_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Lasa ca am observat eu, promiss ca iti las un comm!!
Deci cred ca sunt al doilea geniu de pe forum, dupa Lari, bineinteles. Glumesc, exista o gramada de alte genii pe forumul asta. Nu vreau sa dau nume pt ca mie frica sa nu ratez pe cineva si acel cineva sa se simta exculs! Deci, in concluzie, toti userii de pe forumul asta sunt niste genii(ma refer doar la cei care posteaza)
Ok, am scris continuarea acum cateva minute. Sper sa va pice bine
Capitolul 10
La ora pranzului am hotarat sa mergem pe afara. Bill imi zisese ceva mai demult de un loc special, unde nu il gasea nimeni, niciodata. Am fost placut surprinsa de acest lucru, iar acum ne indreptam spre acel loc. Simt firele de iarba proaspat uda de roua atingandu-se de picioarele mele fine, dandu-mi un fior placut. In aer donima mirosul de tei inflorit, care te face sa te simti in al noualea cer. Trecem printr-un camp de maci, Bill oprindu-se din mers si din povestit despre trecutul sau si rupe firav un fir de mac, pe care mi-l da mai apoi mie, rosu in obraji. Iau floarea cu grija, crezand ca la contactul cu mana mea, aceasta se va dezintegra. Tinand macul in mana stanga, ma ridic putin pe varfuri si ii ating buzele usor, el adancind sarutul, tinandu-ma in brate. Sfarsesc sarutul si il privesc adanc in ochii lui de culoarea ciocolatii, adancindu-ma in pupilele negre, aproape vazundu-i gandurile. O stare de euforie ma cuprinde cand el incepe un alt sarut, de data asta unul mult mai pasional. Atingerile limbii lui asupra limbii mele ma fac sa scot un scurt racnet de placere. Strang puternic ploapele peste ochii si simt cum sunt purtata in alta lume, una de vis, unde nimic nu imi poate face rau, iar Bill este mereu langa mine, sarutand-ma in acest fel. Totul a fost perfect pana cand stropii de ploaie au inceput sa cada din cer. Intrerupem amandoi sarutul, in acelasi timp. Ne uitam mirati in jur si observam ca incepuse o ploaie destul de puternica. Suntem destul de departe de casa asa ca hotaram sa mergem la acel loc. Bill ma strange puternic de mana si alergam impreuna prin ploaie, in cautarea adapostului. Ajungem destul de repede la acel loc. O cabana de lemn, destul de veche, dar inca rezistenta avea sa ne adaposteasca pana se va opri ploaia. Intram rapid acolo si eu incep sa analizez incaperea: o camera destul de mica, cu un covor de lana pe jos, o masuta de lemn, o canapea extensibila, si cateva scaunele mici. Ne facem comozi pe canapea, stand imbratisati pentru a ne incapzi unul pe celalalt. Imi afund capul in pieptul sau, ascultandu-i bataile inimii. Sunt atat de calme, parca ar face yoga, in comparatie cu ale mele, care sunt foarte rapide din cauza ca am alergat. El nu a obosit deloc. Nu stiu cum, dar iar am adormit fara voia mea. Ma trezesc dupa cateva ore probabil, dormind linistita langa el. De afara nu se aude nimic, in camera e liniste. Imi indrept privirea spre Bill. Acesta doarme ca un inger, cateva suvite de par ajungandu-i pe un ochi. Ridic incet mana si i le indepartez, el nu pare a reactiona in vreun fel asa ca il mangai pe obraz. Pielea lui e mai catifelata decat orice fel de matase, emana un miros asa de dulce, de vanilie. Ii observ pleopele cum incearca sa se ridice de pe lenesii ochi. Deschide ochii, observandu-ma. Fara sa imi zica un cuvant, isi uneste buzele cu ale mele, continuand jocul intrerupt de ploaie. Bratele sale imi cuprind trupul firav, iar buzele lui le preseaza pe ale mele, lasand limbile noastre sa se atinga. Mainile lui ajung in parul meu, rasfirandu-l. Ne intindem la loc pe canapea si ne sarutam in continuare. Dupa zeci de minute trecute, ma uit pe fereastra si observ ca se facuse seara. Bill ma vede si ma intreaba: -Vrei sa dormim aici? -As vrea, dar maine se reintorc Susan si Jerry si nu vreau sa se sperie ca dimineata nu o sa fiu acasa, asa ca mai bine plecam. -Ok, cum zici tu, scumpo. -Ce m-as face eu fara tine? Te iubesc mai mult decat am iubit pe cineva vreodata, vreau sa fim impreuna pentru totdeauna! -Vom fi, iti promit! Si cu asta ne ridicam, inca stand imbratisati si iesim din cabana. Mergem incet prin iarba uda, nevazand pe unde mergem. Luna e singura lumina. Nu stiu cum, dar Bill vede pe unde mergem, precum o pisica care vede pe intuneric. Ma las indrumata de el si ajungem, intr-un final, la casa. Intram, iar eu incui usa in urma noastra. Pasim ca niste roboti adormiti pana in dormitor, unde adormim pe loc. Toata noaptea am stat imbratisati si ne sarutam din cand in cand. Dimineata se incapatana sa apara, trezindu-ne cu razele sale enervant de luminoase, transmise de soare. Oricat de mult am fi incercat sa dormim, tot dimineata a iesit invingatoare, facandu-ne sa ne sculam din pat. Tocmai cand coboram scarile de la mansarda impreuna cu Bill aud o cheie rasucita in broasca, iar apoi o voce cunosccuta: -Am sosit! Sper ca nu te-am sculat! Poti sa vi te rog sa ne ajuti cu bagajele?
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Ah, nu e chestie de comm`uri :]] eu ziceam doar la misto. Ei bine..next apetisant! =p~ Imi place foarte mult relatia dintre cei doi. Bill e un dulce! Pacat ca nu e cel real, pacat ca doar ea il vede..dar stiu ca nu o vei lasa asa, stiu ca va veni Bill cel real ;;] Ah, a fost neaparat sa apara si astia doi?! Nu puteau sa ramana acolo, din cauza unei defectiuni sau stiu si eu? Stai sa ghicesc..Bill va pleca, lasand`o singura cu cei doi :| si cand sa`l caute, el nicaieri. Ok, bat campii ca deobieci, dar cred ca te`ai obisnuit deja :]] AStept next ;;]
_______________________________________ *Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv. ~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
O singura chestie Lari, aia doi nu-l vad pe Bill decat in reflexia raului aluia, doar Sonia il poate vedea .
EDIT: romana e grea
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Păi după ce mai primesc un comm si dupa ce compun nextul
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Okok, acum nu mai trebuie decat sa-l scriu, aoleo ce ma fac cu lenea asta?! On: Merci pt comm, madu:*
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Deci iarasi m-a coplesit talentu si am mai scris ceva ceva... Nu stiu cat de reusit e, sa-mi spuneti voi! >D
Capitolul 11
-Da, vin acum! Bill imi spune ca va mai sta in pat putin, pana ma voi intoarce eu. Cobor scarile precauta, inca obosita. Jos ma asteptau Susan si Jerry. Ii imbratisez calduros pe amandoi, iar el imi spune: -Sper ca nu te-ai suparat ca te-am lasat singura. Imi pare foarte rau ca a trebuit sa plecam, dar era o chestiune foarte importanta. -Nu e nici o problema, m-am descurcat si singura, zic eu accentuand ultimul cuvant. Sunt sigura ca Bill aude conversatia, probabil ca si lui ii pare rau ca au venit asa devreme. Cat ma bucur ca ei nu-l pot vedea, mi-ar fi fost foarte greu sa-l ascund. -Poti sa pleci, ne descurcam noi, cred ca inca ti-e somn, du-te si culcate la loc, e ora 8 fara ceva. -Bine, spun cu o voce somnoroasa. Plec inapoi la mansarda si il vad pe Bill dormind cu o fata de pisicuta pe tot patul. Incui usa cu cheia pe care o las in broasca. Pasesc incet pana la pat si imi fac timida loc in bratele sale, savurand fiecare moment. El ma simte si se da mai incolo pentru a-mi face loc. Ma ingramadesc si mai mult in bratele sale, iar el incepe sa ma sarute pe gat spunandu-mi „te iubesc!”. Simt cum sangele imi fierbe in vene la atingerea mainii lui delicate asupra corpului meu. Dar observ ca nu continua, sarutandu-ma in continuare. In acest fel mai trec cateva ore, iar miezul zilei se apropia. In acelasi timp ne ridicam de pe pat si ne uitam unul la altul ca doi copii. Ne apuca rasul pe amandoi, dar gura imi este astupata de a sa. Inchid ochii si ma afund in acel sentiment special. Raman fara aer asa ca intrerup sarutul. Ma duc pana la baie, unde ma uit in oglinda, spunandu-mi in gand: „nu sunt destul de buna pentru el, el este precum un inger!”. Imi zambesc si ma intorc la el. Ii aud stomacul strigandu-si drepturile si mai rad putin de sunetul produs. Il anunt ca ma duc sa ii aduc de mancare, pentru ca nu ar fi bine ca Susan sau Jerry sa vada o felie de paine plutind in aer. El este de acord, iar eu fug pe scari spre bucatarie. Acolo iau cateva felii de paine feliata pe care le pun in prajitor, trangand maneta in jos. Ma duc in camara unde sunt mai multe feluri de dulceata. De acolo aleg o dulceata de zmeura si una de cirese. Aud sunetul produs de maneta care tocmai sarise si ma reinntorc in bucatarie. Scot feliile pe o farfurie. Iau din frigider margarina si ung fiecare felie in parte cu ea. Pun si dulceata pe deasupre si voila! un mic dejun la pat. Asez farfuria pe o tava metalica micuta si pornesc spre destinatie. Bill statea plictisit pe marginea patului si se uita la ursuletul meu de plus. Intru si incui usa dupa mine. El ridica privirea spre mine si imi zambeste frecandu-si burta cu mana si avand o grimasa amuzanta. Dupa ce pun tava pe pat isi ia pofticos o felie de paine din care ia o muscatura zdravana, murdarindu-se pe langa gura. Arata exact ca un copilas mic, dragalas de adorabil. Dupa ce se linge pe buze pentru a se curata ii ramane putin dulceata pe obrazul stang. Ma aplec spre el si dau cu limba peste acel strop. El imi zambeste si continuam micul dejun. Dupa ce terminam, duc tava la loc, in bucatarie. Mergem pe rand la baie, pentru toaleta zilnica. Sincer, pe zi ce trece, Bill devinde din ce in ce mai uman, nu mai inteleg nimic. Tot ce stiu este faptul ca ne iubim. Urmeaza o parte amuzanta, imbracatul. Bill mi-a propus sa ma las imbracata de el si am acceptat, mi s-a parut ceva foarte hilar. El deschide sifonierul unde imi pusesem eu hainele si incepe sa cotrobaie prin el. Scoate o pereche de pantaloni negri scurti, o bluza crem cu niste modele ciudate, o pereche de tenesi vechi, pe care ii primisem cadou de la Anna si gata. Eu ma uitam ciudat la ele, niciodata nu purtasem bluza aceea in combinatie cu tenesii de la Anna, arata ciudat de bine. Incep sa imi desfac nasturii de la camasa cu care ma schimbasem dimineata, pentru ca Susan si Jerry sa nu ma gaseasca in hainele de ieri. Bill isi apleaca privirea si isi intoarce spatele, spunand: -Nu ma uit, poti sa te schimbi. Chiar sunt uimita de gestul lui, probabil un alt baiat ar fi sarit direct pe mine, dar el... El era altfel. Ma conformez si imi dau jos pijamaua, imi iau un sutien si imi pun hainele alese de el. Ma uit in oglinda de la dulap si exclam: -Oau! Chiar te pricepi la haine! -Stiu, spuse el si se intoarce. Imi cuprinde soldurile cu mainile sale fragile si stam asa, privindu-ne in oglinda. Ma uit duios la el, ochisorii lui ii priveau atenti pe ai mei, transmitandu-mi raze de iubire. Imi dau seama cat timp a trecut stand asa cand imi simt picioarele amortite. Ma uit la el, aproape adormise. Il zgudui putin si se trezeste alert de repede. Ne mai sarutam odata si il intreb ce vom face astazi. -Am o surpriza pentru tine, dar pentru asta trebuie sa mergem la cabana. Eu accept bucuroasa si descui usa, topaind de fericire pe scari. O gasesc pe Susan in bucatarie, preparand ceva. Indoi capul pe usa de la bucatarie si ii spun ca plec sa ma plimb si sa nu ma astepte cu pranzul pentru ca nu imi era foame. Ea este de acord, iar eu plec cu Bill spre cabana. Pe drum ne prostim ca niste copii, alergam, radem si batem din palme. Ajungem la destinatie foarte repede, iar Bill ma pune sa astept afara. Il aud cum scapa chestii pe podea si injura pe fundal. Il intreb daca are nevoie de ajutor, dar imi raspunse negativ. Dupa ceva timp se intoarce cu o cutie de carton. O deschide in fata mea si din ea scoate o piscina gonflabila. Ochii imi radiau de fericire precum un copil. El se uita la mine si imi zambeste cald, la fel ca un parinte. Acum avem o singura problema: cum o unflam? In timp ce Bill se gandea eu incepusem sa suflu in gaura pe unde se umfla. Dupa zece minute simt ca nu mai am nicio forta si il vad pe Bill cu o pompa. Incep sa rad de tot efortul meu, iar el infinge acul pompei in gaurica si incepe sa apese pe pompa. In 15 minute piscina fu umflata in totalitate, iar eu aplaudam de fericire. El trase piscina mai spre stanga si cu furtunul care era legat de cismeaua alimentata de la reteau de apa incepe sa umple cauciucul cu apa rece. El isi da jos pantalonii, tragandu-si tricoul cat de jos posibil. Eu chicotesc si ii spun sa si-l dea jos, pentru ca o sa se ude si nu o sa mai aiba ce purta. El considera idea inteleapta si, pudic, si-l da jos. Inca chicotind, imi scot hainele, ramanand in lenjeria intima alba. Eu fac primul pas, intrand prima in apa rece. Imi intind mainile spre cer, parca zburand de placere. Apa e numai buna pentru temperatura aceea, nici prea calda, nici prea inghetata. Apoi, intra si el. Piscina nu era chiar asa de mare asa ca stateam cam lipiti unul de altul. Cand eu nu eram atenta, el se apropie de mine si imi fura un sarut. Simt ca sarutul acela era de 100 de ori mai bun decat senzatia creata de apa din piscina.
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Dupa o lunga perioada de vreme vine si nextul:]] Sper sa va placa! Capitolul 12
Mai stam ceva timp in apa, apoi iesim fiindca temperatura din piscina scazuse, iar de pe dealuri venea un vant rece. Bill dispare un minut in cabana si se intoarce cu doua prosoape mari. Amandoi ne infasuram in cate unul si ne uitam unul la altul ceva vreme. El se apropie cu incetinitorul de mine si imi cuprinde fata in palmele sale reci. Isi lipeste trupul firav de al meu, iar eu imi pun mainile in jurul gatului sau. Ne apropiem incet fetele si incepem un alt sarut. Simt o mie de sentimente si o mie de fiori la contact, de parca ar fi fost primul sarut. El isi pune mainile pe talia mea si intrerupe sarutul, uitandu-se drept in ochii mei, bland. Arata atat de angelic, are niste trasaturi atat de fine, parca ar fi o papusa de portelan. Parul sau ud arata atat de bine, parca aranjat de o gramada de stylisti. Ma pierd in ochii sai caprui, iar corpul imi e inert. Dupa ceva vreme ne dezlipim, iar eu constat ca deja ma uscasem pe corp, parul fiindu-mi prins. Ma mai sterg odata cu prosopul, iar apoi il dau jos si ma imbrac in hainele cu care am venit. Dupa ce termin il vad pe Bill gata imbracat si uscat, uitandu-se la mine. Aruncam apa si il ajut la impachetatul piscinei pe care mai apoi o duce de unde a luat-o. Dupa ce se asigura ca a lasat totul bine, plecam. Pana in apropierea casei ne sarutam nebuneste, iar apoi eu ma prefac ca totul este in regula, cand dau de Susan la usa. O salut, dar ea ma opreste si imi zice: -Au sunat parintii tai, au spus ca vin peste 2 ore sa te ia, du-te sus si fa-ti bagajele. Eu parca nu mai simt nimic, parca cineva m-a deconectat de la lume. Raman stana de piatra in fata vorbelor ei. Gura mea e muta, oricat de mult as forta-o sa spune ceva, ea se opune. Chiar si ochii mei stau blocati, fixati pe ochii lui Susan. Astept sa imi spuna ca a glumit, ca parintii mei nu vin azi, astept o minune. Insa minunea mea mult dorita nu se indeplini; Susan ma zgaltaie putin, iar apoi toate simturile mele isi revin. Gura mea se dezmortesete si scoate un „bine”. Trec pe langa ea fara sa mai zic altceva si urc scarile. Cand ajung la mansarda, ma trantesc pe pat si las lacrimile sa curga siroaie. Mie frica sa zic ceea ce ma ingrozeste, simt ca daca o voi spune va fi sfarsitul. Stau cu fata in perna, aproape sufocandu-ma din cauza plansului. Simt doua maini pe spatele meu care ma indemnau sa ma ridic. Acum deranjat sa vorbeasca. Simt cum se aseaza pe marginea patului si stiu ca ma fixeaza cu privirea, chiar daca nu-l vad. Aceeasi pereche de maini imi atige degetele, dandu-le la o parte de pe fata mea rosie. Cu privirea bulbucata de lacrimi il vad cum se uita trist la mine. Imi pare atat de rau ca il voi lasa aici, stiu ce simte. Se simte frustat, melancolic, speriat, singur. Cateva lacrimi mai izbutesc sa iasa la iveala cand el ma imbratiseaza. Cand il simt atat de aproape, atat de uman, atat de sensibil, o ploaie de lacrimi cade pe obrajii mei si pe spatele sau. Incep sa suspin puternic si il strang si mai tare in brate. Cred ca asta va fi ultima data cand il voi mai atinge, voi profita din plin. Toata perioada cand el nu imi va fi aproape sper ca aceste saruturi sa ma aline. Imi apropii chipul de al sau si il sarut patimas, lacrimile cazand acum si pe obrajii sai. Sentimente de iubire amestecate cu tristete dominau acea atmosfera apasatoare din camera imuna. Cat de mult mi-as dori sa fiu un obiect, sa n-am sentimente, sa fiu imuna la tristete si la durere. El adanceste sarutul si imi face acest gand sa dispara. Il vreau pentru totdeauna, nu vreau sa plec din bratele sale, nu vreau acasa. Din cauza ca nu mai am aer intrerup sarutul, dar reincep altul cat se poate de repede. Din nou si din nou pana la infinit. Aud pasi pe scari, dar nu ma deranjez si continui sarutul curent. Scartiitul enervant al usii se aude, iar apoi o voce deja mult prea enervanta pentru mine vorbeste. Nu bag de seama nimic, dar se pare ca aceea persoana este deja prea nerabdatoare asa ca ma smuceste din bratele lui Bill. Ma uit cu dispret la ea, la Susan care ma privea disperata. Se ia cu mainile de cap si incepe sa repete „familie de nebuni!”. Ma ridic in picioare si ii dau o palma pentru a o linisti. Ea se uita la mine intr-un fel straniu si incepe sa se inchine si sa recite o rugaciune. Eu o las in pace si plec in baie urmata de Bill. Ma sprijin cu mainile de marginea chiuvetei si las lacrimile sa isi continuie drumul. Nu mai suport, vreau intr-un loc sigur, fara nimeni altcineva inafara de Bill. Imi aduc aminte de cabana, acolo unde nimeni nu-l gasea niciodata, un beculet imaginar mi se aprinde deasupra capului si incep sa vorbesc in soapta. -Ce ar fi daca noi doi am merge la cabana ta, pentru vecie? -Off, intelege, nu te poti opune, excursia ta s-a terminat, perioada in care m-am simtit eu uman s-a terminat, nu te poti opune cursului, stiam ca asta se va intampla. -Ce, stiai?! Atunci de ce nu mi-ai zis, de ce m-ai lasat sa ma amagesc singura?! De ce nu m-ai anuntat si pe mine ce avea sa se intample? incep eu sa urlu la el. -Sonia, draga, esti bine? se aude de dupa usa incuiata. -Lasa-ma in pace! Toata lumea sa ma lase in pace! tip eu, iar la ultima fraza ma uit la Bill. Ma ghemuiesc in cabina de dus, dand drumul la apa sa curga in speranta ca va spala totul, iar eu ma voi intoarce intr-un loc unde sa fiu fericita.
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Kat vine cu neext ! Am recuperat si capitolul anterior, pe care nu stiu cum de nu l`am observat. EI bine, ce pot sa spuun? Mi se pare foarte frumos, normal..deja cred ca te`ai obisnuit:]] LA capitolul anterior chiar vroiam sa specific ca era prea lapte si miere, dar acum vad ca..totul se compenseaza. Bil s`a comportat mult prea frumos cu ea, chiar a iubit`o. Dar nu inteleg..cum poate s`o iubeasca daca el defapt nu e uman? Unde este partea lui..umana? Ce se intampla? Si inca o intrebare: ai de gand sa ne luminezi candva cu niste raspunsuri la intrebarile astea?:]] Sper sa se mai vada, stiu ca o sa se mai vada! Stiu ca nu ne lasi tu asa..in ceata;;] Astept cat de repede o continuare>;d< Bafta la scris, Kat`u nostru`;;]
_______________________________________ *Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv. ~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
Cred ca urmatorul next va fi finalul:-? O sa va lamuresc acolo.. sau... Mai bine acum?:-??
Deci... explic acum Bill faimosul l`a izgonit pe Bill fantoma(care defapt este esenta adevaratului Bill) cand a dat de mirosul banilor si a faimei mondiale. Cei doi au avut `o cearta` interioara sa zis asa:-?? Cam asta voi incerca sa explic in final.
Cert e ca ficul va avea o parte a doua
Iti multumesc foarte mult pentru comm, valoreaza foarte mult pentru mine! >;D<
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Nu, nu glumesc. Mie imi ia o vesnicie sa scriu:| Plus temele de vacanta pe care daca nu le fac am dat de dracu` :| Si eu as vrea sa nu dureze atat:|
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Cam atat mi-a fost ficul. Acesta este finalul. Imi pare tare rau ca am pus nexturile la distante asa de mari, dar pur si simplu sunt fana a lenii:]] Sper sa va placa si va multumesc din tot sufletul ca ati lasat atatea comentarii kilometrice, va iubesc!>;D<
Capitolul 13
Nu pot sa cred! Pur si simplu nu vreau sa accept asa ceva! Este imposibil pentru mine sa traiesc fara Bill, el e totul pentru mine, el e esenta, sufletul si inima mea. Cat de mult as vrea sa nu fiu un copil, sa fiu un adult si sa pot face tot ce vreau eu, sa stau unde, cat si cu cine vreau eu! Si ca sa fie si o cireasa deasupra, Susan m-a vazut cu limba prin aer, probabil ii va spune mamei, dar nu asta conteaza acum. Acum trebuie sa fac ceva ca sa raman aici, daca se poate, pentru totdeauna. Off, ce sa fac? O sun pe mama, ea sigur ma va ajuta. Telefonul suna de cateva ori, apoi vocea robotului se auzi. Oftez si mai initializez un apel. Din nou, robotul. Incerc si a treia oara, iar intr-un final aud vocea mamei zicand „alo”. -Mama, asculta-ma! Eu mai vreau sa stau aici ceva timp! Chiar toata vacanta! Te rog, lasa-ma mai mult timp aici! -Sonia, imi pare rau, dar mai avem putin pana in Magdeburg. Ti-am facut bagajul? -Mama, nu intelegi?! Eu trebuie neaparat sa mai raman aici! -De ce? Ce e asa important la o ferma izolata de lume? Da, chiar! Nu pot sa ii zic mamei motivul adevarat, va trebui sa inventez ceva, si repede pentru ca ea deja incepe sa ma strige la telefon. -Mi-e rau, mama, am varsat de cateva ori si sunt rosie toata la fata. Nu stiu ce am patit, dar cred ca am si febra. Mai bine raman aici si ma trateaza Susan si Jerry. -Cum sa te lasa in starea asta acolo?! Doamne fereste, Dean accelereaza, ii e rau la fata! Sonia nu iti face griji, ajungem cat de repede putem! Mai repede Dean, nu putem lasa asa fata! -Nu! Mama, mi-e mai bine, nu ma mai doare stomacul, poti sa ii spui tatei sa incetineasca, te rog... -Sigur esti bine? ma intreaba ea, iar eu ii ingan un „da”, urmand ca ea sa ii spuna soferului sa incetineasca. Discutia se termina cu un „ne vedem in cateva ore”, iar eu ma iau cu mainile de cap si ma asez pe jos ghemuita. Plang si suspin tot mai puternic, crezand ca asta va ajuta la ceva. Totusi e bine pentru ca sunt singura si imi pot reaminti ferictele momente in liniste. Cat de liniste poate fii cand cineva plange, bineinteles. Incerc sa memorez fiecare particica din Bill pe care o vazusem. Incercam sa stochez in cap fiecare fior placut simtit alaturi de el. Imi indrept capul spre tavan si trag mult aer in plamani. Acum ca il voi avea pentru totdeauna cu mine, in gandul meu dulce, il vad pretutindeni. Il vad in fata mea, in ambele laterale, il vad chiar si in spatele meu. Peste tot, precum o oglinda este si va ramane. Ii simt mainile catifelate atingandu-mi umarul, gatul, fata. Nestiind de unde vine stimulul, organismul meu nu reactioneaza, iar corpul meu ramane in aceeasi pozitie, inert. Picioarele nu ma mai sustin, asa ca ma intind pe podeaua rece, stand si visand la Bill, deparca el ar fi departe acum. Dar stai putin! El nu e departe, e pe aici pe undeva. Ma scol rapid pe picioare, imi sterg rapid cele cateva lacrimi care nu erau inca pe podea sau haine si ma uit dupa el prin incapere. Nicaieri nu-l zaresc asa ca ies tulburata pe usa intre-deschisa, cautandu-l cu privirea pe coridor si scari. Iarasi niciun rezultat. Cobor in fuga scarile, nepasandu-mi de ce se intampla in jurul meu si il vad. Sta proptit de usa de la intrare cu privirea abatuta si cu fata rosie si plansa. Ma apropi incet de el, pentru a nu-l speria. Bill tresare cand ii ating brazul si ii sterg o lacrima, se uita adanc in ochii mei si imi sopteste prin ei ca el nu a vrut ca toate acestea sa se intample. Eu ii arat ca il cred imbratisandu-l puternic, ca pentru ultima data. Inca privindu-ma ma intreaba incet si clar: -Vrei sa vii la o plimbare? Eu nu ii raspund ci pur si simplu il apuc de mana sa subtire si il trag dupa mine spre natura. Inchid ochii si incerc sa memorez si aceste momente, invartindu-ma precum o tornada in miniatura langa el. Ametesc dupa cateva piruete si aproape cad, dar el ma prinde grijuliu de brat si ma trage spre el. Il imbratisez firav, iar el imi apropie fata de a sa si se uita in ochii mei precum un catel plouat, fapt care ma face sa-l sarut. Mai facem cativa pasi si ne indepartam de casa, ajung undeva pe langa lac. Lacul unde ne-am cunoscut, ce vremuri bune. Si ce ciudat, imi amintesc de acele momente de parca ar fi trecut ani de atunci si nu zile. Ajungem pe pod, iar eu imi sprijin coatele de balustrada, prind reflexiile noastre in apa. Imi pare atat de rau ca nu il pot lua pe e cu mine, mi-a spus acum cateva zile ca el este „legat” de acest oras, ca nu il poate parasi pana ce corpul sau real nu va veni sa isi revendice sufletul pierdut. Insa Bill nu accepta de niciun fel sa se uneasca cu cel care l-a izgonit, pur si simplu il uraste. -Bill, de ce nu pot fi si eu o fantoma? Daca as fi una, as putea sta mereu cu tine, aici. -Off, nu intelegi, toata chestia cu fantoma are si efecte negative! Cu siguranta nu ai putea sa suporti aceste dureri groaznice. -De ce nu ai spus asta mai devreme? -Pentru ca nu voiam sa iti faci griji pentru mine, oricum, eu nu pot muri. Sunt un suflet vesnic. Dupa ce zice asta eu nu mai intraznesc sa comentez si altceva, el era vesnic. Ma intorc cu fata spre el si il sarut puternic, pentru ultima data, apoi lesin. Totul este negru, nu vad nimic altceva inafara de negru. Nu pot simti nimic, simt ca plutesc intr-un fel. Daca sunt fantoma? Daca m-a transformat Bill? Stai, asa ceva nu se poate. Bill nu este vampir, nu ma poate transforma el. Eu trebuie sa o fac. Incerc sa ma incrunt, sa scrasnesc din dinti, strang pumnii atat de mult incat imi tasneste putin sange, dar nimic nu se intampla. Simt un material deasupra ochilor si dau cu mana peste el, incercand sa-l indepartez. Realizez ca era o masca de dormit asa ca mi-o dau jos. La inceput nu vad decat o ceata densa, dar apoi imaginile se clarifica. Vad un tavan crem, niste geamuri prin care se zaresc mii de copaci verzi. Imi dau seama ca sunt intr-o masina, pe un drum printr-o padure. Apoi imi indrept privirea spre scaunele din fata si o zaresc pe mama ca a sesizat ca m-am sculat. Imi zambeste cald si grijuliu, apoi il anunta si pe tata ca sunt treaza. Acesta isi drese glasul si incepe un discurs: -Am venit cat de repede am putut, Susan mi-a spus ca erai lesinata langa lac asa ca te-am luat cu noi. Nu stiu ce ai facut acolo, dar Susan mi-a spus ca te-ai comportat ciudat astazi, a spus ca parca erai posedata, spuse el, iar eu rad scurt. Asta nu e de gluma, Sonia! Daca ai avut sau ai vreo problema sa ne spui, vom face tot ce se poate ca sate ajutam. Eu si mama ta am fost foarte ingrijorati. Oare chiar ma vor ajuta? Oare daca le voi spune despre Bill ma vor lasa sa ma intorc acolo? Cred ca Bill e suparat pe mine ca am plecat asa... Cat de mult as vrea sa ma intorc acolo! -Dragule, ai uitat sa ii spui ca ai lasat bagajele acolo, fiindca erau toate in dulapuri, iar starea ta nu putea astepta. -Da, asa e. Lucrurile tale au ramas in casa acea, ne vom intoarce altadata sa le luam. Nu iti face griji, e bine ca te-ai trezit. -Cand? Cand ne intoarcem? De ce nu acum? Hai sa ne intoarcem acum, mi-e mai bine! Vorbesc serios! -Imi pare rau, dar deja am intrat in Berlin. Saptamana asta vor veni si lucrurile tale. O sa trimit niste oameni dupa bagajele tale, spuse tata. -Nu-i nevoie! Ma duc eu! Cat mai curand posibil sper... Doamne! Iti multumesc ca mi-ai oferit inca o sansa! Promit sa profit din plin de ea si sa il fac fericit pe Bill. Cat imi lipseste, cat de mult imi lipsesc imbratisarile sale calduroase, saruturile focoase dintre noi doi au fost cele mai frumoase momente din viata mea. In mintea mea deja rulau seriile de imagini inregistrate, iar totul e al naibii de frumos! La dracu', vreau sa il vad chiar acum! Ajungem acasa, iar eu ma indrept direct spre pat. Ma arunc in el si intind mana spre ursuletul meu de plus, dar dupa imi aduc aminte ca el ramasese acolo. Inchid ochii incercand sa adorm, dar in mintea mea e intiparita imaginea lui Bill. Il aud cum ma striga, cum ma cheama la el, dar corpul meu nu se poate misca, parca este tinut in loc. A doua zi, tata imi spune ca vom pleca dupa haine si celelalte lucruri peste 3 zile. Eu nu mai pot rabda, eu as vrea sa merg chiar acum, dar asta nu se poate. Acele zile au trecut groaznic de greu. Mereu nu aveam altceva in minte inafara de faptul ca il voi revedea. Intr-un final veni si ziua cea mare. Plecam de dimineata, asa ca m-am trezit la 7. Am pus pe mine niste haine la intamplare, m-am spalat si pieptanat, iar apoi am plecat impreuna cu tata spre Magdeburg. Drumul a fost destul de lung, iar in masina niciunul dintre noi nu a scos vreun cuvant. Poate de la oboseala sau poate chiar nu aveam ce discuta. Apoi am ajuns, iar eu acum stau pe patul meu ravasit de acolo, uitandu-ma la Bill. El sta in fata mea, cu mainile incrucisate, asteptand ca eu sa zic ceva. -Stii, acum mi-am dat seama. El se uita curios la mine si asteapta mai multe explicatii. -Mi-am dat seama ca tu defapt, nu existi, spus eu, iar vocea mea accetueaza vrand, nevrand ultimul cuvant. Tu nu esti altceva inafara de imaginatia mea, imaginatia mea bolnava te-a creat. Intelegi? continui eu cu un ton cat se poate de serios, dar care ducea spre nebunie. Se incrunta si ma priveste fix, se apropie de mine si ma saruta incet, de teama de a nu disparea. Eu nu ii raspund, stau nemiscata pentru a nu strica ceva. Chiar nu pot sa cred ce am zis, dar stiu sigur ca nu e adevar. Insa e mai bine ca el sa creada asta. Isi indeparteaza buzele de ale mele si isi lipeste fruntea de a mea. Ochii lui ma acapareaza, facandu-ma sa ii doresc sarutarile din nou si din nou. Ma ridic de pe pat si incep sa imi strang lucrurile incet de tot pentru a sta cat se poate de mult cu el. Ma misc cu incetinitorul mutand cele cateva haine in geamantan. Ma prefac obosita dupa ce pun doua teancuri si ma asez langa Bill, furandu-i inca un sarut. Il aud pe tata cum ma striga sa ma grabesc, dar eu nu incetinesc acel ritm. Dupa ceva timp termin cu hainele si ma chinui in reluare sa inchid valiza semi-plina prefacandu-ma ca dadea pe din afara. Ma asez pe ea, o presez cu mainile, dar dupa ce obosesc hotarasc sa o inchid normal. Chiar atunci intra tata pe usa si zice „In sfarsit!”. Imi ia bagajul si imi spune sa vin dupa el, dar eu ma prefac ca am nevoie la toaleta, asa ca ma raman cateva clipe cu Bill. Dupa ce ma asigur ca usa este inchisa sar peste el si il imbratisez puternic, parca vrand sa-l lipesc de mine. Dar nici el nu sta degeaba, isi infasoara mainile in jurul taliei mele si ma strage cu putere. Simt cu inimile noastre se ating si intr-un fel se unesc pe vecie. Aud motorul masinii pornind, asa ca imi pun buzele peste ale sale si il sarut fara sa imi pese ca raman fara aer. Ma uit la el si il vad suparat, fapt care ma face sa-l imbratisez din nou si sa ii zic niste cuvinte care nu isi gasesc rostul. -Si eu te iubesc! Apoi ma ridic de pe el si plec din acea camera, lasandu-l singur. Cobor scarile fara sa ma uit inapoi pentru ca asta ar ingreuna totul. Imi stapanesc lacrimile pana in masina, dar cand ajung acolo vars cateva pe bancheta neagra. Tata, parca intelegandu-ma, ma mangaie pe cap si imi zambeste incurajator. Ii zambesc la randul meu si ma sterg de lacrimi. Noi pornim la drum si lasam in urma noastra un suflet ratacit.
Si ultima melodie a ficului:
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Ce final trist Mi-ar fi placut la nebunie sa il cunoasca pe adevaratul Bill. Dar parca ai zis ca este si a doua parte deci Revenind...a fost superb. Astept nerabdatoare alte ficuri de la tine.
_______________________________________ make me wanna die
.
Eu l`am pus de curand, dar vad ca nimeni nu a observat :]]
)
.
