|
|
Imi pare rau ca nu m`am tinut de promisiune, insa am reusit sa scriu acum
Sper sa va placa si da..stiu ca este scurt, dar am ramas fara ideei, pe moment.
[Multumsc de comentarii! Apreciez mult.]
Drumul pana acasa, a fost dominat de liniste. Doar pasii nostri lenti care ropaiau pe zapada proaspata, spargeau tacerea. Mainile ne`au fost unite, nelasand nici macar frigul sa traca. Paradisul coborase pe pamant, ajungand printre muritori, traind odata cu noi, era chiar langa mine. Ajunsi in fata usii mele, a inceput sa ma sarute, asa cum stie el, salbatic.
Si`a bagat mana, incet, sub geaca mea alba, facandu`ma sa tresar. Eram indragostita pana peste cap si simteam, cum incet, ma indragosteam si mai tare de el, ceea ce nu era de bine. Erau sentimente puternice, o inima viu colorata cu iubire.
Mi`am dus mana la chipul sau, mangaindu`l usor. Am rupt sarutul, intorcandu`ma spre usa si astfel, am ramas socata. Am inghitit in sec, incercand sa imi revin, dar era mult prea greu.
-Mama..de cand stai tu aici? o intreb, speriata
-Intra in casa, chiar acum! imi spuse aceasta, nervoasa
Am plecat capul, inaintand. L`am lasat in spatele meu, probabil dezamagit. In acel moment, imi doream ca mama sa se evapore, pur si simplu, ca drumul meu spre Tom, sa fie liber..
Am auzit usa trantindu`se si deja stiam, ca era foarte nervoasa pe mine. Eram pregatita de orice, dar se pare ca aceasta nu gandea la fel. S`a asezat langa mine, linistita. I`am aruncat o privire rece, dupa care mi`am deschis gura pentru a`i spune cate ceva, insa mi`a luat`o inainte:
-Te rog, nu te mai apropia de el, o sa`ti para rau.
Desi stiam ca nu o voi putea face, am dat afirmativ din cap, incercand sa par credibila. S`a ridicat, plecand in bucatarie, iar eu, am ramas din nou singura, inotand in sperante.
M`am lasat pe spate, ducandu`mi ambele maini la fata. Am auzit un tunet puternic, care m`a facut sa tremur. Mi`am luat o perina in brate, fugind spre camera mea, unde din nou, m`am lasat captata de asternuturile mov si am lasat lacrimile sa`mi inunde chipul.
Stropii mari de ploaie se loveau cu o putere desavarsita spre solul intunecat. Se auzeau batai neincetate dinspre fereastra incaperii. Vantul viola crengile cu multa cruzime, dorind sa le ia cu el. Pe cerul albastru, aparu un fulger, care mi`a incantat privirea doar fractiuni de secunda.
M`am ridicat buimaca, indreptandu`ma spre geam. Am stat privind peisajul dezastruos, mai apoi mi`am lipit mana de geamul rece. Ploaia`l spala in amaraciunea si singuratatea sa, pe cand vantul il usca de cruzime, lasandu`l sa spere la raze de soare care sa`i mangaie suferinta.
_______________________________________
*Daca aveti probleme ce tin de admin, da`ti`mi un pm si rezolv.
~Traind in fiecare zi, mori cate putin!~
~Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul! [A. Einstein.]~
|
|
