|
|
Multumesc enorm pentru comentarii >;d< Ma bucur ca va place. Uitati continuarea :
AH.
[Din perspectiva Anastasiei.]
Ma lasam incet pe canapeaua bej, socata. Priveam in gol, simtind cum inca o petala a trandafirului iubirii noastre, se ofileste. Ne aflam sub influenta, iar asta provoca rani subtile in sufletele noastre. La inceput parea a fi doar un joc, dar pe parcurs a inceput sa devina din ce in ce mai serios.
Mi`am asezat telefonul pe masa de sticla, luandu`mi telecomanda in mana. Ma tot intrebam oare ce l`o fii apucat..oare ce am facut, dar nu gaseam nici un raspuns.
Butonam disperata, incepand sa ma enervez ca nu gaseam nimic bun. Numele sau se tot invartea in mintea mea, negasindu`si nici un loc. Trist, era doar un adverb care tinea locul in sufletul meu. Nu puteam sa ma exprim, sa spun ceea ce simt. Doream sa las libere siroaie de lacrimi, dar ce rost aveau? Oricum nu`mi alinau cu absolut nimic, durerea. Ma simteam tradata, mintita. Eu chiar nu doream sa`i fac rau, doream doar sa vad daca e bine..
Am ajuns poate, nu la cea mai buna concluzie, dar probabil, era cel mai buna pentru viitorul sau : Voi renunta la el. Viata lui s`a complicat mult prea tare, de cand ne`am apropiat. Chiar el a spus`o, de cand eram cu el, doar probleme avea. Imediat ce mi`am imaginat zilele pustii, fara el, m`am intristat.
Telefonul suna ca nebunul, determinandu`ma sa raspund, fara sa mai privesc cine ma cauta.
-Iubire..imi pare rau pentru adineaori, am fost doar..
-Nervos. Stiu, Bill, nu pot sa te condamn pentru asta. Insa, in tot acest timp, am stat si m`am gandit ca..ti`ar fii mai bine, fara mine. i`am spus, incercand sa`mi retin lacrimile.
Vocea imi tremura, cu fiecare silaba rostita si totusi, am continuat: Iti urez succes in tot ceea ce faci de acum in colo, pe cont propriu.
Am inchis telefonul, lasandu`ma pe canapeaua moala. Lacrimile`mi inundau chipul trist, spalandu`l de toata amaraciunea. Strang la piept cu putere o perina, incercand sa`i inmanez toata durerea pe care o purtam acum, dar era imposibil. Imi doream sa se petreaca totul ca in basme..sa fie totul frumos, sa se incheie cu fluturi si pasarele ciripind, dar aici nu ne jucam, era ceva foarte serios.
Televizorul isi istorisea povestea, iar eu imi plangeam de mila. Materialul subtire al sufletului meu, fusese patat cu cerneala neagra. Culoarea puternica, ramanea pe veci o urma adanca. Simteam cum capul imi explodeaza si totul se pierde.
Am reusit sa ma readun, dupa cateva minute bune de plans si imi doream sa ies undeva, sa ma delectez. Imi iau telefonul, ma imbrac si inchid usa hotarata in urma mea. Privesc spre cerul pe care incepeau sa apara stele. Nu stiam inca exact unde doream sa ajung, dar cararea pe care o urmam, era numai potrivita.
Imi las privirea in pamant si simt cum cineva imi prinde bratul stang. Ma intorc imediat, tragandu`i o palma respectivului, dar imediat ce am vazut pe cine ranisem, imi doream sa ma evapor de pe acest pamant.
-Bill! Imi pare rau! ii spun cu regret in voce
-Anastasia, te rog, nu ma parasi! imi spuse acesta, trist
Am inghitit in sec, simtindu`ma incoltita.
-Preferam sa urli la mine, decat sa imi ceri asa ceva! ii spun, intorcandu`i spatele si incepand sa fug
_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.
~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
|
|
. Deci impaca-i Larisa! Tu esti Dumnezeul lor, deci tu hotarasti pentru ei. Nu conteaza ca Bill este un copil capricios si incapatanat, fa-l sa lase de la el si sa se impace cu Anastasia.
intre Anastasia si mama lui Bill 
. Saracul a incasat doua palme peste fata. Sper sa nu urmeze altele.
.
!
