|
|
Farben von Leben.
Capitolul 2-9.
-Da, eu sunt, i’am raspuns la fel, ridicandu’ma de langa Bill si dand mana cu ea. Privirea ei ma facea sa cutremur. Ura ei era imensa. Ma descuraja din ce in ce mai mult, cuvintele mi se incurcau pe varful limbii si nu puteam sa mai spun nimic. Era atat de pornita, de hotarata, de autoritara. Putea sa intoarca impotriva mea orice cuvant spus de mine sau Bill. Este o fire luptatoare ..si o invidiez pentru asta.
Bill ma privea cu coada ochiuliu. M’a luat de mana, iar eu m’am asezat langa el, Valentina fiind in fata noastra pe un fotoliu.
-Pentru ce ati venit? ne intreaba band dintr’un pahar cu apa. Mana ii tremura cu paharul de nervi.
-Hm, vroiam sa lamurim totul, Valentina, spune Bill calm, dandu’mi drumul la mana. Vreau sa’ti spun si nu vreau sa te superi, insa am ales’o pe Bianca.
-Da, presupun ca trebuie sa si plec de la tine din apartament. Nici o problema, imi fac bagajul chiar acum, spune ironica, trista, regretand si sperand ca poate o luminita va iesi si pe strada ei. Bill s’a ridicat de langa mine, s’a dus la ea si a luat’o in brate, batand’o usor cu man ape spate, pentru a o incuraja.
-Imi pare rau, insa mai bine deloc decat dragoste cu forta, spune Bill si vine spre mine.
-Da, ai dreptate, raspunde Valentina cu lacrimi in ochi. Voi avea grija de mine ..si tu vei avea nevoie de asta, spune cu rautate si se ridica brusc de pe fotoliu. O iau la fuga dupa ea, iar Bill in spatele meu. Ajunge in camera lui Bill si tranteste usa in urma ei. Se auzeau numai bubuituri si injuraturi, printre suspinele fetei. Ma uitam la Bill ingrijorata, rugandu’l din priviri sa o opreasca, insa acesta a dat din cap negativ. A apasat pe clanta iar usa s’a deschis. In fata noastra se afiseaza Valentina cu doua genti mari in maini, impingandu’ne cu ele sa ne dam din calea ei. S’a facut nevazuta. Nici nu ne’a salutat. Asta mi’a dat de gandit, iar singurul lucru care imi trecea prin minte era ca poate ..intr’o zi se va intoarce si va rezolva totul, insa mai bine imi vad de prezent.
De la acel eveniment au trecut aproximativ patru luni. Am inceput facultatea si este mai greu decat credeam. Bill sta toata ziua acasa, impreuna cu Tom, sau se mai plimb prin oras. M’am mutat din nou la Bill, de data aceasta asigurandu’ma ca in agenda lui de telefon nu era si numarul Valentinei. Nicole ma viziteaza in aproape fiecare zi, ciondanindu’se cu Bill pe teme neimportante. Tom incearca si el din rasputeri sa devina un baiat serios, ce vrea o relatie stabila, insa mereu se plange punandu’si mainile in cap si spunand hotarat “Dar sunt atat de mult fete frumoase”. Cu banii ne descurcam bine, avand in vedere ca in fiecare luna eu primesc o suma convenabila de bani de la mama, ce este plecata in Franta, iar Bill primeste bani de la parintii lui, din Magdeburg. De Valentina nu am mai auzit nimic, doar ca s’a mutat din oras la parintii ei, undeva prin Schönsee, in Bavaria.
De cand stau cu Bill, nu am mai fost curioasa sa mai citesc acel jurnal al bunicii mele, de care sunt inca ingrijorata. Am mai auzit povesti in acest gen, in care trecutul se repete din nou si din nou, insa nu cred ca este cazul sa ma gandesc la ce este mai rau. Cand voi avea curajul ii voi spune si lui Bill, insa pana atunci totul este bine. Cu mici certuri, l’am descoperit pe Bill mai mult, dandu’mi seama ca are o personalitate schimbatoare si dificila, insa inveti sa o controlezi.
-Bill, crezi ca trebuie sa iau rochia asta alba sau cea crem? Sau cea inflorata? Sau aceea mov? il intrebam si ii aratam toate rochiile, nestiind pe care sa o iau. Este sambata, iar Bill vrea sa mergem ca sa ma prezinte parintilor lui. Sunt atat de emotionata.
-Cred ca ..cea crem. Si se potriveste de minune cu pantofii aceia negri cu toc, imi spune si ma saruta pe buze. Iese din camera, lasandu’ma sa ma schimb. Imi pun niste cercei finuti, un lantisor la fel, imi pieptan parul si’l leg intr’o coada, imi iau poseta si o pun pe umar, ma incalt, imi dau cu un luciu discret pe buze, vrand sa par cat mai naturala, renuntand la fondul de ten si rimel, ma parfumez si ies din camera. Bill imi da bratul si iesim pe usa. In fata masinii lui Bill il astepta Tom, batand din picior, cu mainile incrucisate, cu privirea incruntata.
-Trebuia sa fii gata acum o jumatate de ora? Ce’ai facut?
-Eu sunt de vina Tom, nu ma puteam hotari ce rochie sa’mi iau, ii spun si zambesc cu toti dintii. Urcam in masina si pornim. Tom s’a asezat in spate, fastacindu’se si intreband mereu de ce Bill o ia la stanga sin u la dreapta.
_______________________________________
-Ce miel prost
-Ce leu nebun si masochist
|
|
e a 2a oara cand se mentioneaza ca si-au pus-o 
din cauza lui bill? ai mai, ce dumnezeu? 
*hopes that*
si s-o lase p-aia cu hormonii ei in pace 
mereu aminteste de chestia asta; ce tare, cica incepe ea o serie de motive pe care i le expune biancai, de ce e bine sa renunte la bill: ca e cu valentina, ca asa ca pe dincolo...SI, cel mai important, ca i-a varsat suc pe bancheta din spate 
cand nu e cu valentina, bill e chiar un scump; sa-i spuna ca e blocat in trafic 
e dintr-o bucata, ce mai...las` ca-i e de folos biancai 
asa, sperie-l, sa fie dragutz cu bianca