea de acolo, femeie! a tipat nervos la mine. L’am privit, tremurand si cu lacrimile in ochi. Am aruncat ce aveam in mana in carucior si am iesit in fuga afara din magazin. Am mers in parcare si am luat un taxi spre casa mea. Imi cautam disperata cheile prin buzunare si intr’un final le gasesc in buzunarul blugilor. Ma uit atent la ele, si’mi pun in minte ca trebuie s ascot de acolo cheia de la apartamentul lui Bill. Asta am si facut. Am luat cheia in mana ..am starns pumnul. Telefonul suna neincetat in geanta. N’am bagat de seama.
Am ajuns. Am platit soferului, apoi am urcat pe scarile vechiului meu bloc. Usor, cu pasi marunti am vazut usa. Cheia s’a rasucit usor in incuietoare. Am deschis usa si am pasit usor inauntrul incaperii. Aprind lumina. Intru in sufragerie si suflu praful de pe fotoliu, trantindu’ma in el.
Aici, aici.
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #35 |
|
|
Farben von Leben.
Capitolul 2-1.
M’am asezat pe fotoliu. Nu plangeam. Stiam ca nu am de ce. Niciodata nu m’a iubit, trebuia sa’mi spuna la momentul potrivit. M’am ridicat si l’am sunat pe Tom. I’am spus ca a doua zi sa’mi aduca toate lucrurile de la Bill din apartament. M’am apucat sa fac putina curatenie.
A doua zi Tom mi’a adus toate lucrurile. A venit destul de tarziu, pe la 7 seara. Imi zicea el ca din cauza lui Bill care nu’l lasa sa plece cu lucrurile mele. Nu am reactionat.
-Dar pana la urma de ce pleci? ma intreaba ajutandu’ma sa’mi despachetez lucrurile.
-Nu ti’a spus, nu? Pai iti spun eu. Se uita ieri la magazine la una de parca ar fi fost zeita zeitelor. S’a mai si rastit la mine. Stii prea bine ca nu permit sa’mi vorbeasca asa fara rost.
-Dar amandoi sunteti imposibili, spune zambind si incerca sa stranga un tricou.
-Mie’mi zici, i’am raspuns si l’am ajutat.
A plecat tarziu, pe la 10 seara. M’am schimbat intr’o pijama si am adormit imediat ce am pus capul pe perna.
**
Unde o fi Tom la ora asta? A plecat la Bianca. Este 10 noaptea sin u este acasa. Dupa cum il stiu eu pe Tom, poate s’a culcat cu ea. Oh, frate. Asta imi mai trebuie acum. Mai intai pleaca, apoi se culca cu fratimiu, maine’poimaine o si vad cu Tom la brat. Firar. Nu’mi vine sa cred ca imi este frica de Valentina. Insa imi era teama pentru Bianca, nu pentru mine. Ah, nu trebuia sa tip la ea. Poate a crezut ca ma uit dupa altele. Si ..cine era baiatul cu care era Valentina? Si’a gasit perechea. Si eu? Acum ce fac? O iubesc si nu o mai pot avea. Trebuia sa o aleg pe Valentina. Pe ea o iubesc, de ea am nevoie acum. Prost am fost. Si doar mi’a spus si Bianca sa o aleg pe Valentina. Greseala mea.
Soneria suna. Sar ca ars de pe canapea si deschid. Este Tom.
-Ce faci aici?
-Am venit in vizita la tine, ce’as putea sa fac Bill? intreaba ridicand o sparnceana.
-Pai credeam ca esti la Bianca si ..
-Sex?
-Da .., raspund incet si zambesc trist.
-Nici vorba, Bill. Am fost doar sa’i duc lucrurile. Nu o iubesti, nu?
-Nu ..Nici nu stiu de ce am ales’o pe ea. Poate ca imi era teama sa nu sufere, insa asa suferim toti trei acum. Mai bine suferea numai unul.
-Sau poate o iubesti si nu’ti dai seama.
-‘Ai ma. Ma crezi chiar sa aun copil de 3 ani? Aveam pretentii de la tine.
-Si Bianca avea de la tine .., mi’a spus incet. Nu am reactionat. M’am lasat jos pe canapea, am inchis ochii. Totul este facut impotriva fericirii mele?
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #38 |
|
|
Personaj nou, Nicole.
Farben von Leben.
Capitolul 2-2.
Au trecut cateva zile de la acel incident. In acest timp nu am facut nimic altceva decat sa stau in pat, sa ma uit la televizor si sa mananc dulciuri. Din cand in cand mai vorbeam cu Tom la telefon, care ma implora sa ma impac cu Bill. Eram orgolioasa, la fel si Bill, astfel niciunul dintre noi nu ceda. Asteptam fiecare de la celalalt prima actiune, insa orgoliul ne oprea pe amandoi.
Se aude soneria. Imi ridic capul de pe spatarul canapelei. Am adormit aici, cu televizorul deschis si dulciuri in jurul meu. Ma ridic lenes si merg spre usa. Cu ochii intre deschisi, abia trezita, deschid usa. La usa era o veche colega de scoala si liceu, Nicole.
-Buna, Bia! imi spune si ma imbratiseaza.
-Oh, Nicole! Ce dor mi’era de tine! si i’am raspuns si eu la imbratisare. Ce te aduce pe aici?
-Te’am sunat insa nu ai raspuns la telefon. Mi’am facut griji. Ce arati asa ..jalnic? spunea in timp ce se dezbraca si intra in sufragerie. Ce e aici? intreaba apoi bufnind’o rasul vazand dezordinea din casa.
-Hm, nimic special, i’am raspuns strangand cateva ambalaje de pe jos si aruncandu’le in alta aprte a camerei. I’am povestit totul despre Bill, despre cat am luptat pentru el ..si totul terminandu’se intr’un biet magazin. Aceasta a stat putin pe ganduri.
-Unde sta? intreaba repede.
-In centrul orasului. De ce? am ridicat eu din spranceana, parca stiind ce vrea sa urmeze.
-Mergem la el! spune mandra si imi arunca cateva haine din dulap. Hai, imbraca’te. Timpul nu sta in loc.
-Ma lasi? Cum sa ma duc eu hop la el acasa? Poate o fi cu vreuna. Mai bine hai la o cofetarie ca vreau o savarina.
-O sa te ingrasi. Acum hai, pune astea pe tine si mergem la el.
Nu am mai apucat sa raspund pentru ca m’a bagat in baie, a pus pasta pe periuta si mi’a spus sa ma spal pe dinti.
**
Imi ridic capul usor de pe perna. Privesc spre fereastra, apoi langa mine. Era Valentina. Aveam pe noi doar patura ce ne invelea. Nu’mi vine sa cred ce am facut. M’am ridicat repede, m’am imbracat si m’am dus la bucatarie sa’mi fac o cafea tare.
**
-Esti gata?
-Da, raspund si ies din baie. Nicole face un semn spre usa si plecam. Urcam in masina ei. I’am spus adresa lui Bill. Pe tot parcursul drumului, nu ma mai puteam auzi pe mine din cauza Nicolei, care vorbea din ce in ce mai mult cu cat ne apropiam. Cand am ajuns, am urcat incet scarile, numarand secundele. Am apasat pe sonerie. S’a auzit o bubuitura si usa s’a deschis..
-Tu?!
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #39 |
ElecktryzZzaModeratorDin: din lumea Viselor::!!!
Postari: 1793
|
|
pfii adik vrei sa zici k ea se duci si ii gaseste pe am2 acolo...cum se iubesc,,,,inseamna k Bill chiar nu mai tinea la ea:  :uimi ori era beat Bill...si asta sa bagat in patul lui....sper sa nu ramana Bia mai dezamagita decat era...
_______________________________________
|
|
| |
|
| #40 |
|
|
wow....deci prea tare ar fi dak iar deschide valentina....mereu ne lasi in suspans....nexxxt. 
_______________________________________
|
|
| |
|
| #42 |
|
|
Farben von Leben.
Capitolul 2-3.
-Tu?! intreaba uimit Bill, ramanand cu ochii mari. Nu stiam ce sa fac. Am impietrit toata. Eram plina de emotii. Obrajii mei au prins o tenta rozalie, iar urechile erau deja rosii. Nicole mi’a dat un cot in coaste. Am ridicat privirea inainte, spre Bill. Ma privea de sus pana jos, atent, analizand fiecare detaliu. Am intre deschis buzele tremurande, insa n’am putut scoate niciun cuvant. Am intins mana in aer. Vroiam sa’i ating usor buzele cu degetele, sa’i mangai obrajii, sa’i privesc ochii ..insa totul imi este interzis.
-Hm, stai aici. Sa’mi iau telefonul si vin, spune Bill plecand si lasand usa larg deschisa.
-Nu trebuia sa venim, i’am spus incet Nicolei.
-De ce? A fost surprins sa te vada, spune aceasta la fel de incet, pentru ca Bill sa nu auda.
A venit si Bill. A incuiat usa, apoi a luat’o inainte, mandru.
-Tipic baietilor, spune Nicole si’si da ochii peste cap.
-Sa’l vezi pe fratisu’. Ala’i mai mandru decat Bill, am spus in soapta si am zambit cu toti dintii catre Bill, care ne astepta langa portiera masinii.
-Mergem cu masina mea, spune Nicole si ii scoate limba lui Bill. A, nu m’am prezentat. Nicole Liedich sunt. Tu trebuie sa fii ..
-Bill Kaulitz, spun eu impreuna cu Bill. Ne’am privit apoi pret de cateva secunde. Ochii mi s’au umplut de lacrimi. Mi’am muscat buza de jos si am urcat in masina Nicolei, asezandu’ma pe locul din dreapta fata. Bill in spate, iar Nicole la volan.
-Unde mergem? intreb uitandu’ma atent spre Bill.
-Shopping, zbiara Nicole in urechea mea.
-Plimbare, urla si mai tare Bill spre mine, apropiindu’se de spatarul scaunului meu si lipindu’si capul de al meu. Nu am zis nimic. Nicole a observat acest lucru si nu a mai continuat sa se contrazica cu Bill. A apasat pe acceleratie si am pornit. Am ajuns intr’un parc de la marginea orasului. Nicole a parcat masina, insa din cauza unei frane bruste, Bill a varsat sticla de suc pe bancheta. Am observat, insa Nicole, nu. A coborat primul din masina, apoi eu si intr’un sfarsit Nicole.
-Si ce facem aici? intreaba aceasta plictisita.
-Ne plimbam, spune Bill iritat si ma ia de mana. Gestul m’a uimit. Am privit injos, apoi spre Nicole care chicotea singura, apoi spre Bill care se uita urat la Nicole. Imi strange mana usor. Duc mana dupa mijlocul sau si o bag intr’un buzunar de’al blugilor lui, iar el ma ia de dupa gat. Mi’am sprijinit capul de umarul sau si am pasit incet, savurand momentul din plin. Din cauza emotiei, nimic pentru mine nu mai exista. Nici macar Nicole care incerca sa aiba un cadru bun pentru o poza cu mine si cu Bill. Ne’am uitat amandoi la ea si ne’am strambat, apoi am ras toti trei de poza haioasa pe care ne’a facut’o Nicole.
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #43 |
|
|
eee next....pfff a raspuns bill la usa e mai bn....si totusi bill asta dc umbla k doua?knd k valentina knd k bia....is curioasa ce se va int dupa plimbarea din park...asa ca next
_______________________________________
|
|
| |
|
| #45 |
|
|
Farben von Leben.
Capitolul 2-4.
M’am simtit bine in ziua aceasta. Am simtit fiori pe sina spinarii. Emotie. Iubire. Afectiune. Nu mai stiam ce este in mintea mea. Cuvintele mi se insiruiau pe limba, insa ma incurcam cand incercam sa le spun. Buzele imi erau ferecate, din cand in cand incalzite de saruturile patimase ale lui Bill. Si totusi eram jenata fata de el. Am plecat de acolo seara. Bill era destul de agitat, nu intelegeam de ce. Mi’am facut curaj si l’am intrebat aproape in soapta, sperand ca poate nu va auzi ..
-Hm, Bill, s’a intamplat ceva?
-A? Ce spui? A, nu, nu. Nu s’a intamplat nimic, spune acesta neatent la ceea ce spunea. Nu am mai insistat. Nicole l’a lasat in fata blocului sau. L’am condus pana la scara. M’a luat in brate si si’a lipit usor buzele de ale mele. Mi’am pus mainile in jurul mijlocului sau si m’am lasat condusa de el. S’a sprijinit de perete si m’a pus peste el. Mi’am infipt degetele in parul. Acesta si’a bagat mainile in buzunarele blugilor de la spate. S’a desprins usor din sarut si m’a privit in ochi. Aveam capul in jos, insa mi’i l’a ridicat usor si m’a mai sarutat inca o data.
-Vorbim maine, mi’a spus incet si a intrat in scara. I’am privit umbra, apoi m’am intors la masina. Nicole isi sprijinise capul de volan si privea in gol, zambind prosteste.
-Ce frumos ..., spune visatoare.
-Ah, nesimtito! Tragi cu ochiul, i’am spus si am mai privit inca o data blocul. A apasat pe acceleratie si am plecat.
**
Am uitat complet de Valentina. Cand sunt cu Valentina, nu ma pot gandi la nimic altceva, iar cand sunt cu Bianca ..la fel. Sunt indragostit oare de amandoua? Simt acelasi lucru pentru amandoua? Am nevoie de timp, de multa concentrare ..si o doza de Red Bull.
Apas pe clanta. In hol se afla Valentina ce tocmai se incalta. Cand ma vede, lasa totul balta si vine sa ma ia in brate. Am luat’o si eu, insa nu am putut face nimic pentru a o opri.
-Te rog, da’mi drumul, i’am spus sec.
-S’a intamplat ceva? Azi ai disparut pur si simplu. A venit Bianca, nu? Mai era o fata, nu? Te’am vazut pe geam, nu cauta scuze.
-Da, insa suntem doar prieteni, i’am spus incercand sa o conving.
-Fie cum spui tu, spune si ma lasa balta in mijlocul holului, ducandu’se unde are treaba prin casa.
**
-Ai vazut! Daca nu ma ascultai, nut e mai sarutai asa cu Bill! Vai, si ce sarut!
Ah, nu se poate. Iar incepe Nicole cu predicile ei. Am invatat din mai multe experiente sa nu o ascult cand vine vorba de baieti, insa de data asta, inexplicabil, a avut dreptate. Ma duce acasa, apoi pleaca si ea. Am urcat la apartament. M’am dezbracat si imbracat intr’o pijama. Mi’am luat cateva dulciuri langa pat, am luat cartea si am inceput sa citesc de la jumatatea cartii.
"“..Il strang pentru ultima oara in brate. Doctorul imi spune ca trebuie sa ies din salon. Nu am vrut. Aveam nevoie de el. Nu se stie daca operatia va reusi. Am intins mainile in aer spre el. Am privit in gol. Aparatele din jurul lui au inceput sa tiuie. L’am privit murind. Am ramas nemiscata. Doctori multi au intrat pe usa. Am cazut jos, fara vlaga. Nu puteam crede. L’am pierdut fara macar sa lupt pentru el? Doctorii mi’au dat niste calmante. Cand m’am trezit, primul cuvant a fost “el”. Asistenta mi’a spus ca este in moarte cerebrala ..”
Am vrut sad au pagina sa citesc in continuare, insa ..filele erau albe. Am intors cartea si pe coperta din spate scria “Mon Journal. 1935-19--. Marlene Shever.”
Bunica mea.
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #47 |
|
|
Chestia cu cartea va mai aparea mai incolo mai detaliat
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #48 |
|
|
wow...pai pana aku tot ce scria in jurnal bunicii i s-a int sh biankai da sper sa nu aiba acelasi sf k al bunicii sale...pfff vreau nnnneeext devine prea interesant 
_______________________________________
|
|
| |
|
| #49 |
|
|
Farben von Leben.
Capitolul 2-5.
Bunica mea. Nu’mi vine sa cred. Daca povestea se va repeta? De ce mama mea nu mi’a zis nimic ..despre acest jurnal? Cel mai bine ar fi daca as arunca asta. Dar ..De ce nu este scris anul in care a decedat? Poate ca inca mai este in viata. Pun jurnalul pe marginea noptierei, sting lumina si adorm.
**
Ma schimb de haine in niste pijamale si ma bag in pat, langa Valentina. Aceasta nu ma privea. Ii auzeam suspinele. Mi’am strans genunchii la piept si ma uitam la ea necontenit. Mi’am facut curaj si am luat’o in brate, punandu’i mainile in jurul taliei. Aceasta si’a pus capul pe umarul meu si si’a incolacit bratele in jurul gatului meu. O mangaiam usor pe cap. A adormit intr’un sfarsit, cu siroaiele lacrimilor pe fata sa. Mi’am sprijinit capul de al ei si am adormit si eu..
**
Imi ridic privirea spre tavan. Iau ceasul de pe noptiera ..Ah, la naiba. Este deja ora 10 dimineata. Ma ridic din pat, imi iau papucii in picioare si un halat de casa peste pijama. Ma frec la ochi si’mi intind bratele. Imi intorc capul catre noptiera si vad acea carte, jurnal. Ma opresc brusc din orice activitate si ating usor cartea cu degetele. Imi fac curaj si o iau in mana. Ma aplec si o pun inapoi in cutie, apoi in geamantan pe care’l pun sub pat. Imi scutur palmele multumita si ma duc spre bucatarie. Aud telefonul sunand. Ma reped la el.
-Alo, Bill?
-Buna. Ce Bill? Este Nicole. Apropo, stiai ca omu’ ala a varsat suc pe bancheta din spate? Incepe Nicole sa tipe la mine. Ma bufneste rasul.
-Pff. Credeam ca m’a sunat el. Mi’a spus ca ma va suna. Insa nu sunt sigura ca o va face curand.
-Bine. Vezi ca vin la tine. Fa’mi doua cafele. Am nervi.
-Bine, pa, am spus razand.
Am lasat telefonul pe mama dezamagita. M’am dus in bucatarie si am facut cafelele.
**
Buzele ei ma trezesc. Imi pun mainile in jurul gatului sau. Ma rostogolesc si ajung deasupra ei. Aceasta isi ridica capul si’mi saruta usor gatul. Gem usor. Ii prind sanii in mainile mele. Aceasta imi atinge din nou buzele. Ii dau tricoul jos. Ii sarut abdomenul, mangaindu’i sanii. Imi da jos tricoul si’mi mangaie usor abdomenul cu limba. Imi dau cu rapiditate pantalonii de pijama jos, iar ea blugii. Isi da si boxerii, eu facand acelasi lucru. O mai sarut inca o data apoi o intrepatrund usor. Aceasta gemea la urechea mea.
**
Stau si ma gandesc, de ce? De ce il iubesc atat de mult? De ce trebuie? Nu stiu daca voi mai gasi pe cineva pe care am sa’l iubesc la fel precum el. Imi pun capul pe masa, cu cana de cafea in fata mea, asteptand’o pe Nicole. Inchid ochii. Nu ma gandesc decat la un singur lucru ..moartea. Vreau sa scap de durere. Inchid ochii si’mi tin respiratia. Inima imi bate cu putere in stomac. O ameteala isi pune amprenta pe mintea mea ..Simt cum ma pierd usor ..
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
| |
|
| #50 |
|
|
zooey toons a scris:
"Bunica mea. Nu’mi vine sa cred. Daca povestea se va repeta?" |
exact asta am crezut si eu ca se va intampla....ce telepatie....pffff a inceput sa-mi fie mila de biank dar si de valentina....bill asta le joak p degete.... ce nesi....next
_______________________________________
|
|
| |
|
nu renunta chiar acum...
dar unde e restul lumii? 
eu am o groaza de viitor, nu vreau sa stiu ce o sa se intample, so...chestia asta ma sperie intr-un fel, dar face ficul foarte interesant 
ce imagine incantatoare... 
parca zicea ca a uitat-o, i-a dat papucii, kaputt! finito! de ce mai sufera dupa ea? 
