|
|
Fetelor, va multumesc nespus pentru comentarii.
Apreciez ca aveti rabdare si ca inca cititi ficul, chiar daca nu pot sa pun continuarile prea des. Asadar, ca sa nu o mai lungesc, v-am adus continuarea.
Isi scoase de pe deget verigheta si o aseza la loc in cutia cu bijuterii.
„Si cu asta s-a dus si ultimul fir de legatura.” Isi spuse ea inchizand rapid cutia si asezand-o pe raft la fel de pripit, de parca ii era frica sa nu se razgandeasca. Avea de gand sa inceapa o viata noua, acum ca atat ea, cat si Tom isi refacusera vietile amoroase. Se imbraca in fuga si iesi pe usa atarnadu-si pe umar geanta cu echipamentul sportiv. Sala i se parea acum un loc primitor, unde avea sa se oboseasca cel putin fizic. Avea nevoie de activitate, de o ocupatie, iar filmarile nu erau de ajuns. Liftul se opri la subsolul imobilului, iar Camille pasi sigura pe ea in ceea ce se voia a fi receptia salii de fitness.
Ii saluta respectuos pe angajati, dar trecu iute pe langa ei, lasand sa se inteleaga ca nu avea dispozitie pentru intrebari sau discutii. Nu-i displacea sa schimbe cateva vorbe cu angjatii de la sala, pentru ca aprecia sinceritatea oamenilor cinstiti. Numai ca acum avea nevoie sa fie singura cu gandurile ei. Avea nevoie sa se autoconvinga ca avea sa-i fie mult mai bine fara Tom. Se opri direct in fata benzii de alergat, fara macar sa isi fi lasat geanta la vestiar. O tranti pe o bancheta din apropiere si isi indesa castile iPod-ului in urechi. Pe masura ce banda incepea sa se miste, muzica linistitoare a lui Chopin ii invada spiritul si parea sa o invaluie intr-un strat de matase. Alerga. Si-ar fi dorit ca picioarele ei sa urmareasca ritmul degetelor care apasau cu pasiune claviatura pianului, sa aibe impresia ca poate crea acea muzica minunata cu propriul corp. Respiratia incepea sa-i fie neregulata, avea dificultate in a trage aer in piept si isi dadu seama ca tigarile au un cuvant de spus. Pieptul ii era tot mai greu, toracele apasa cu putere peste plamani, dar Camille nu voia sa se opreasca. Simtea ca daca accelera, avea sa depaseasca acea dimensiune nedreapta. Incetini progresiv ritmul, si, cand se opri de-a binelea, isi dadu seama ca incepuse sa planga. Lacrimile se combinau cu sudoarea, dar erau prezente si intepatoare, sarate si nebinevenite. Isi sterse fata si se indrepta spre un alt aparat, pregatita de mai mult efort fizic.
Aflat in patul sau, Tom incerca sa doarma, dar somnul era departe de a fi prezent. Bratul sau drept era trecut pe dupa umerii Helenei, care isi odihnea capul pe umarul sau. Amandoi zaceau goi sub cearsaf, rasufland dupa convulsiile amorului implinit. Helena adormise, iar asta ii dadea lui Tom timp sa reflecteze asupra situatiei. Relatia sa cu Camille era pe butuci de-a binelea, amandoi aveau alti parteneri, iar el, faimosul Tom Kaulitz, se confrunta pentru prima data cu o femeie pe care nu o putea uita. Cu cativa ani in urma asta i-ar fi parut imposibil. Reputatia de cuceritor facuse inconjurul lumii, dar pana si relatiile pasagere au ajuns sa-l plictiseasca. Acum simtea nevoia cuiva trup si suflet. Se saturase sa se trezeasca singur in fiecare dimineata, sau sa se simta gol pe interior chiar in compania unei domnisoare minunate. Si atunci a aparut ea: naturala, frumoasa, talentata si cu o personalitate perfecta pentru el. S-a indragostit pe loc si a iubit-o cu intensitate in fiecare clipa. Chiar daca i-a fost infidel de-a lungul casatoriei, nu a incetat vreodata sa o iubeasca.
Dar vremurile fericite in care ei doi formau un cuplu erau de mult trecute, iar acum Tom trecuse mai departe. Ii presa fruntea Helenei cu buzele si ii dadu cateva suvite de pa frunte. Daca ar fi trebuit sa faca o introspectie a relatiei sale cu Helena, ar fi descoperit ca sunt foarte diferiti: el, obsedat de curatenie, Helena, o dezordonata innascuta, Tom nu era genul care sa arunce vorbe in vant, dar Helenei i se intampla des s-o ia gura pe dinainte. Cu toate astea, se simtea bine cu ea; era spirituala, amuzanta si avea mereu ceva dragut de spus, ceva ce avea sa-l faca sa se simta mai bine. Nu stia daca o iubea, dar cu siguranta simtea ceva mai mult decat banala atractie fizica. In ciuda aparentelor, Helena era o fata buna si pentru asta, Tom stia ca nu trebuie sa o dezamageasca. Isi arunca privirea in camera si, vazand toate hainele aruncate peste tot, stranse din ochi de parca tocmai primise o lovitura sub centura si decise sa-i inchida de tot pentru noaptea aceea. Dezordinea putea sa astepte pana dimineata.
_______________________________________
We fucked up bigger and better than any generation that came before us!
|
|
Pana la urma nu a facut nimic rau,sunt niste oamenii care au fost casatoritii,deci e normal zic eu sa pastreze legatura.
)suntem domnisoare si domnisori!mai mult domnisoare dar...
? Banuiesc ca nu, dar na..
