|
|
Ma bucur ca sunt persoane care imi citesc fic`ul si va multumesc enorm pentru parerile lasate si timpul pierdut pentru a`mi citi randurile scrise de mine.
Uitati continuarea..aaa.. si sper sa va placa.
AF.
[Din perspectiva lui Bill.]
Eram nevoit sa plec, nu aveam unde sa ma ascund. Simteam cum iarba proaspat tunsa imi impungea talpa piciorului. Am facut mici gesturi inconveniente, dupa care am sarit pe trotuar. Masinile treceau pe langa mine, iar eu vedeam oamenii din interiorul lor, privindu`ma socati. Eu duceam mana pe abdomen, parca frecandu`l. Soarele batea cu putere, deci nu`mi era frig.
Treceam prin fata unei case, cand din incinta acesteia iese o fata cu parul scurt si blond. Ochii caprui erau intr`un contrast puternic cu chipul alb. Inchise usa in urma ei, iar eu am continuat sa merg in drumul meu. Mi`am intors privirea inapoi, din instinct, si o vad cum ma priveste, stand nemiscata. Toata fata mea capata nuante rosiatice, ceea ce m`a facut sa grabesc pasul. Mi`am dorit sa fiu acasa, dar mai aveam in jur de cinsprezece minute pana sa ajung.
Mergeam cu chipul in pamant, incercand sa`mi ascund trasaturile fetei cu parul meu lung, insa probabil nu mi`a prea iesit. Am avut un moment in care ma tot gandeam ce putea sa caute diretoarea la Anastasia acasa..speram sa nu aibe probleme. Eram ingrijorat, oricine putea sa ne fii vazut stand pe iarba, sarutandu`ne..sau poate li se parea prea ciudat ca merg atat de des la ea.
Vroiam sa o sun, dar cand sa`mi duc mana la buzunar, mi`am adus aminte ca mi`am uitat telefonul pe noptiera ei. Ma simteam ca un idiot, dezarmat si pe deasupra, aproape gol.
Drumul spre casa fusese intr`adevar groaznic, dar ceea ce a urmat dupa aceea fusese mult mai rau. Fusesem atat de sigur ca nu e nimeni acasa, incat am pasit hotarat in holul lung si ingust. Mi`am luat o pereche de papuci de casa in picioare, dupa care mi`am continuat drumul spre bucatarie, cascand. Cand imi deschid ochii, o zaresc pe mama cu mainile in san, incruntata si privind tinta la mine. Am inghitit in sec, stiind prea bine ca urma sa fiu certat, poate mult prea tare. Mi`am lasat privirea in pamant, fiind pregatit de morala.
-Bill Kaulitz! Uitate si tu la tine in ce hal areti! spuse aceasta, nervoasa
M`am apropiat de masa, tragandu`mi un scaun pe care mai apoi, m`am asezat. Am privit`o in ochi si am asteptat continuarea.
-De cand mergi la meditatii la acea profesoara, esti un distrus! Pleci de acasa cu noptile, nu mai vorbesti cu mine deloc, pe fratele tau nu`l mai bagi in seama, teme tu niciodata nu ai, iar acum vii cu bustul gol acasa! Ce se petrece cu tine, copile?!
-Nu este ea de vina! am intervenit repede
Mama ma cerceta, ca pe un suspect. Ma analiza din cap pana in picioare. Se pare ca a hotarat sa treaca cu vederea spusele mele..
-Unde iti sunt hainele, tinere?
Am privit dezorientat, nestiind ce sa`i raspund. Dupa cateva minute bune de pauza, in care inima mea salta ca nebuna, facandu`ma sa devin si mai strsat, i`am spus cu o voce stinsa:
-Mi`a fost cald, asa ca am hotarat sa raman doar in pantaloni.
Nici nu ma asteptam sa ma creada, dar macar am reusit sa ii dau un raspuns. M`am ridicat mai apoi si m`am dus nervos spre camerea mea. Chiar nu aveam chef de asa ceva! Cand eram pe cale sa parasesc incaperea, mama m`a tras inapoi, prizandu`mi mana stanga. M`a privit o fractiune de secunda, dupa care imi trase o palma. Simteam o durere care aveam impresia ca se tot extinde pe suprafata chipului meu. Eram de`a dreptul mirat de reactia ei si doream sa`i spun, dar am reusit cu greu sa`mi stapanesc vorbele..
Ma smucesc din stransoarea ei, fugind grabit spre camera mea, unde trantesc usa dupa mine.
_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.
~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
|
|
ma enervez daca il vede directoarea pe bill...
sa plece vrajitoarea mai repede!!!continuareaaaa
.
!
