|
|
Farben von Leben Capitolul 4-4.
-Tom, asculta-ma!si-i intorc capul spre mine, privindu-l serioasa in ochi. -Da, te ascult!si isi indreapta privirea spre fata ce ne aduce cele doua sticle de suc pe care le-am comandat cu foarte mult timp inainte, insa ea s-a invartit de colo-colo, ridicandu-si de fiecare data cand trecea pe langa Tom, fusta cu vreo 2 cm mai sus. -Fii atent! Vreau sa plec in Franta, la mama!tip langa urechea lui, pentru ca muzica era pur si simplu prea tare, iar acesta mi-a facut semn ca nu intelege. Am scos niste bani din buzunar, i-am trantit pe masa si dupa l-am luat pe Tom de mana si am iesit afara din local. -Alt loc nu-ti gaseai! Tocmai iti spuneam ca vreau sa plec in Franta, la mama.si iau o gura de suc cu paiul. -De ce? Nu iti este bine aici? Ai de facut o facultate, ai un prieten care te iubeste, parintii lui te sustin, eu te sustin. Care e problema? -Bill.ii raspund scurt si sec, apoi imi indrept privirea spre o banca si ii fac semn sa ne asezam. -Bill? Stii, despre el era vorba ca te iubeste…, imi spune el in gluma, apoi bea din sticla. -Mi-am dat seama, Tom. Dar nu este asa cum pare pe dinafara. Relatia scartaie, mereu imi reproseaza ca stau cu tine prea mult, crede ca am vreo legatura cu tine, inafara de prietenie, e gelos, ma suspecteaza ca-l insel, ca nu-i sunt fidela si ce-i mai trece lui prin minte. Se razbuna pe mine atunci cand iesim si noi doi impreuna si ma duce la locul ala imputit si jegos de la marginea orasului. -Pai lasa-l in pace. Ce trebuie sa pleci? -Nu vreau sa ma mai caute. Asta este motivul pentru care vreau sa ma mut la mama mea. -Stai linistita ca nici nu o sa te mai caute!incepe iar sa glumeasca cu mine, dar observa ca ceea ce tocmai spusese ma deranjase enorm de mult. Tom ma facea sa cred, prin replicile ce mi le dadea din greseala, ce ii scapau printre buze fara sa vrea, ca Bill chiar nu ma mai iubeste, ca ceva nu este in regula, ca eu nu stiu multe despre el. Mi-am indreptat privirea in jos si am privit cimentul. Mi-au dat lacrimile, din cauza lor privirea o aveam incetosata. Chiar daca doream sa scap de el, sa nu-l mai vad niciodata, il iubeam si acest sentiment de iubire nu ma lasa sa plec de langa el. Mi-am inchis ochii si m-am rezemat de spatarul bancii. Nu doream ca Tom sa ma vada ca plang pentru fratele sau, imi va spune ca cea mai buna solutie nu este sa plec, ci sa vorbesc cu Bill si poate ca avea dreptate. M-am sters cu maneca bluzei la ochi, apoi l-am privit pe Tom, ce citea pe eticheta sticlei de suc. -Am stat sa ma gandesc la asta foarte mult, de foarte mult timp si nu stiam daca o sa fie bine daca o sa-ti spun. Am unele indoieli legate de asta, nu stiu daca e bine, nu stiu ce se va intampla sau cel mai grav, nu stiu ce vei simti tu. imi spune si ma priveste in ochi, apoi isi indreapta privirea spre apusul soarelui. -La ce te referi Tom? Ce vrei sa-mi spui? -Bill inca are o relatie cu Valentina. -Cum adica?am sarit de pe banca si am aruncat sticla de suc pe jos, ce s-a spart, iar cateva femei batrane m-au privit urat. De cand? De cand?am insistat cu acesta intrebare. -Cred ca dupa cateva luni dupa ce ati fost in vizita la ea, tu si el. Am vrut sa-ti spun de mult timp, dar cand tu imi povesteai despre cat de fericita esti cu el, cat de mult il iubesti, m-am razgandit. Poate ca era mai bine sa-ti spun atunci, dar am considerat ca mai buna este tacerea. Mi-am spus ca intr-o zi sigur iti vei da seama. -Tom, Tom! Te rog sa nu mai spui nimic, te rog!si lacrimile erau siroaie pe fata mea. -Vino aici.intinde Tom mainile spre mine sa ma ia in brate. Cu capul in jos si cu o mana la ochi ma duc spre el fara vlaga si-mi las capul pe umarul lui, plangand cu sughituri.
_______________________________________
 -Ce miel prost -Ce leu nebun si masochist
|
|