Dupa cum ati vazut la reguli, am obtinut acordul pentru a deschide un topic nou unde sa imi public ficul. Vreau sa le multumesc tuturor celor care m-au sustinut in treaba asta cu formatiile, Larisei, Rebecăi, și nu în ultimul rând, wc-ului. Da, dragele mele, wc-ul a fost cel care m-a ajutat sa imi dezvolt o simpla idee puerila in ceva mai pompos.
Ok. Inainte sa dau copy/paste la fic in post vreau sa precizez ca ficul acesta inca nu este gata si titlul l-am ales cam pe grăbite, așa că nu știu cât de bine se va potrivi cu sfârșitul...
Dar asta nu contează, sper să vă placă, acum vă las să citiți în pace
Capitolul 1
Si acum imi amintesc toata acea vara, fiecare luna care trecea din ce in ce mai repede, fiecare zi diferita de urmatoarea, fiecare moment „magic” in felul lui. Numai un lucru nu era diferit, respiratia lui aproape de gatul meu, saruturile lui fara sfarsit, atingerile lui catifelate, sclipirea din ochii lui. As vrea sa incep totul din nou, sa reconstruiesc vara acea, dar nu se poate. Asa ca ma voi multumi doar gandindu-ma la tot ce s-a intamplat. Scoala se terminase, vara incepuse, totul era din nou frumos si linistit, fara sculat devreme, teme, profesori enervanti si dintre-astea. Era sambata, stateam cu prietenele mele si discutam despre ce o sa facem in vacanta. -Ce faceti in vacanta? intreba Anna. Eu ma duc in Franta, la mare. Anna era o fata frumoasa, cu parul saten deschis iar ochii de cel mai pur albastru. Era inalta si foarte slaba. Ea credea ca daca se infometeaza va slabi dar, era chiar prea slaba. Era dintr-o gasca de fete de prin cartier care, mai frecventeaza scoala din cand in cand. Ea s-a alaturat grupului pentru ca se simtea singura, inutila. Fetele din gasca doar o foloseau si-o bagau in belele. Dar ea nu se supara. -Eu merg in Alpi, cu parintii... zise Mary. Ea era de origine din Anglia, dar se mutase cu parintii aici, in Berlin. Este foarte timida mai mereu dar stie sa pastreze secrete, e o fire prietenoasa, se supara cam des, dar nu impacam la fel de des. Are parul blond deschis ca o zana si ochii de un verde la fel ca o frunza de primavara. Era de o inocenta nemaivazuta, parca un inger pe Pamant. Era in aceasi clasa cu mine, clasa a 11-a E. Nu avea prieten, dar, in schimb, ne avea pe noi. Invata destul de bine, cand lua o nota mai mica incerca sa treaca mai departe si sa ia alta mai mare. Dar gata cu scoala ca s-a terminat. -Dar tu Sonia, unde mergi in vara asta? intreba Anna curioasa ca-n totdeauna. -Parintii mei trebuie sa plece undeva cu afaceri iar, pe mine ma vor lasa la niste cunonstinte, la o ferma in Magdeburg, raspund eu incercand sa le evit privirile. Eu pe vremea aceea era destul de inalta, cam cat Anna, aveam parul brunet inchis, iar ochii aproape negri. Sunt o fire sociabila, dar nu prea imi doream foarte multa atentie. Ele erau singurele mele prietene, mama imi reprosa sa imi fac si alti prieteni, dar nu puteam, parca ele ar fi fost singurele pe care le agreeam. -Hei, hei! Uitati ratatele! Inafara de tine, Anna. Stati ca tatele la barfa? Sau va plangeti ca nu aveti bani de haine moderne? zise Kira, regina fitoaselor. Kira e o fire insuportabila, iti vine sa o iei la bataie numai cand o vezi, si asta se intapla foarte des. Arata sa ziceam acceptabil, fata de cum arata in 5-8. Avea parul pana la umeri, mereu aratand foarte nespalat, chiar daca ea se lauda ca are nu stim ce sampon special, are ochii verzi, dar spalaciti, dintr-un motiv sau altul Anna incerca sa se dea bine pe langa ea ca sa o tina in gasca, grupul de fete din care facea parte. Sau cum ii spuneam eu, „GF”, grupul fitoaselor. Era in aceasi clasa cu mine iar eu uram asta cat se poate de mult. Mereu ne intreceam in medii, eu batand-o de fiecare data. -I-a te uita cine a venit aici! Miss Fitoasa! Ce te aduce pe aici, ti-ai uitat creierul pe aici si intamplator ti-ai adus aminte sa-l iei? zic eu cu tupeu. -Soni nu o provoca! Te rog, fa-o pentru mine! ma implora Anna, probabil pentru a nu iesi din gasca. -Anna nu inteleg ce stai aici cu ratatele astea, cu gura mare! Daca te mai vad odata cu nemernica de Sonia si sclifosita de Mary, jur ca nu mai ai ce cauta in grup. Ai inteles?! tipa Kira mai tare ca niciodata. Mary se supara si o i-a la fuga lasand lacrimi in drumul sau. Lacrimi care curgeau tot mai des, eu incercam mereu sa o consolez, sa ii arat frumosul din fiecare urat. Dar, acum era prea mult, cineva o jignise si acel cineva era Kira, cea pe care o uram. Am inceput sa tip la ea cat mai tinea glasul si vocabularul. Dupa cateva clipe de cearta mi-am amintit ca Mary fugise, asa ca m-am dus pe drumul indicat de lacrimile sale tot mai amare. Parca un pas insemna inca o suferinta. Stiam unde se duce cand e suparata, se ducea la pod, se sprijinea de balustrada din piatra si privea apa, incercand sa isi lase linistea ghidata de apa.
EDIT: portocaliu EDIT2: sunt dudă rău, am uitat să pun mel
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Chiar daca am mai citit odata partea asta,mi-a facut placere sa o recitesc si ma bucur ca te-ai decis sa-l postezi>< Toti avem cate o Kira in anturaj,o fitoasa,dar eu stiu ca mereu fetele bune aka Sonia,au grija sa le puna la locul lor! Astept nextul,girl!
_______________________________________ love & rockets
Nu ai pentru ce >;d< ma bucur ca am avut prilejul de ati da acordul, chiar ma bucur ca am facut`o. Imi place foarte mult cum incepe, la fel cum imi place in general fic`urile. Doar ca asta imi pare genul de fic de adolescente si alea sunt chiar faine si in general reusite ;]] [sincer nu ma indoiesc ca si acesta va fi unul foarte reusit.] Hmm..nu stiu. Ma streseaza persoana lu` kati :]] bagacioasa si nesuferita, ca fiecare personaj negativ, in general. Imi pare rau pentru Maya, pare ca se supara cam usor si e cam sensbilia, nu o vad rezistant la prea multe "atacuri" de`ale Katei. Ok, astept next
_______________________________________ *Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv. ~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
dar lasa, si eu mai incurc lucrurile uneori (mai mereu)
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
multumesc f mult de comenturi fetelor, va pupacesc pe toate:]]
Capitolul 2
Am ajuns la pod, Mary era acolo, inca plangea. Am urcat incet spre ea, fara s-o speri. M-am apropiat si i-am atins umarul in semn de „am venit sa te consolez” nu s-a intors, a stat si s-a uitat la apa ce curgea lin sub pod. Incerca sa se abtina sa mai planga. Am luat-o in brate ca sa o linistesc. Si-a pus capul pe umarul la fel cum fac bebelusii cand le este somn. Am stat asa timp de cateva minute. S-a oprit din plans si s-a uitat in ochii mei, mereu facea asa cand era suparata. Nu era speriata de ochii mei negri, ii placea sa se innece in ei, cautandu-si calmul. Am intrerup linistea cu niste cuvinte calme. -Am aranjat-o pe aia, nu o sa ne mai deranjeze, ca altfel..., am zis aratandu-i pumnul. Mary incepe sa rada, avea un ras atat de cristalin, parca era un inger ce vestea Nasterea Domnului. Pe ea o confundam mereu cu un inger. Un inger singur pe pamant pustiu, cu o prietena in cale... Am vazut ca sa linistit si am luat-o dupa umar si ne-am indreptat spre casa. Am parasit podul linistit si am intra in aglomeratia orasului. Era ciudat, parca cele doua locatii era doua lumi diferite. Ne-am oprit la o cafenea nu foarte aglomerata si am intrat inauntru. Am luat doua cani de ciocolata calda. Chiar daca era vara noua ne placea sa bem asta. Era ca in copilarie, doua copile stand in cafenea cu o cana de ciocolata calda in mana si vorbind de ale noastre. -Mergi in Magdeburg deci... nu am fost acolo pana acum. Cred ca e frumos, departe de agiatia de aici. Numai tu si natura, zise Mary visatoare. -Da, mama a zis ca acolo si-a petrecut copilaria. Spune ca e un loc frumos si linistit plin de privelisti frumoase, ca in basme, ii raspund eu incercand sa-i imit visul. Am platit eu consumatia. Am salutat-o si mi-am luat la revedere pentru ca plecam la acele cunostinte luni. Mergeam incet printre lumea ce se grabea sa ajunga unde trebuia. Toata lumea mergea repede, numai eu faceam pasi mici. Incepuse ploaia, nu avea nici umbrela nici vreun hanorac cu gluga. Asa ca oricum as fi mers restul drumului tot uda ajungeam. Am pastrat ritmul incet al pasilor mei. Mergeam prin ploaie, parca infruntand-o. Parca era un capitan ce isi tinea corabia sunt control pe timp de furtuma. Atunci mi-a venit in minte melodia „Monsoon” si am inceput s-o cant, fara sa imi pese daca ma auzea cineva. Mergeam si cantam. Infruntam si vesteam. Totul era ca-n basme. Am terminat de fredonat melodia cand am ajuns acasa. Am deschis usa incet si am intra inauntru. Mama isi facea bagajele. M-am descaltat si am luat o pereche de papuci pufosi. Cand urcam scarile mama imi aduce aminte de „excursie”. -Sa nu uiti sa iti faci bagajele! Chiat daca e vara sa iti iei si haine groase! striga ea dupa mine. -Sigur mamaaaa! ii raspund eu facand un ecou in casa. Am intrat in camera mea. Patul era ravasit, asa cum il lasasem dimineata. L-am aranjat putin pentru a putea pune hainele pe el. Am scos geamantanul meu de sub pat. L-am deschis si m-am apropiat de dulap. Am inceput sa scot din el de toate: blugi, fuste, top-uri, tenesi, sosete, etc. M-am gandit ca poate o sa ies de undeva asa ca mi-am luat o pereche se sandalute negre, care se asortau cu orice si le-am pus in valiza. Mi-am pus niste cosmetice si am inchis valiza. Vroiam sa imi iau si leptopul dar mi-am adus aminte ca mergeam la o ferma nu la un hotel. Am tras cu greu valiza in fata usii si am intrat inapoi in camera pentru a face putina curatenie. In timp ce imi strangeam cartile de scoala, am gasit-o... o poza cu fostul meu iubit. Am rupt poza in bucati cat mai mici si le-am lasat sa cada in gol asa cum facuse si el cu sufletul meu. Mereu cand imi aduceam aminte de el imi venea sa sparg geamuri, ziduri si tot ce mi-ar fi iesit in cale. Dar m-am linistit inainte sa fac asta. M-am intins in pat si m-am lasat in voia somnului. Peste cateva ore m-am trezit, speriata. Il visasem pe el. M-am sculat din pat si am vazut ca era ora 19:00. Am iesit din camera si m-am indreptat spre bucatarie ca sa imi ajut mama la treaba. Am facut cina si mi-a explicat despre calatoria de afaceri. Ei se duceau in Hanovra, la vest de Magdeburg, unde avea sa stau eu. Mi-a spus ca daca am vreo problema s-o sun, chesti de-astea. La 20:30 am servit cina. La aceasta mai venisera doi tipi, probabil aveau legatura cu afacerea despre care mi-a spus mama. Nu stiu de ce dar ma simtea putim cam rau, acum cred ca racisem din cauza ploii. Dar nu am lasat asta sa se vada, tot ce faceam era sa zambesc, si era bine doar atat. Cei doi nu au stat mult, unul dintre ei a primit un telefon. Si-au cerut scuze si au plecat. Am ajutat-o pe mama sa strang masa. Si m-am dus sus. Aveam un chef nebun de a asculta muzica. Mi-am luat mp3 si am pus un playlist cu toate melodiile de la TH. In fond, ei erau preferatii mei atunci. Am stat pana la 22:00 cu castile in urechi. Ascultasem aceleasi melodii de nenumarate ori. Am hotarat sa ma culc. Mi-am facut toaleta de seara, nu m-am mai schimbat in pijamale, m-am pus in pat si am adormit.
si mel:
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
~This is the life on Mars~
#8
I_Love_Tom Fan Din: Nikaieri..pretutindeni'h!
Postari: 324
imi plake pana akm ii destul de reushit desi ai unele greseli shi ai putea sa te exprimi mai literar imi plk astept next snt kurioasa dak da peste cei din th!
_______________________________________ =pEnTrU cA DrAgOsTeA eXiStA!=
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
~This is the life on Mars~
#11
Antikku Moderator Din: anoTHer place
Postari: 1051
Tu scri foarte bine, as vrea sa scriu si eu asa. Vorbesc cat se poate de serios. Ai acea lejeritate necesara care mie cam disparut pentru ca sunt prea perfectionista. Imi place foarte mult ca stii sa scrii, stii sa aranjezi in pagina, stii sa atragi atentia si stii sa descrii. Melodiile sunt si ele foarte bine alese. E o poveste care duce la rogini, vad. Se pare ca ne-am nimerit, pentru ca si eu ma gandisem sa scriu despre Magdeburg. Eh, eu una abia astept sa citesc urmatoarea parte a povestii tale. Spersa pui continuarea acum, pentru cadin cate vad forumul e tare pustiu zilele astea si nu stiu cine va mai ateriza pe aici.
_______________________________________ i`m dying for your kiss i never wanna miss
ok, m-ai convins multumesc f mult pt commuri fetelor, sper sa va placa continuarea:
Capitolul 3
M-am sculat destul de devreme. Mi-am facut toaleta, am luat micul dejun. Nu mai era nimeni treaz, decat eu si prezenta mea rece. Am lasat un bilet pe masina de facut cafea pe care scria ca ma duc sa ma plimb prin oras. Dar mi-am adus aminte ce nu eram imbracata ca sa ies afara, eram intr-o pereche de blugi decolorati si un maiou subtire. Am urcat sus cu pasi marunti ca sa nu imi trezesc familia si am ajuns in camera mea. M-am dus la dulap si am luat de acolo e pereche de blugi scurti si o bluza purpurie cu dungi negre, am ales o pereche de slapi negri si am iesit din camera. Am mers spre parter pe scari si am iesit pe usa. Afara era destul de cald, specific unei zile de vara. Ma plimbam incet pe strazile aglomerate, la fel ca ieri. Numai ca nu ploua. Cerul era senin, parca imi facea cu ochiul. Am hotarat sa ma duc in parcul din apropiere si intra-colo am pornit. Mergeam hotarata, ultima mea zi in Berlin pana la plecare. Trebuia sa profit de asta si sa meditez. In drum spre parc n-o sa va vina sa credeti peste cine am dat. Am dat tocmai peste Miss Fitoasa in persoana, nu vreo clona aiurita. Era imbracata, ca in totdeauna, ca o vampa. Fusta mini si top-ul stramt ii arata tot cei mai urat: cat de bondoaca e. Avea niste picioare scurte si groase, asemenea crengilor copacilor batrani. Mainile, de sus pana jos erau parca umflate cu silicon. Avea o pereche de ochelari „ca ai vedetelor”, asa cum ii autoproclama ea. Era o vampa in persoana. Mi-a zis, ca-n totdeauna, ceva batjocuritor. -Nu ai televizor acasa? Sau de ce ma studiezi asa? Sa sti ca timpul meu costa mai multi bani decat iti poti imagina! Ratato! Ce iti mai face prietena plangacioasa? Iar plange? Imi vin lacrimi cand ma gandesc ca plange. Dar nu pot sa plang pentru ca mi s-ar strica rimelul! Oricum se pare ca ea a uitat asta si plange non-stop! zise Kira. M-am enervat foarte tare, si nu pentru ca se luase de mine ci pentru ca se luase de Mary, prietena mea. Mai bine ar fugi acum Kira sau o sa se trezeasca la spital. I-am dat un pumn in fata si am lasat-o pe jos. Ce bine ca m-am descarcat. Asa ii trebuie daca se ia de prietenii mei. Am plecat fara sa privesc inapoi, eram foarte mandra de ceea ce facusem. Parca ii dadusem inapoi tot ce imi facuse ea mie. Mi-am continuat drumul spre parc. Soarele, parca, nu imi mai zambea, norii ii acaparasera stralucirea. Dar nu incepe sa ploua, doar se innora. Parca cerul incerca sa imi atraga atentia sa imi spuna ceva. Dar prea tarziu... Cineva ma prinsese de gat. Nu stiam cine e. Apoi mi-am dat seama. Era angajat de Kira sa ma termine. Mi-a dat un picior in burta si inca cativa pumni peste tot. Cazusem lata. Eram inconstienta. Agresorul fugise. Peste ceva timp m-am trezit. Eram acasa la Mary. I-am recunoscut camera dupa micutul tablouas din fata patului. Era langa mine, adormise. Cred ca s-a speriat foarte tare cand m-a gasit. Am lasat-o sa doarma iar eu ma gandeam. Ma gandeam... de ce nu ma omorat? De ce niciun cutit? Ceva? Intrebarile venisera odata cu raspunsul meu confuz. Il spusesem cu voce tare. -Era doar o avertizare! Cred..., zic eu trezind-o pe Mary. -Ce? Ce ti s-a intamplat? Te simti bine? Te doare ceva? se ingrijora Mary ca-n totdeauna. Eu eram mereu langa ea cand suferea dar asta se intampla si viceversa. Ea era mereu fricoasa dar acum era de-a dreptul socata. Statea pe un scaun langa patul unde era asezata; se uita in ochii mei imi cerea raspunsuri in acest fel. Am preferat sa imi tin gura, ca sa nu o speri si mai tare. -Sunt bine! Ma simt super! Sunt ok, serios! spun eu ca s-o linistesc. -Ok, daca zici tu. E 15:00 mai bine ai pleca acasa sa nu se ingrijoreze parintii tai! imi zice ea grijulie ca-n totdeauna -Am plecat! Pa-pa! Norocul meu era ca Mary era foarte naiva. Asa ca ma crezut. Ce bine! Nu prea ar fi iesit bine daca ii explicam ce s-a intamplat. Am iesit din casa ei. Soarele invinse norii si avea acum tot cerul pentru a se intinde. Pe strazi erau la fel de multi oameni, dar niciunul la fel ca mine. De data asta am grabit pasul fiind ca mi-am adus aminte cat era ceasul. Am ajuns in fata usii destul de repede. Am deschis-o. Se auzea cum curgea apa la chiuveta din bucatarie, semn ca mama era acolo. Cand a auzit usa, mama a sarit ca arsa din bucatarie. -Unde ai fost? Am fost foarte ingrijorata! zise mama fiind serioasa. -Sa ma plimb prin parc, sti ca e ultima mea zi aici si am vrut sa ma plimb, spun eu minciuna care era doar pe jumatate minciuna pentru ca acela era motivul pentru care am plecat de acasa iar in parc tocmai ajunsesem cand s-a intamplat. -Bine! Am vazut ca ti-ai facut bagajul, maine plecam, sa fi gata pana la 10 fix, promiti? -Promit! Si ma indrept spre camera mea. Deschid usa, nimic scimbat de dimineata, patul ravasit, hainele peste tot, mici dezastre. Nu am facut curatenie. M-am asezat direct la calculator, l-am deschis. Am intrat pe mess si...surpriza! Kira era on. M-am gandit la ce s-ai zic si i-am spus: black_word(eu): ti-e frica sa ma ataci tu de una singura? sau ti s-ar strica manechiura de fastfood, pardon, fitoasa? kiratzu: ai noroc ca esti in viatza, nu intinde coara ca o sa te frigi mai tare decat esti acum black_word: ma ameninti? Iar? Sunt impresionata de inteligenta ta... kiratzu: nicio ratata nu o sa mai fie in viata sa ti minte Si inchide mess-ul. Ies si eu, inchizand si calculatorul in acelasi timp. Recunosc, eram putin speriata de ceea ce imi putea face. Dar in fond, eu plecam maine deci, eram salvata de clopotel cum imi place sa zic. M-am apucat sa fac curatenie prin camera. Afara se innorase si incepea picuratul micilor lacrimi pe pamantul pacatos. Imi place sa stau asa, sa privesc cerul cum isi varsa amarul pe pamantul nostru. Cum, parca ne-ar da o lectie de viata, ne-ar indruma spre rai sau spre iad. Ma schimb de hainele cu care am fost afara si imi iau ceva comod si niste papuci de casa moi, cu urechi de soricei, mustatele si ochii micuti si nevinovati. Ies din camera, trantind usa in urma mea. Cobor scarile lenesa, parca era teleghidata. In bucatarie, mama punea masa, am ajutat-o cu cina. Astazi nu mai aveam parte e nicio vizita de afaceri. Ce bine! Ma puteam relaxa si eu. L-am chemat pe tata si m-am asezat la masa. Am mancat ce gatise mama, am multumit si m-am ridicat de la masa, fara sa mai strang. Ma duc in camera mea si ma schimb in pijamale. Vroiam sa dorm de-adevaratelea in acea seara. M-am culcat fara sa mai imi fac toaleta de seara. Ce mai conta? Maine voi fi in Magdeburg. Iupi! Scap de oras, aglomeratie si de Miss Fite. Somnul a cam intarziat dar pana la urma am adormit. Visam la pasunile verzi pe care le voi vedea acolo.
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
~This is the life on Mars~
#13
Antikku Moderator Din: anoTHer place
Postari: 1051
Ce misto, visa la pasunile verzi. Nu stiu de ce ultima propozitie ma face sa cred ca nu va mai pleca. Kira e cam ciudata. Kira, in japoneza, inseamna ucigas. Are cumva legatura? Kira imi inspira o gangsterita cam proasta. Sau cel putin o tipa care cunoaste asa ceva. Ma intreb daca cel care o "rapise" e unul dintre gemeni. Ma intreb daca ea va continua sa se ia deKira pana si-o va lua pe bune. Pana la urma imi place de Kira, desi e o nemernica.
Sunt tare curioasa ce se va intampla. Astept continuarea.
_______________________________________ i`m dying for your kiss i never wanna miss
Eu ma intreb cine era baiatul de care ai pomenit la inceput. Sunt curioasa pe cine va inalni in Magdeburg. Sper sa scape de Kira. Ma irita numele ei. Astept next
_______________________________________ make me wanna die
eh, daca tot incalc regulile la fiecare postare, sa nu o mai lungesc si sa va pun next. Stiu cum e cand cineva vrea nextul, dar autorul nu il poate pune din cauza ca ii mai trebuie comentarii... Fara alte cuvinte marunte, uitati nextul:
Capitolul 4
De dimineata, m-am trezit pe la 9 si ceva, mi-am facut toaleta zilnica si banala si am coborat jos pentru a lua micul dejun. Mi-am baut cafeaua fara sa mai mananc si altceva. Bagaje peste tot, era sa ma impiedic de geanta mamei dar m-am prins de fotoliu. Am urcat sus fara alte cazaturi. Mi-am luat un tricou mai subtire si o fusta peste genunchi. Am luat in picioare slapii mei, foarte comozi. Nu mi-am pus bijuterii, pentru ca nu prea imi plac. Mi-am lasat parul sa imi alunece pe umeri si am luat ochelarii de soare. Mi-am luat gentuta de umar si am coborat. Mama si tata ma asteptau. Si-au luat bagajul, eu mi l-am luat pe al meu. Si am iesit din casa, intreptandu-ne catre masina. Tata a incuiat toate usile si am plecat la drum. Nu era aglomerat, am luat-o pe autostrada. In masina, eu stateam pe bancheta din spate. Mama vorbea ceva cu tata dar nu ii auzeam pentru ca ascultam muzica. Ma cam plictisisem, macar eram in masina si nu simteam soarele arzator. Nu a durat mult pana am ajuns. Era frumos, campiile verzi se uneau cu cerul si creeau o armonie perfecta. Sunetul apei care trecea prin fluviul Elba acompania totul. Parintii mei m-au dus pana la casa unde aveam sa stau cat timp ei erau plecati cu afacerile. Era o casa frumoasa, nu prea parea a casa de la tara, parea primitoare. Avea un parter, un etaj si o mansarda. Geamurile destul de mari parca inghiteau lumea si a lasau tot la fel. Am intrat impreuna cu parintii mei in acea casa. Inauntru era si mai frumoasa si mai primitoare. Era o casa modesta, dar aranjata cu stil. In fata noastra au aparut doi oameni, un barbat si o femeie, cred ca sunt casatoriti, fiecare avand cate un inel la fel pe inelar. Mama a inceput cu prezentarile. -Susan, ea este fiica mea, Sonia. Faceti cunostinta, spune mama politicoasa. -Salut, Sonia, pe mine ma cheama Susan iar el este sotul meu, Jerry. -Imi pare bine, zice Jerry, intinzandu-mi mana. Am dat mana cu el. -Si mie imi pare bine sa va cunosc, spun eu politicoasa. -Vei sta la noi 2 saptamani, sper sa iti placa pe aici, zice Susan. -Noi trebuie sa plecam, la revedere, Susan, Jerry. O sa mai sunam noi daca se mai intampla ceva, spun parintii mei. Si pleca. Eu raman in acea casa primitoare. Insa nu i-as putea spune „acasa”. Susan imi spune ca voi sta la mansarda. O sa fie interesant. Eu singura la mansarda. Tare! Imi i-au bagajul si pornesc usor pe scari ca sa nu alunec cumva. Dupa ceva truda data pe geamantan, ajung, in sfarsit, la mansarda. Era destul de spatios, cu parchet alb, geamuri mari, acoperite de jaluzele gri, un pat de 2 persoane cu o plapuma pusa peste. Am inceput sa scot hainele din valiza si sa le pun in dulap. Dupa ce am terminat am pus valiza sub pat. Era ora 14, am hotarat sa plec jos. Probabil ca intarziasem la pranz. Inainte, m-am schimbat de hainele de drum, mi-am mai dat cu peria prin par si am plecat spre sufragerie. Casa este destul de mare. Masa din sufragerie era asezata, dar nimeni la ea. Susan si Jerry erau in bucatarie, vorbeau. M-am apropiat de ei ca sa intru si eu in vorba cu cei doi soti. -S-a intamplat ceva? am intrebat eu, curioasa. -Nimic, Jerry mi-a spus ca o sa vina niste musafiri la cina, niste cunostiinte de ale noastre. -Da, asa este. Ne-ar face placere daca ai participa si tu la cina, spuse Jerry rugator. -Desigur, orice pentru gazde. La ce ora este cina? intreb eu incercand sa schimb subiectul. -La 20, nu o sa stea foarte mult. Sunt oameni de afaceri, zice Susan. -Ok, am inteles. Dupa pranz as vrea sa ma plimb prin imprejurimi, ii raspund eu. -Poti face ce vrei, atata timp cat vii devreme acasa. Nu vreau sa se ingrijoreze parintii tai, imi spune Susan. Dupa mica noastra discutie, am luat pranzul, fara alte evenimente. Am iesit afara pentru plimbarea mea linistita pe campii. Era foarte frumos afara: cerul senin, norii pufosi in forme de animale, mirosul ierbii, sunetul apei curgand, pasarele ciripind. Ca intr-un basm, unul adevarat. Am mers ce am mers si am ajuns la un micut pod, ca cel din Berlin. Apa limpede si linistita imi alinia gandurile, facandu-ma sa uit ce este suferinta, durerea, tristetea. Eram numai eu si apa. Dar, deodata, uitandu-ma la refexia mea din apa care parca fugea de privirea mea, mai vad un chip. Chipul semana cu cel al lui Bill de la TH. Dar nu putea fi el. Nu stiam ca ar locui aici, in Magdeburg. Apa incepe sa curga si mai repede, stergand perfecta reflexie. M-am intors parca cu incetinitorul, dar el nu era. Oare aveam vedenii?
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
~This is the life on Mars~
#16
Antikku Moderator Din: anoTHer place
Postari: 1051
Ah, imi pare rau ca nu am comentat./ Pur si simplu nu am observat. Data viitoare anunta-ma pe messenger, forumul e atat de pustiu ca am o retinere de a intra si eu. In orice caz, mi-a placut continuarea.Trebuie sa invat la teza, dar astept nextul
_______________________________________ i`m dying for your kiss i never wanna miss
In primul rand, scuzele mele pentru ca nu am comentat. :] Anyway, eu am citit toate capitolele. Ce pot sa zic? Ai o simplitate cu care scrii, lejeritate chiar...mi se pare natural. XD Naturaletea pe care o aveam si eu la inceput, dar cu timpul am ajuns sa fiu atenta la orice virgulita...oh, sa-mi vezi primul fic! Nema descriere, nema naratiune, doar dialog. :]] Ah, am deviat de la subiect. Am vazut ceva greseli, dar nu le enumar pentru ca nu numai ca mi-e lene, ci si pentru ca...mda, nu am un alt motiv. Pff, dar eu sunt o perfectionista, deci sa nu te miri daca prin "greseli" ma refer la "lipsa a doua virgule". :]] Naratiunea mi se pare ok, iar firul actiunii este interesant, ideea este draguta. :] Astept continuarea. :]
_______________________________________ Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?
Va multumesc f mult pt comentarii, m-ati atins la inimioară:* Imi pare f rau ca sunt nevoita sa pun un next asa de mic, dar na, ce sa-i faci, incompetenta mea . Acu` nextu`:
Capitolul 5
Am coborat de pe pod. Soarele ardea si mai tare, se simtea vara. La cativa pasi erau niste copaci asa ca m-am indreptat spre ei. Ce ciudata a fost chestia asta; „Oare am innebunit?” ma intrebam eu cu voce tare. Am ales un copac la intamplare si m-am sprijinit cu spatele de el lasandu-ma in jos, pana la firul ierbii. Acum stateam sub un copac la umbra lui si ma gandeam daca sunt schizofrenica. Am stat acolo rezemata de copac cateva ore bune, gandindu-ma la cea ce se petrecuse. Dar am ajuns la concluzia ca soarele mi-a prajit capul. Nu mai puteam sta acolo, trebuia sa plec spre casa, aveam musafiri si nu vreau sa ma fac de rusine. Am plecat cu pasi grabiti spre casa, parca nepasandu-mi de florile pe care le calcam in picioare. Ajunsa la casa din Magdeburg, ma uit dupa alte masinii fata de cele care erau deja si nu observ nimic nou. „Bine ca nu am intarziat!” imi zic in gand. Intru in casa, unde in bucatarie Susan pregatea cina. Am salutat-o si i-am cerut scuze pentru ca nu am putut sa o ajut la mancare, ea tocmai terminand treaba. Imi spune ca nu e nicio problema si sa ma duc sus sa ma aranjez pentru ca era ora 19:30. Urc scarile si ajung la mansarda. Ma duc in dreptul dulapului si scot o rochita verde de vara si sandale negre. Ma imbrac, ma coafez si ma machiez putin. Ma uit in oglinda: perfect! Cobor jos, iar invitatii tocmai sosira. Ii salut si le strang mana barbateste. Erau 2 barbatii inalti, la costum. Susan si Jerry ii invita sa ia loc la masa din bucatarie, unde erau asezate tot felul de mancaruri, gatite de Susan. Toata lumea se aseaza la masa. -Sonia, cei doi sunt Ben Müller si David Hoffmann, spuse Susan. -Incantata, numele meu este Sonia. -La fel! spun cei doi barbati in cor. In timp ce Susan si Jerry vorbeau cu cei doi despre afaceri, Sonia se plictisea si se gandea la ceilalti prieteni ai ei cum se distrau in vacantele lor exotice. Deodata isi aduse aminte de imaginea reflectata la rau, credea in continuare ca doar i se paruse. Cina a decurs normal, la sfarsit s-au facut strangeri de mana, etc. Oaspetii au plecat. Sonia ramane in bucatarie pentru a o ajuta pe Susan cu vasele. Dupa ce termin spun „sarut-mana pentru masa” si ma duc in camera mea, la mansarda. Ma schimb intr-o pijama de vara, ma demachiez si imi prind parul cu un elastic mare. Imi pun hainele la loc in sifonier cu grija si ma indrept spre o usa care dadea pe terasa mansardei. Apas pe clanta si un miros de iarba uda imi inunda narile. Undeva in dreapta se vedea raul si podul. Ma uit foarte atenta spre acel loc si vad o silueta in lumina Lunii. Silueta era inalta si slabuta. Prima data credeam ca este o fata pentru ca aveam parul lasat pe spate. Se intoarce cu fata la mine si pot pune pariu cu oricine ca se uita fix in ochii mei. M-am speriat cand acea silueta dispare deodata, ca o stafie. Intru in camera si inchid bine usa, tragand draperia pentru a acoperi totul. Imi iau ursuletul pe care il ascunsesem sub patura in brate si il leagan, incercand sa ma linistesc. Oare orasul acesta este bantuit? Daca da, de ce nu mi-au spus Susan sau Jerry? Incerc sa las deoparte toate astea si ma put sub patura, cu ursuletul in brate, adormind. Ma trezesc in miezul noptii din cauza unui cosmar. O visasem pe Kira care se certa cu prietenele mele si chemase niste golani sa le bata. Sunt foarte speriata. Ma uit la ceas: patru si zece. Hotarasc sa nu ma mai culc de teama de a nu mai visa altceva. Ma duc tiptil, tiptil pana in bucatarie si imi fac un ceai de mere. Il beau cald si simt cum licoarea ma arde usor pe gat. Termin ceaiul si pun ceasca in chiuveta. Ma duc la fereastra si privesc intens adancul negru. Ma adancesc cu privirea in el si parca uit de toate problemele. Stau asa timp de 5 minute, dupa care ma indepartez si urc in camera mea. Ma asez in pat si adorm.
Hope you enjoy it!!
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
I'm here, I'm here! :]] Asa... Ai unele parti care scartaie, de exemplu aici:"Acum stateam sub un copac la umbra lui si ma gandeam daca sunt schizofrenica." acum-prezent, ma gandeam- trecut [perfect compus, daca e s-o luam asa]. Deci cand se intampla actiunea? Acum sau in trecut? Fii atenta la timpuri, pentru ca se greseste usor. >.< Si eu fac la fel, le imbin de le sar capacele. :]] Asa...vezi ca intr-o parte ai schimbat naratiunea de la persoana I la persoana a III-a, apoi ai revenit la persoana I: "...Sonia se plictisea si se gandea la ceilalti prieteni ai ei cum se distrau in vacantele lor exotice...~... Sonia ramane in bucatarie pentru a o ajuta pe Susan cu vasele. Dupa ce termin spun „sarut-mana pentru masa”
Greseli de tastare nu am vazut, deci e bine. XD Sa trecem la continut. Mai, deci sunt in ceata rau: deci tipul ala e o fantoma? E Bill? Adica, sigur e Bill...dar e fantoma?:]] Anyway, astept capitolul urmator. XD
_______________________________________ Je suis ce que je suis et si je suis ce que je suis, qu'est-ce que je suis?
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Imi place ficul tau.Desi chiar daca ai povestit o fraza la peroana II si dupa aceea la persoana I ,este destul de reusit.Ma intreb este o fantoma sau este Bill...Din titlu imi dau seama ca va fii un sfarsit trist,sper sa ma insel si sa fie unul vesel.Toanta de mine,ii la inceput ficul si eu ma gandesc deja la sfarsit ...Astept nextul P.S.: Daca sunt greseli de tastatura ,scuzati-ma dar nu merge bine tastatura.. !!!
_______________________________________ The vampire diaries <3 <3 <3
Imi place cum suna, ideea pare a fii originala, ti`am mai spus probabil si una peste alta, e dragut fic`ul. Toata problema e ca treci de la o persoana la alta [pers. 1 la a 2`a] si de la un timp la altul [ba povestesti la trecut, ba la prezent.] si ai unele cuvinte pe care le repeti si nu suna bine, dar in rest, e bine :]]. Ador ideea...sper sa nu fie o stafie, sper sa se indragosteasca si ea sa fuga seara acolo, Jerry si Susan sa o caute, ea sa se joace cu Bill pe campie, sa se impinga in apa, sub clar de luna, iar cand ea va trebui sa plece, sa o intrebe daca vrea sa fie impreuna si sa se mute la el, departe de toti. Ea sa refuze, sa mearga acasa, dar dupa un timp sa fuga la el, sa nu mai stie nimeni de ei. Vai, bat campii pe aici :]] scuze, dar e asa de 8-> La inceput, cand ai zis de musafiri si ca l`o vazut pe BIll, eram sigura ca el va fii la cina :]] Astept continuarea. Sunt curioasa ce va fii.
_______________________________________ *Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv. ~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
Salutari din nou! Si uite asa s-au facut 3 commenturi... Va multumesc foarte mult pt ele, o sa incerc sa fiu mai atenta la verbe:P Va multumesc pt ca imi cititi ficul si va spuneti clar parerea, va iubesc si va zmotocesc!
Ok, acum nextul:
Capitolul 6
Sunt trezita dimineata de Susan care imi spune ca pleaca impreuna cu Jerry si cu cei doi oameni de ieri intr-un oras apropiat pentru a face rost de niste acte. Vor sta 3 zile. Imi mai zice ca mi-a lasat masa pusa si ca am mancare in frigider pentru celelalte doua zile. Lasa cheile casei pe noptiera, iar eu ii raspund: -Ok, o sa am grija, multumesc pentru mancare! -Bine, acum te las sa dormi, noi plecam. -Bine, pa! -Pa! Si Susan iese pe usa. Nu mai am somn. Ma ridic alene si intru in baie, pentru siesta zilnica. Ma spal pe dinti si fac un dus rece. Ies revigorata din baie cu un prosop pe mine. Ma duc la sifonier, de unde scot o fusta de blugi si o bluza verde. Le pun pe mine si le asortez cu o pereche de sandale albe si o pereche de ochelari de soare. De obicei nu sunt asa, dar acum ma simteam bine si parca mergeam la o petrecere. Poate o petrecere sa se desfasoare aici? Mi se pare ca acest loc este cel mai linistit loc de pe Pamant, de ce sa ii stric linistea cu petrecerea mea zgomotoasa? Ma dezbrac de haine si imi iau o pereche de colanti si o bluza mai lunga cu aceasi pereche de sandale, fara ochelari. Imi las parul desprins si iau o geanta pe umar unde indes telefonul, cheile si alte nimicuri. Ies din casa, incuind usa in urma mea. Hotarasc sa merg la acel pod, privelistea de acolo este superba. Ajung repede si ma pun in varful podului privind apa care curgea lin. Ridic privirea spre dealuri, admirandu-le florile si firele de iarba atat de verzi incat par vii. Ma uit din nou in apa cristalina si vad o umbra langa trupul meu, reflectata. Ma intorc speriata si ma uit imprejur. Nimeni. Ma holbez in continuare in apa si vad aceasi umbra. Se poate vedea cum vantul misca parul acelei umbre, este straniu. Pare viu, dar cand te uiti nu este nimeni. Poate este o stafie. Sau poate am stat prea mult timp cu capul in soare. Da, asta trebuie sa fie si, in plus, nici nu am prea dormit azi-noapte. Ma departez de pod si ma ascund sub un pom de soarele fierbinte. Este o canicula insuportabila. Stau sub acel copac cateva minute, meditand la racoare. Ma ridic ca un robot si merg teleghidata spre casa. Ajung la usa si caut aproape disperata cheile in geanta din cauza unui fior rece simtit pe ceafa mea infierbantata. Gasesc cheia si incerc sa nimeresc broasca, mana imi tremura. Intr-un final reusesc sa deschid usa si intru innebunita in casa. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa deschid aerul conditionat si sa-l dau la maxim. Stau tolanita pe canapeaua neagra savurand momentul. Trec 10 minute si mi se face frig. Inchid aerul conditionat si merg sus, ca sa ma schimb de haine. Ajunsa in camera mea “atac” dulapul si scot o rochita vaporoasa cu modele florale si o pereche de sandale crem. Ma schimb repede de hainele anterioare si le imbrac pe cele noi. Imi prind parul intr-o coada de cal, lasand doua suvite sa imi invadeze chipul. Ma mai dau odata cu deodorant si sunt gata pentru o noua tura in natura. Promit ca nimeni si nimic nu o sa ma mai sperie! Ies din casa trantind usa zgomotos dupa mine. Topai prin iarba si ajung tot la acelasi pod. Nu ma uit la apa si la reflezia din ea, ma uit in stanga si in dreapta analizand fiecare detaliu. In stanga se vad muntii ale caror varfuri ating norii si mii de copaci care acopera pamantul fertil. Totul este verde, parca si cerul paleste spre verde. In dreapta zaresc o campie intinsa care adaposteste lanuri de grau, porumb si alte cereale. In comparatie cu stanga, aici culoarea predominanta este cremul deschis, cerul da spre aceasta culoare. Ma uit rapid la piatra cubica care acopera podul cand vreau sa imi trec inapoi privirea spre partea stanga. Observ pe jos o foicica mica. Ma aplec si o ridic, ducand-o in fata ochilor. Citesc rapid de pe ea: “Ai grija ce alegeri faci si in cine ai incredere”. Am promis ca nu o sa ma mai speri si ma abtin de la acest sentiment dar acele lucruri sunt intr-adevar ciudate. Fara sa bag de seama, biletelul este luat de vant si dus pe suprafata apei cristaline. Ma aplec si il vad, acolo, plutind ca o barcuta. Fara sa vreau am facut ceea ce nu trebuia, am privit apa. Incerc sa ma intorc rapid dar ma opreste curiozitatea. Din nou se vedea o alta reflezie decat a mea. Un baiat de vreo 15 ani cu bretonul pe un ochi si privirea plictisita se uita la reflezia mea. Stiu ca nu este nimeni langa mine si asta este foarte ciudat. Hotarasc sa raman, sa vad ce se va intampla. Plictisit in continuare, reflexia din apa imi intoarce spatele si da se plece. Vazand asta ma intorc si plec si eu. Nu apuc sa fac un pas deoarece simt ceva rece pe umarul meu. Nu sunt speriata, poate doar putin socata. Imi intorc privirea dar, ca deobicei, nu vad pe nimeni. Ma uit pe suprafata apei si il vad langa mine, privindu-ma intens. Intind mana in aer incercand sa dau de chipul sau, dar fara rezultat. Ma uit in continuare la reflexia lui si il vad cum se apropie de mine, lipindu-si trupul de al meu. Nu simt nimic, nu imi este teama, pun mainile in aer, ca si cum l-as fi imbratisat si stau asa, privind apa. Fara sa imi dau seama trec zeci de minute care mai apoi de transforma in ore si se face noapte. Ma destept cand simt racoarea si deschid ochii, privind in fata. Nimic. Ma uit la apa si il vad stand pe pieptul meu, dormind ca un pui. Nu misc niciun os, de teama de al trezi si al face sa dispara. Dar, simtind iar frigul ma razgandesc si ma ridic de pe piatra inghetata. Pasesc incet pana la casa.
Sper ca v-a placut!
_______________________________________ Tell me did you see her face Tell me did you smell her taste Tell me what's the difference Don't they all just look the same inside?
Am pierdut cateva nexturi dar ma bucur ca am recuperat. E superb ficul acesta. Imi place la nebunie cum scrii. Dar tot nu inteleg cn e tipul. Cred ca e in mintea ei. Oricum genial. Astept next
_______________________________________ make me wanna die
sau este Bill...Din titlu imi dau seama ca va fii un sfarsit trist,sper sa ma insel si sa fie unul vesel.Toanta de mine,ii la inceput ficul si eu ma gandesc deja la sfarsit